11,041 matches
-
Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai puternice cu cât mai reprimate: „Să Te înșel, dă-
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
realitatea istorică și politică imediată, scrise pe un ton pamfletar și deschis angajat (pe care nu le-a selecționat pentru antologiile publicate în țara noastră), care stârnesc deopotrivă admirația unora și contestarea altora. În România îi este apreciată îndeosebi poezia cotidianului așezat sub semnul ireversibil al neființei. Cea mai elocventă caracterizare a produs-o Al. Mirodan, care afirmă că scrisul lui C. „seamănă cu o femeie care, de la distanță, nu-ți spune nimic, dar de îndată ce te apropii de ea simți o
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
colindul dramatic în „două nopți”, O, ce veste minunată! (apărut în „Jurnalul literar”, 1997), amintind, prin tendința de cosmicizare a mesajului dramatic, un text precum Învierea al lui Lucian Blaga, dar punând accentul tocmai pe elementul realist, pe transpunerea faptului cotidian, miracol cosmic, capabil să reveleze înțelesuri ce depășesc condiția umană. SCRIERI: Poeme și imnuri, Sighișoara, 1940; Povestea foamei, Madrid, 1965; Nașterea tragediei, Madrid, 1968; Mouvement irréversible, Paris, 1972; Anul 1940, Paris, 1981; ed. pref. Vintilă Horia, București, 1997; La lotta
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
debut, conflictul e organizat după rețeta romanului polițist, iar celelalte volume prezintă drame sentimentale ori familiale, retrospective biografice. Problematica investigată este cea a individului: împlinirea, calitatea morală, suferința, sacrificiul, căutarea fericirii într-un cuvânt. Discursul romanesc e centrat pe rutina cotidianului, pe gesturile mărunte, îndărătul cărora sunt depistate - și interpretate - chestiunile esențiale ale existenței: afectivitatea, preocuparea pentru realizarea profesională și, în general, umană (în versiunea eroismului nespectaculos și negrandilocvent, eroismul banalului), preocuparea pentru onoare, pentru demnitate, vocația pentru sacrificiu, dorința fiecăruia
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
sub aceste raporturi, un net câștig de calitate literară. Romanele scriitoarei pot fi situate, în poziții mereu ascendente, pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în Bătălia pentru roze (1992), o transcriere literară plauzibilă a tumultului primelor săptămâni
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
luni de trăit”, RL, 1971, 50; Cornel Ungureanu, „Câteva luni de trăit”, O, 1972, 1; Cornel Ungureanu, „Amintirile unui mincinos”, O, 1974, 43; Eugen Dorcescu, „Bărbatul la 30 de ani” și „Draga noastră președintă”, O, 1976, 33; Dumitru Velea, Ambiguitatea cotidianului, VR, 1977, 3; Eugen Dorcescu, Unitatea morală a omului în proza lui Laurențiu Cerneț, O, 1977, 46; Ion Arieșanu, „Amintiri inventate”, O, 1978, 49; Sorin Titel, Divertisment și umor negru, RL, 1979, 14; Radu Ciobanu, Moda jurnalelor, TR, 1983, 4
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs liric capabil să traducă experiențele cotidianului în termenii miturilor și ai textelor sacre. SCRIERI: Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
România”; continuă ca secretar de redacție la „Ordinea” și „Viața”, responsabil al paginii de cultură și artă la „Ultima oră”, redactor la „Universul”, dar și ca editor al săptămânalelor „România viitoare” (1944), „Arta liberă” (1944), „Tribuna Transilvaniei” (1946) și al cotidianului „Tribuna românească” (1946-1947). A făcut parte din grupările care au înființat periodicele „Albatros” (1941), „Argeș” (1966), „Oltul” (1968), în care a publicat versuri și articole. A mai fost secretar de redacție la „Biserica Ortodoxă Română” și „Ortodoxia” (1949-1965), la „România
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
și caricare, ci de o voință integratoare grație căreia Eminescu se întâlnește cu T. S. Eliot, Urmuz stă bine lângă Rilke, iar Valéry și Michaux sunt citați împreună cu marele campion al heteronomiei, Fernando Pessoa. Deschis deopotrivă acumulărilor livrești și realității cotidiene ca material poetic, C. a fost definit, în consecință, drept „cel mai doinașian dintre poeții tinerei generații” (Ștefan Borbély) ori ca o „candoare ce conservă puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri”, de „mistuirea în
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
parte, conștient de eșecul estetismului literar în a asigura un refugiu împotriva realității ostile și necruțătoare, pe de altă parte, autorul scrie „cântece negre”, poeme al căror nucleu îl constituie protestul social și revolta împotriva dimensiunii meschine și strivitoare a cotidianului. Într-o lume lipsită de orizont și transcendență, o lume în care, după hotarul reprezentat de opera lui Nietzsche, „profetul nu mai avea mistere și murise”, iar personalitatea umană se pierde în masa informă a statisticilor, singurele constante rămân războiul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
politice, a practicat meseria de strungar). După încheierea studiilor a fost angajat redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, post pe care l-a deținut până la pensionare, în 1992. A colaborat la „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cotidianul”. Avizat cunoscător al literaturii italiene, C. a adus, prin numeroasele sale traduceri și studii critice dedicate autorilor transpuși în românește, o contribuție substanțială la promovarea în țara noastră a culturii italiene moderne și contemporane. Reușitele sale majore în acest domeniu
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în Crepuscul, anexând în formula romanului de familie problematica faptului de actualitate, a banalului cotidian. Tot pe structura unor „biografii” configurate în interesante proiecții epice, se bazează C. în romanele cu temă istorică: Nemuritorul albastru (1976), Vămile nopții (1980), Linia și sfera (1982), Călărețul de fum (1984), Roata lumii (1988). În aceste „imagini” având ca
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
de șantier - mai precis spus, viața la o schelă de extracție petrolieră, mică „așezare” ori „colonie” izolată, undeva, în Moldova. E un univers închis, „fără orizont”, banal, al gesturilor repetitive și comune. Dintre atributele optzecismului, C. privilegiază autenticismul, cultivând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul-diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
E un univers închis, „fără orizont”, banal, al gesturilor repetitive și comune. Dintre atributele optzecismului, C. privilegiază autenticismul, cultivând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul-diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din neputința de a fi fericită - învederează înclinația naratorului de a
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
7; Nicolae Georgescu, Mai mult decât titlul, LCF, 1985, 31; Valeriu Cristea, Talentul romancierului, RL, 1985, 46; Holban, Profiluri, 417-420; Cristea, A scrie, 218-222; Țeposu, Istoria, 123-124; Geo Vasile, Grefierul și victima, CNT, 2000, 44; Bianca Stupu, „Povestea Marelui Brigand”, „Cotidianul”, 2000, 18 decembrie; Dan Ștefan Pocovnicu, Minotaurul din text, CL, 2001, 2; George Gorcea, „Povestea Marelui Brigand”, OC, 2001, 63; Radu Mareș, Povestea ca roman, VTRA, 2001, 4-5; Răzvana Niță, „Simion liftnicul - roman cu îngeri și moldoveni”, „Cronica română”, 2001
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
coordonat de Eugen Simion, este dedicat Postmodernismului -, „Convingeri comuniste” din București), pentru metadiscurs și poietică - manifeste atât în creațiile în proză, cât și în cele lirice -, optzecismul va duce la modificarea criteriilor literarității prin interesul său pentru autenticitate și „poezia cotidianului”, realism și biografism, experimentalism și textualism. În acest sens, Cercul de critică literară condus de Eugen Simion - un autorizat cunoscător al mișcării de idei din critica europeană, calitate care se întâlnește benefic cu aspirațiile generației optzeciste - a contribuit în mod
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
1980), cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova (din 1980), cadru didactic la Universitatea din Craiova. Debutează în 1966 la „Ramuri”. Debutul editorial se produce în 1975, cu lucrarea Camil Petrescu sau Patosul lucidității. Pe lângă publicistica din paginile cotidianului județean „Înainte”, a mai colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tomis”, Convorbiri literare”, „Cronica”, „Flacăra”, „Scrisul românesc”, „Lamura”, la care este și director din 2002. A îngrijit ediții din Fănuș Neagu, Al. Macedonski, Titu Maiorescu ș.a. A editat, în calitate de coordonator
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
asemenea bătrânului Homer, și ei, uneori, au mai ațipit. Bibliografie Alexander, Jeffey C. (1987). The centrality of the classics. În A. Giddens și J.H. Turner (eds.). Social Theory Today (11-57). Stanford,CA: Stanford University Press. Braudel, Fernand. [1979](1984). Structurile cotidianului: posibilul și imposibilul. București: Editura Meridiane. Braudel, Fernand. [1979](1985). Jocurile schimbului. București: Editura Meridiane. Braudel, Fernand. [1979](1989). Timpul lumii. București: Editura Meridiane. Chelcea, Septimiu. (2002). Un secol de cercetări psihosociologice (1897-1997). Iași: Editura Polirom. Connell, R.W. (1997
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
prin aderarea României la Uniunea Europeană românii sunt cetățeni ai noii Europe, atunci se cuvine a li se permite deplasarea lor fără obstacole în spațiul european. Unele minorități duc cu ele obiceiuri care pot intra în conflict cu normele de viață cotidiene din alte țări europene. Societățile din aceste țări nu pot respinge aceste grupuri întrucât ele aparțin aceluiași spațiu politic și administrativ. De aceea, toate autoritățile din țările europene sunt responsabile pentru toate grupurile ce alcătuiesc Uniunea Europeană. Apare o întrebare legitimă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
verbelor („7 formule de exorcizare a verbului”, sună subtitlul), poetul căutând toposul mântuitor, în spirit de haiku. Mitologia e deplin stăpână în Cornetul cu înghețată al lui Polifem (1999), dar referința e mai mult ironică, fiind mereu induse trimiteri la cotidian. Versurile lui A. prezintă un poet la care melancolia trecerii insidioase a timpului, interiorizarea prin contemplare, pătrunderea tainelor și căutarea lor definesc o voce lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
ALMANAHUL ZIARELOR „ADEVĂRUL” ȘI „DIMINEAȚA”, publicație apărută la București între 1909 și 1916, apoi în intervalul 1924-1937 și în 1947. E cum nu se poate mai firesc ca „Adevărul” și „Dimineața”, două cotidiene cu o apariție atât de îndelungată să propună, și în zona divertismentului reprezentat de almanahuri, un foarte bogat material literar-cultural. În compartimentul poeziei, nume de rezonanță alternează cu acelea ale unor versificatori mai modești și chiar obscuri. Astfel, apar Elena
ALMANAHUL ZIARELOR „ADEVARUL” SI „DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285301_a_286630]
-
că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul, pasărea, peștele, scoica, șarpele), vegetalul (arborele, frunza, iarba, sămânța), mineralul (nisipul, piatra) și culturalul (labirintul
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu păianjeni (1991), întemeiate pe aliajul dintre percepția realistă a universului rural, în care se consumă copilăria
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]