8,894 matches
-
descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c], în acea circumstanț], o persoan] nu poate inc]lca, în mod conștient, o porunc] divin]. Identic, o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
plin] de vicii), având în vedere c], în acea circumstanț], o persoan] nu poate inc]lca, în mod conștient, o porunc] divin]. Identic, o persoan] nu poate fi virtuoas] f]r] a ști la ce își d] consimt]mântul. Iar dac] virtutea este necesar] pentru salvare, atunci ignoranții sunt amenințați, deși poate mai puțin condamnabili decât cei care cunosc legea lui Dumnezeu și intenționeaz] s] o încalce. În ceea ce privește prima implicație, Abélard a folosit-o pentru a ar]ta c] cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la conținutul legii morale, așa cum este ea revelat] gândirii. A doua problem] cu care se confrunt] perspectiva promovat] de Anselm/Abélard provine din localizarea caracterului moral din intențiile agentului, decât din tipul de acțiune înf]ptuit] de c]tre acesta. Dac] cineva consider] c] se poate determina public felul acțiunii realizate de c]tre membrii unui grup, dar c] nu se poate determina ce fel de intenții are fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunii realizate de c]tre membrii unui grup, dar c] nu se poate determina ce fel de intenții are fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel cineva nu este în m]sur] s] spun] dac] acei oameni au acționat virtuos, chiar dac] știe cumva c] o persoan] a f]cut-o. Pentru Abélard, aceast] problem] este dep]sit] prin afirmația c] Dumnezeu poate vedea în inimile oamenilor, deși acestea sunt inobservabile pentru restul. Aceast] posibilitate totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
grup, dar c] nu se poate determina ce fel de intenții are fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel cineva nu este în m]sur] s] spun] dac] acei oameni au acționat virtuos, chiar dac] știe cumva c] o persoan] a f]cut-o. Pentru Abélard, aceast] problem] este dep]sit] prin afirmația c] Dumnezeu poate vedea în inimile oamenilor, deși acestea sunt inobservabile pentru restul. Aceast] posibilitate totuși nu va avea mare important] pentru acei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doi mari gânditori franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns Scot și William de Ockham. Pan] recent, se credea c] aceștia (dar în special Ockham) au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el acord] dou] roluri speciale voinței. Pe de-o parte, obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai departe în localizarea sursei moralei din voința divin], afirmând c], având în vedere c] Dumnezeu este omnipotent, el poate face orice, în afar] de ceea ce este imposibil din punct de vedere logic. Criteriul imposibilit]ții logice este contradicția. Deci, dac] o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate s] fac] în așa fel încât furtul s] fie permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cambridge University Press, în curs de apariție). 12 Filosofia moral] modern] J.B. SCHNEEWIND Filosofia antic] occidental] referitoare la principiile vieții morale s-a axat pe problematică binelui suprem: ce tip de viat] ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele suprem poate fi atins numai prin mântuire, dar a complicat calea c]tre această prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceau anticii, în existența unui singur mod irevocabil de a tr]i și de vreme de mulți cred c] problemele practice nu pot fi realizate cu ajutorul religiei, întreb]rile eticii moderne r]mân în mod inevitabil propriile noastre întreb]ri. Dac] accept]m faptul c] nu exist] un bine suprem determinat de natur] sau de Dumnezeu, cum vom ști dac] dorințele noastre sunt drepte sau nu? Dac] accept]m c] nu exist] legi divine, cum putem ști când trebuie s] action
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problemele practice nu pot fi realizate cu ajutorul religiei, întreb]rile eticii moderne r]mân în mod inevitabil propriile noastre întreb]ri. Dac] accept]m faptul c] nu exist] un bine suprem determinat de natur] sau de Dumnezeu, cum vom ști dac] dorințele noastre sunt drepte sau nu? Dac] accept]m c] nu exist] legi divine, cum putem ști când trebuie s] action]m în vederea realiz]rii dorințelor noastre și când nu ? Filosofia moral] modern] a luat naștere din reflecțiile asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
religiei, întreb]rile eticii moderne r]mân în mod inevitabil propriile noastre întreb]ri. Dac] accept]m faptul c] nu exist] un bine suprem determinat de natur] sau de Dumnezeu, cum vom ști dac] dorințele noastre sunt drepte sau nu? Dac] accept]m c] nu exist] legi divine, cum putem ști când trebuie s] action]m în vederea realiz]rii dorințelor noastre și când nu ? Filosofia moral] modern] a luat naștere din reflecțiile asupra acestor probleme. Nu exist] o prezentare standard a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopurile egoiste ale acestuia. Pentru Hobbes nu exist] un bine suprem: oamenii trebuie s] acumuleze cât mai mult] putere pentru a se proteja în fața morții. Egalitatea în abilit]ți naturale ar conduce la un r]zboi al tuturor împotriva tuturor dac] nu s-ar conveni asupra conducerii de c]tre un suveran capabil s] asigure pacea pentru supușii care își urm]resc scopurile particulare. Legile naturii sau ale moralei reprezint], în ultim] instant], indicatori ai etapelor esențiale ale cre]rii unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezbateri nimeni nu a dezvoltat conceptul de bine dincolo de sensul de surs] a fericirii sau a pl]cerii. S-a presupus totuși c] ceea ce oamenii trebuie s] fac] este întotdeauna o funcție a ceea ce este bine: acțiunile sunt drepte numai dac] aduc binele. Cei mai originali filosofi morali ai secolului al XVIII-lea, David Hume (1711-1776) și Immanuel Kant au adus argumente împotriva acestei idei adânc înr]d]cinate, primul, în mod indirect, cel din urm], în mod frontal. Hume a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
i, Episcopul Butler (1692-1752) notă c] respectarea regulilor drept]ții nu aduce întotdeauna binele fie agentului, fie celorlați - s] lu]m, de exemplu, cazul în care un p]rinte virtuos și devenit s]rac returneaz] banii pierduți unui milionar zgârcit. Dac] ceea ce este drept este întotdeauna determinat de ceea ce este bine, cum putem explica atunci virtutea drept]ții? Hume a sustinut c] benefic] pentru societate este practică acceptat] a regulilor cunoscute ale drept]ții, chiar dac] aceast] practic] cauzeaz] dificult]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
banii pierduți unui milionar zgârcit. Dac] ceea ce este drept este întotdeauna determinat de ceea ce este bine, cum putem explica atunci virtutea drept]ții? Hume a sustinut c] benefic] pentru societate este practică acceptat] a regulilor cunoscute ale drept]ții, chiar dac] aceast] practic] cauzeaz] dificult]ți în unele situații. El a susținut, de asemenea, c] dorința dezinteresat] de a respecta aceste reguli se dezvolt] în mod natural, pe baza compasiunii pentru ceilalți. Astfel, din perspectiva lui Hume, putem vedea c] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate sprijini numai pe un imperativ pe care ni-l impunem noi înșine. Atunci când știm c], din punct de vedere moral, este necesar s] facem un lucru, știm c] putem face acel lucru; iar aceast] relație este adev]rât] doar dac] suntem liberi. Libertatea în acțiune exclude obligația impus] din exterior f]r] a fi ins] un comportament întâmpl]tor. Kant a sustinut c] singura modalitate de a fi liberi este de a determina propriile acțiuni. Urm]rirea binelui natural, supunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bine celorlalți; ea ne cere s] action]m în acele moduri în care am accepta rațional că toți ceilalți s] acționeze. Legea stabilește astfel o obligație formal] care ne ajut] s] ne test]m planurile. Fiecare dintre noi poate analiza dac] o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
test]m planurile. Fiecare dintre noi poate analiza dac] o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria kantian] este o alternativ] mult mai bine articulat] decât cea a lui Hume în privința perspectivei conform c]reia consecințele benefice sunt cele care stabilesc ce este drept. Kant susține c] trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încât s] aducem cea mai mare fericire unui num]r cât mai mare de oameni - este unul rațional și ofer] o metod] rațional] de luare a deciziilor morale. Bentham a afirmat și c] nici un alt principiu nu face acest lucru. Dac] obținerea fericirii colective și a celei personale nu se poate realiza prin aceeași acțiune, atunci societatea trebuie reformat] pentru că acest lucru s] se întâmple; în caz contrar, oamenii nu vor fi îndemnați s] acționeze așa cum o cere morală. Nu din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru a explica morală obișnuit]. Mill a elaborat, de asemenea, o teorie a motivației morale. El a sustinut c] la fel cum avarul devine atașat de averea lui, oamenii pot dezvolta un atașament direct fâț] de principiile lor morale chiar dac] la început ele sunt percepute ca instrumente în realizarea fericirii. Oamenii pot dezvolta o motivație interioar] de a acționa moral, devenind astfel ființe pe deplin autonome. (Curentul utilitarist este prezentat mai pe larg în capitolul 19, „Consecințialismul” și în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale și a fundamentelor moralei (vezi capitolul 21, „Teoria virtuții”). 3) În cele din urm], s-a observat o creștere rapid] a interesului pentru probleme ridicate de nevoia de a coordona comportamentul a mai mulți indivizi pentru a acționa eficient. Dac] prea mulți oameni aleg o anumit] zon] ca loc de retragere la tar], nimeni nu va avea parte de solitudinea dorit]; decizia unei persoane de a nu merge în acel loc nu ajut] cu nimic; cum putem decide ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
impus] de zei, așa cum ar]ta Sofocle în tragedia să Antigona, fie o lege c]reia pan] și zeii i se supun. Teoria dreptului natural este uneori descris] că acceptând existența unei ordini normative imuabile ca parte a lumii naturale. Dac] împ]rt]sim aceast] viziune, atunci trebuie s] recunoaștem c] Platon a elaborat o teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi este atribuit] în mod obișnuit lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce este natural este și imuabil și are pretutindeni aceeași forță (de pild], focul arde la fel și aici și în Persia), pe când dreptul are un caracter evident variabil. Aceast] opinie nu este ins] decât parțial valabil], în sensul c] dac] la zei ea nu se verific] poate în nici un fel, la noi cel putin, desi exist] și un drept natural, totul este susceptibil de schimbare. Se poate face ins] distincția între dreptatea natural] și cea care nu deriv] de la natur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susceptibil de schimbare. Se poate face ins] distincția între dreptatea natural] și cea care nu deriv] de la natur]. Se poate observa ușor care dintre lucrurile supuse schimb]rii țin de natur] și care țin de lege, adic] de convenție, chiar dac] și unele și altele sunt la fel de schimb]toare. Aceast] distincție este valabil] și în alte domenii; de pild], mâna dreapt] este prin natur] superioar] mâinii ștăngi. Și totuși orice om poate deveni ambidextru. Acest pasaj este oarecum confuz, dar devine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]