8,487 matches
-
Nergal", deține o curte formată din zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt temuți de om, fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos beneficiază de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu cel care denumește „zeul” (d i n g i r, În sumeriană, și ilu(m) , În akkadiană). Divinitatea noastră Își asumă cele două concepte și numele său sugerează de la sine că acesta aparține cerului. Pe lângă rolul său de divinitate majoră, zeul cerului apare, așa cum se Întâmplă și În alte religii vechi, un zeu mai degrabă șters și abstract
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identic cu cel care denumește „zeul” (d i n g i r, În sumeriană, și ilu(m) , În akkadiană). Divinitatea noastră Își asumă cele două concepte și numele său sugerează de la sine că acesta aparține cerului. Pe lângă rolul său de divinitate majoră, zeul cerului apare, așa cum se Întâmplă și În alte religii vechi, un zeu mai degrabă șters și abstract, celebrat mai mult În mitologie decât În religia practică, lucru care, În termeni științifici, se numește deus otiosus. Această situație devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enlilxe "Enlil" este corect considerat ca fiind cel care are putere asupra omului. Din acest motiv, dar și pentru că Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) este cel mai adesea un „zeu ascuns”, Enlil ajunge să fie văzut practic cea mai importantă divinitate cosmică. Nu degeaba a fost numit „Stăpânul destinelor” și i s-a atribuit posesia „Tablelor Destinelor” (cf. subcapitolul 3.6c). Astfel, Enlilxe "Enlil" devine „stăpânul” (sumeriană e n, În akkadiană b¶lum) prin excelență. Din același motiv, el reprezintă legea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și animalelor. Această interpretare se Întâlnește În numele zeului În forma folosită de akkadieni, deși originea este tot sumeriană: é-a, care Înseamnă „Casa apei”. Însă și akkadienii foloseau numele Enkixe "Enki". Dincolo de desemnarea unui regat precis pentru cea de-a treia divinitate cosmică, rolul atribuit lui Enkixe "Enki" de mitologie și de Întreaga literatură mesopotamiană este extrem de important. El este venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii, unde se amintește rolul său hotărâtor În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul lunii și de Inanna/Iștarxe "Iștar", zeița stelei Venusxe "Venus". a) Zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș Utuxe "Utu" și Șamaș Înseamnă „soare” În sumeriană, respectiv În akkadiană. Al doilea termen este pansemitic. Vorbim despre Soarexe "Soare" ca despre prima divinitate a triadei astrale, urmând sistemul nostru curent, care este și cel mesopotamian. Trebuie totuși remarcat faptul că zeul soarelui este declarat de multe ori, dacă nu chiar Întotdeauna, fiu al zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin". Utuxe "Utu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
remarcat faptul că zeul soarelui este declarat de multe ori, dacă nu chiar Întotdeauna, fiu al zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin". Utuxe "Utu"/Șamaș este În general considerat un zeu benefic. Uneori Însă este văzut ca o divinitate periculoasă pentru că el poate, prin căldura sa violentă, să aducă mari nenorociri (boli și chiar moartea) oamenilor și animalelor. Pentru a evita această contradicție, mesopotamienii au recurs la atribuirea efectelor distructive ale soarelui zeului infernal Nergalxe "Nergal" (cf. subcapitolul 4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numește Ebabbar, „Casa/Templul strălucitor”. Soția sa este Aja, care ajunge să fie asimilată lui Iștarxe "Iștar". b) Zeul lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" Sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en și corespondentul său akkadian derivat, Sinxe "Sin", este o divinitate masculină din Mesopotamia, unde este considerat fiul perechii divine Enlilxe "Enlil"-Ninlilxe "Ninlil" (subcapitolul 4.5b). Pentru că luna guvernează zilele (cele 30 de zile ale lunii), lunile și anii și influențează direct vegetația, Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești cu o neasemuită maiestate, căpetenie a zeilor... Divinitatea ta strălucește cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și tu Îi sfătuiești. c) Zeița stelei Venusxe "Venus", Inanna/Iștarxe "Iștar" Sumeriana Inanna și corespondenta sa akkadiană Iștarxe "Iștar", divinitate pansemitică (Astartexe "Astarte" și altele asemenea) și corespondentă a Afroditei grecești și a Venerei latine, este cea mai importantă divinitate feminină a Mesopotamiei. Din acest motiv ea a fost considerată soția mai multor zei mari, cum ar fi zeul sumerian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și tu Îi sfătuiești. c) Zeița stelei Venusxe "Venus", Inanna/Iștarxe "Iștar" Sumeriana Inanna și corespondenta sa akkadiană Iștarxe "Iștar", divinitate pansemitică (Astartexe "Astarte" și altele asemenea) și corespondentă a Afroditei grecești și a Venerei latine, este cea mai importantă divinitate feminină a Mesopotamiei. Din acest motiv ea a fost considerată soția mai multor zei mari, cum ar fi zeul sumerian Anxe "An" din Uruk. În plus, Iștar este identificată cu steaua dimineții (dar și serii) Venusxe "Venus". Figura lui Inanna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imnuri, În care se simte o devoțiune realmente afectuoasă pentru zeiță. 7. Alți zei de seamă sau foarte venerațitc "7. Alți zei de seamă sau foarte venerați" În speculația și/sau practica religioasă un rol important l-au avut și divinități ca Erișkigal, Ninurtaxe "Ninurta", Nergalxe "Nergal" (sau Erraxe "Erra") și Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz", despre care am avut deja ocazia să vorbim. Merită amintit aici și zeul Nabûxe "Nabû", care a fost mult timp venerat În lumea babiloniană și asiriană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ocazia să vorbim. Merită amintit aici și zeul Nabûxe "Nabû", care a fost mult timp venerat În lumea babiloniană și asiriană. Numele său Înseamnă „Vestitorul” sau ceva asemănător. Nu avem informații sigure despre originea sa. Nabû este totuși una dintre divinitățile cele mai frecvent menționate În textele mesopotamiene mai ales În mileniul I Î.Hr. Este considerat fiul lui Mardukxe "Marduk" și al soției sale ßarpanștu(m); soț al zeiței Tașm¶tu(m), Împreună cu care este foarte venerat mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alt zeu!”. Nabûxe "Nabû" este considerat scriitorul „Tablelor Destinului” și, În consecință, el este „Celxe "Cel" care cunoaște totul”. A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consecință, el este „Celxe "Cel" care cunoaște totul”. A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate sumeriene: Babaxe "Baba" (sau Ba’u), zeița din Lagaș, menționată adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate sumeriene: Babaxe "Baba" (sau Ba’u), zeița din Lagaș, menționată adesea În textele regelui Gudea (2143-2124 Î.Hr.), dar și În alte texte, numită cu titlul „Tămăduitoarea oamenilor” („capetele negre”); Gulaxe "Gula" „Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soarelui”. Prin intermediul metaforei forței fizice este exprimată principala caracteristică a zeului: cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei lui Hammurabi la rangul de divinitate națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracteristică a zeului: cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei lui Hammurabi la rangul de divinitate națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a pus pe Kinguxe "Kingu", noul ei soț, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepției de zeu suprem care cuprinde În sine Întreaga idee de divin. Această idee este exprimată pe deplin atunci când asirienii adoptă mitul En¿ma eliș, Înlocuind numele lui Mardukxe "Marduk" cu cel de Assur. Assurxe "Assur" este declarat tatăl tuturor divinităților asiriene și hotărâtor al destinelor. Simbolul său este discul solar Înaripat. Mai târziu, Assur este reprezentat ca un arcaș războinic. Așadar, Assur Își urmează Îndeaproape poporul și se războiește alături de el. 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 1tc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
moment potrivit pentru a discuta despre aceste ființe care sunt considerate, În teologia și practica religioasă mesopotamiană, persoane divine, dar nu zei adevărați. Calitatea acestor ființe se datorează În general și În principal faptului că acestea au ca strămoș o divinitate. a) Îngerii Denumirea noastră obișnuită de „Îngeri” se potrivește anumitor ființe benefice din religia mesopotamiană, care s-ar putea defini mai bine ca „spirite bune”, „demoni buni” sau „duhuri protectoare”. Iată-i pe doi dintre acești „Îngeri”: 1) Aladxe "Alad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre care unele au fost divinizate: vezi mai mult) are În vedere În primul rând sublinierea aspectului lor războinic. Printre zei sunt desemnați cu numele de erou, pentru că s-au evidențiat ca războinici, asemenea oamenilor, În jur de cinzeci de divinități, cum ar fi: Asarluhi/Mardukxe "Marduk", Assurxe "Assur", Damkinaxe "Damkina", Enlilxe "Enlil", Ea, Erraxe "Erra", Inanna/Iștarxe "Iștar", Nergalxe "Nergal", Ninurtaxe "Ninurta" etc. Numele de erou mai este dat și altor ființe divine (demoni, monștri etc.) sau unor grupuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai este dat și altor ființe divine (demoni, monștri etc.) sau unor grupuri de astfel de persoane. Dacă Înțelegem definiția eroului În modul În care este ea aplicată În accepția clasică - ființă semidivină (fiul al unui om și al unei divinități), căreia tradiția Îi atribuie fapte glorioase - și dacă ne referim doar la figurile prezente În literatură, atunci Îi putem menționa ca principali eroi ai Mesopotamiei pe Ghilgameșxe "Ghilgameș" și pe prietenul său Enkiduxe "Enkidu", Lugalbandaxe "Lugalbanda" și Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din cele mai vechi timpuri un Însuflețit centru literar, cu o tendință evidentă către epic. e) Regii divinizați De-a lungul Întregii perioade a istoriei mesopotamiene, regele s-a bucurat mereu de un respect deosebit ca reprezentant sau vicar al divinității. În cele mai vechi timpuri sumeriene, capul politic și cel religios se identificau În aceeași persoană: e n. Această denumire are o dublă semnificație: „Stăpân” și „Mare preot”. Astfel, orașele erau „cetăți-stat”, dar, În același timp, erau și „cetăți-templu”. Drept urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat mult. Aceasta a trecut, prin imitație, de la suveranii dinastiei akkadiene la cei ai dinastiei a III-a din Ur (2112-2003 Î.Hr.), iar mai apoi a Început să se atenueze, până la dispariția totală În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]