7,949 matches
-
un timp, sfârșitul dezvoltării viticulturii galice. Unitatea creată de Imperiu va fi înlocuită de universalismul creștinismului, de aceea s-a spus că: "acolo unde se află Biserica, se află și Roma" (ubi ecclesia, ibi Roma). Prin vestigiile vinicole ale Antichității, Evul Mediu creștin își va materializa credința. Fie el păgân sau creștin, vinul reprezintă începutul și sfârșitul civilizațiilor. IV. Din Olimp la Napa Valley În anul 313, împăratul roman Constantin proclamă libera practică a religiei creștine prin edictul de la Milano. Apoi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mea de fiecare dată când veți bea." Parabola lui Hristos a devenit una din primele taine ale religiei celei noi. La fel cum Isis pleacă cu barca pe apele Nilului în căutarea rămășițelor soțului defunct, căutarea Graalului a reprezentat pentru Evul Mediu creștin chiar tipul itinerariului mistic. La origini, Graalul era un cazan sacru în care celții își preparau "leacurile universale" și unde regele decăzut se îmbăia în vin sau în bere. Apoi, la creștini, acesta devine un potir de aur
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
este în esență o băutură mistică. IV. Vinul creștinilor După căderea Imperiului Roman, viticultura a rezistat în urma distrugerii orașelor care au răspândit-o pe pământul Galiei, reușind să se mențină și să se dezvolte datorită faptului că a păstrat în Evul Mediu prestigiul de care s-a bucurat în societatea antică. Dincolo de rolul pe care i-l atribuie religia, această ocupație rămâne o podoabă indispensabilă pentru cei de rang înalt, și prin aceasta, o formă de distincție socială (...). După cum o arată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
atestă Oda lui Horațiu sau ulcioarele expuse în "Casa negustorului de vin" din Pompei, că romanii aveau obiceiul de a acoperi cu rășină dopurile de plută, cum se procedează și astăzi. Se pare așadar că utilizarea plutei fusese abandonată în timpul Evului Mediu, pentru a fi reluată cu cinci secole în urmă și pentru a se impune în secolul al XVIII-lea, odată cu invenția vinului spumant. În ceea ce privește tirbușonul, acesta apare abia în anul 1630 în Anglia, alături de dublul său, unealta pentru descărcat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mare, bolnav de ulcer dureros la stomac, i-a lăudat beneficiile. Au existat tentative ale țarului de a-și adapta "medicamentul" de Cahors în Crimeea, așa încât, astăzi, el a rămas încă un ciudat și rar "vin de Cahors rusesc". Vinul Evului Mediu, vinul de Madiran și-a datorat succesul unei importante rețele fluviale care a permis transportarea acestuia până la Bayonne, și de aici, până în Anglia, Țările de Jos sau în Rusia. Dacă astăzi vinul acesta este ceva mai cunoscut decât așa-
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al II-lea Plantagenet. Rege al Angliei, duce de Normandia și conte de Anjou, Henric al II-lea Plantagenet a lansat definitiv dincolo de Canalul Mânecii moda și gustul pentru vinurile franțuzești. Timp de aproape trei secole, Bordeaux și-a consolidat în Evul Mediu numele de capitală viticolă a lumii civilizate. Pentru a consuma aceste vinuri, englezii au înființat o adevărată "flotă a vinului" pe care cronicarul Froissart a evaluat-o în anul 1373 la o cantitate de 300 nave. De unde și expresia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nr. 1608/76 de la 4 iunie 1976 permite etichetarea vinurilor franceze cu următoarele mențiuni "cru classé, 1er cru classé, 2e cru classé, grand cru classé, 1er grand cru classé". III. Ambalajul și conținutul Urmând exemplul grecilor și al romanilor, în Evul Mediu, vinul s-a băut tot amestecat cu multă apă. Menționat mai ales de către Antoine Furetière în al său Dicționar Universal unde scria că doar "bețivii nu își amestecă vinul", cupajul va fi practicat în Franța (mai ales la țară
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
unde scria că doar "bețivii nu își amestecă vinul", cupajul va fi practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea. Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
germanii au denumit-o Bock, prin contracția cuvântului Bockbier (fr. bière du bouc) care vine de la Enbeckbier (bere de Enbeck). Tot în secolul al XVII-lea, prezența olandezilor la Bordeaux a impus înființarea unei braserii în acest oraș pe care Evul Mediu îl considera capitala viticolă a lumii civilizate.80 Fabricarea berii la scară industrială și răspândirea consumului acesteia datează abia din secolul al XIX-lea, când distrugerea masivă a podgoriilor franceze din cauza filoxerei și dezvoltarea clasei muncitorești i-au dat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din momentul cțtegnonului sub numele de Jean XXII În aceeași serie (selectiv): Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Biserica și elitele intelectuale interbelice, Constantin Mihai Bucovina. Adevăruri trecute sub tăcere, Cătălin Huțu Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV XIII), Ioan Marian Țiplic Drumul româniei spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Epopeea vinului. De la Noe la anul 2000, Daniel Combes Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și Marin Mincu. 24 Ibid. 25 D. Seward, Les moines et le vin, Paris, Pygmalion-Gerard Watelet, 1982, p. 17. 26 În original: La vigne doit voir le fleuve. 27 R. Weinhold, Vivat Bachus, Zurich, Stauffacher, 1976, p. 177. 28 În Evul Mediu, vinul era păstrat în ploști din piele, denumite "buclii" sau "ciuturi", care vor deveni mai târziu flacoane din sticlă denumite simplu "sticle". 29 B. Petitjean, Saint Vincent et Dionysos, Paris, Les Racines de Paris, 1985, p. 6. 30 R.
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
communauté de créateurs prêts à propager le mystère dans le monde. Voilà des vers emblématiques qui témoignent de la vision de Blaga sur le destin commun des poètes : Poeții, toți poeții sunt un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor. Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând, ei mai slujesc un grâi pierdut de mult. [...] Își sunt asemenea prin ceea ce nu-și spun. (Poeții) (Blaga, 2010: 297) Leș poètes, tous leș poètes ne font qu'un peuple indivisible, ininterrompu. Leur parole
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de simple ar părea aceste întrebări, rareori li se dau răspunsuri clare. Unul dintre răspunsuri consideră drept "literatură" tot ce s-a tipărit. Ar urma deci să studiem "profesia medicală în secolul ai XIV-lea" sau "mișcarea planetară la începutul evului mediu" sau "vrăjitoria în Vechea și în Noua Anglie". Cum susținea Edwin Greenlaw, "Nimic din ceea ce are legătură cu istoria civilizației nu este în afara domeniului nostru de studiu" ; "în efortul nostru de a înțelege o perioadă sau o civilizație nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor civilizații. Avem bogate cunoștințe despre atitudinea grecilor față de divinitățile lor, față de femei și fața de sclavi ; putem descrie în detaliu cosmologia evului mediu ; si am încercat să arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice foarte diferite implicate de arta bizantină și chineză. Mai ales în Germania există o pletoră de studii, multe dintre ele influențate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aceasta, idealul unei istorii literare universale a intrat în. declin. Din fericire, în anii din urmă există numeroase indicii care prevestesc un reviriment al istoriografiei literare generale. Studiul lui Ernst Robert Curtius Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (Literatura europeană și evul mediu latin - 1948), care urmărește eu o erudiție uimitoare locurile comune existente în întreaga tradiție apuseană, și cartea lui Erich Auerbach, Mimesis (1946), care reprezintă o istorie a realismului de la Homer la Joyce, bazată pe analiza stilistică plină de sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește evul mediu 82 timpuriu, când influența apropiată a unei civilizații teutonice comune se mai poate simți foarte puternic. *15 (e) în ciuda opoziției obișnuite a savanților polonezi, strânsele afinități lingvistice ale limbilor slave, laolaltă cu tradițiile populare comune care se extind până
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
slavă comună.*16 (f) Istoria temelor și a formelor, a mijloacelor și a genurilor literare este, evident, o istorie internațională. Deși se trag din literatura elină și din cea latină, majoritatea genurilor noastre .au fost considerabil modificate și îmbogățite în timpul evului mediu. Chiar și istoria metricii, deși strâns legată de diferitele sisteme lingvistice, este internațională. Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
secționează în mod artificial materii omogene și se scriu istorii privind ecourile ideologice întâmplător exprimate în limba engleză sau germană sau franceză. Atenția excesivă acordată limbii vorbite de fiecare popor în parte aduce prejudicii deosebite studiului literaturii medievale, deoarece în evul mediu latina era principala limbă literară, și Europa forma o unitate intelectuală foarte strânsă. O istorie a literaturii evului mediu în Anglia care ar neglija marea cantitate de scrieri în latină și anglo-normandă ar oferi o imagine falsă a situației
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
germană sau franceză. Atenția excesivă acordată limbii vorbite de fiecare popor în parte aduce prejudicii deosebite studiului literaturii medievale, deoarece în evul mediu latina era principala limbă literară, și Europa forma o unitate intelectuală foarte strânsă. O istorie a literaturii evului mediu în Anglia care ar neglija marea cantitate de scrieri în latină și anglo-normandă ar oferi o imagine falsă a situației literare si a culturii generale engleze. Această recomandare a literatorii comparate nu implică nicidecum neglijarea studiului diferitelor literaturi naționale
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Filip al II-lea al Spaniei, Rudolf al II-lea de Praga, Ludovic al II-lea al Bavariei, prietenul și admiratorul lui Wagner, se află printre marii prinți melancolici. Melancolia este plasată sub semnul suferinței ca metaforă a creației. În Evul Mediu i se atribuia melancoliei o valoare negativă, ca acedia. Era maladia anahoreților, eremiților supuși ordaliei tentațiilor, dar și exigențelor unui timp al contemplării, al monotoniei, al claustrării, în acord cu regulamentul monastic. Figura exemplară a luptei cu demonul melancoliei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
predominanța factorilor de putere, descoperim o Europă dornică de a păși pe calea unei „renașteri” de altă natură. Renașterea este considerată epoca umanismului. Cele două concepte pot fi despărțite prin faptul că Renașterea este o epoca istorică menită să lege Evul Mediu european de epoca modernă, iar umanismul este privit drept o mișcare legată de iluminism, născut și el tot acum. Termenul de Renaștere a fost folosit mai târziu. Prin 1855, istoricul francez Jules Michelet a publicat cel de al șaptelea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de teologie, iar În locul autorității Bisericii se aplica logica rațională, ceea ce Îi punea pe umaniști În permanent pericol de a fi socotiți eretici. În concluzie, Renașterea desemnează un complex de mișcări literare, artistice si științifice, manifestate În Europa la sfârșitul Evului Mediu, prin secolele XIV-XVI. Renașterea avea În centru ideea că omul este măsura tuturor lucrurilor, ceea ce desemna termenul de umanism. Cea mai de seamă personalitate a umanismului românesc a fost Dimitrie Cantemir. Creațiile artistice ale perioadei renascentiste sunt marcate de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
frumusețile acesteia; romanticul este copleșit de natura ocrotitoare și participativă la toate stările lui interioare. Cu toate acestea, Călinescu susține interferența curentelor de-a lungul istoriei literare, argumentând că și În antichitatea elină clasică se regăsesc „umbre romantice”, iar În Evul mediu romantic se manifestau și „forme clasice”. De altfel este cunoscută o perioadă În care clasicismul și romantismul au „conviețuit”, fiind vorba de cunoscuta epocă a preromantismului, 1780 - 1827. Călinescu demonstrează acest aspect al „impurității” genurilor și speciilor În termeni
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de expunere se face apel la o ironie infantilă, iar dialogul este sugestiv. Idila dintre cei doi e un simplu joc. Pentru a o seduce pe Cătălina, Cătălin urmează un ritual asemănător cu cel al vânatului păsărilor (cu lațul) În evul mediu. „Cum vânătoruntinde-n crâng La păsărele brațul, Când ți-oi Întinde brațul stâng, Să mă cuprinzi cu brațul...” Cei doi formează un cuplu fericit, supus legilor pământene, fundamental deosebite de legea după care trăiește Luceafărul. Chiar dacă acceptă iubirea pământeană, Cătălina
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
p. 249) vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică. Mecanismele schimbărilor sunt strâns legate de nevoile de expansiune ale capitalismului apusean, care îl împing spre piețele țărilor agricole aflate, la începutul secolului al XIX-lea, în plin Ev Mediu. Burghezia apuseană uzează de două „arme” redutabile pentru disoluția vechiului sistem social: cumpărarea unor produse agricole cu prețuri ridicate și oferirea unor produse manufacturate la prețuri scăzute (Zeletin, 1925/1991, p. 64). Rezultatul este spectaculos: în circa trei decenii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]