9,472 matches
-
a beli a fost compromis/ de un mitocan aristocrat)/ și ultimul an ți se-arată/ rîu de sînge cu oglinda retrovizoare./ Prin Europa/ biciul lui Attila/ tot mai usucă rufe" (Mărturisiri de nemărturisit). Sau această nerăbdare de-a ieși din ficțiune în acțiune: "Ceasul meu de-acum -/ nebun/ că un vers scris/ într-o mînăstire!" (Însemnare). Sau această fierbere patetic-amenintătoare a solitudinii: "Elicii strălucitoare/ atleții ipocriziei primesc aerul;/ e mare ventilație./ Stafia cuvîntului Weltanschauung/ tulbură/ din ce in ce mai agresiv/ viața de noapte;/ ce
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
procedează și Cervantes, jucându-se de-a scriitorul și în definitiv toți cei pentru care literatura e Marea Joacă". Funcția ludicitătii este deci transfigurarea eroizantă, constantă, ireductibila. Bine a s-ar putea obiectă a dar "reducerea" de la sfârșit, renunțarea la ficțiunea cavalereasca, "vindecarea" și moartea cavalerului? Cu remarcabilă intuiție, criticul observa: "Și nu este bine spus că la urmă se trezește din nebunia lui Don Quijote și se întoarce în Mancha lui ca să moară că Alonso Quijano: e preferabil să spunem că
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
a episodul cu insula Barataria nu este o farsă rizibila decât în aparență; în susbstantă, prin sfaturile lui Don Quijote și judecățile lui Sancho, este exemplar, paradigmatic. Guvernarea scutierului e o alternativă diamantina la un sistem de fier. Nu este o ficțiune, ci o versiune paralelă cu realitatea. Atrăgând în jocul quijotesc pe Cervantes, pe Shakespeare și Marea Artă, Nicolae Manolescu se situează pe o poziție intermediară între interpretarea parodica și cea eroica, între grotesc și sublim. Respinge pe cei care definesc
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
tăria bunătății eroice, care prevalează categoric în partea a doua a românului. Aici, valorile quijotesti cunosc o împătrita victorie: în acțiune (înfrânge în duel pe Tosilos), în dezbatere morală (superiorizează net pe dogmaticul și agresivul capelan al ducilor), în exuberanta ficțiunii (se confirmă mitic în peștera lui Montesino) și chiar pragmatic, în guvernarea "sapiențiala" a insulei Barataria de către Sancho Pânză, care este, în fond, o exemplara politică umanista. Diamantinul are deci urmări practice perfect identificabile. Programul elaborat de cavaler și aplicat
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
un ofițer) este poate simptomatic pentru un veac care se autoconsumă spre finalul sau. Aceasta obsesie a crimei gratuite amintește de faimoasa conferință "Despre omor considerat că una din artele frumoase", concepută de Thomas de Quincey. Cu rezervă însă că ficțiunea scriitorului polonez exclude umorul ușor cinic specific britanicilor, substituind acestuia atitudinea melancolica. Din acest punct de vedere, personajele lui Kusniewicz nu sînt chiar decadente. Locotenentul Kiekeritz nu practică uciderea că pe un sport de plăcere, ci ca pe o etică
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
de genul nefericitei (și rușinoasei: semn indubitabil de mizerie și necivilizatie) molime meningitice. Important e că jurnaliștii de la Adevărul să îndeplinească încă un segment din misiunea lor nenorocita de izolare, cu orice mijloace, a țării de adevărată Europa, nu de ficțiunea cultural-ideologică la care ne închinam că la un chip cioplit. Că lucrurile stau așa, o dovedește chiar rezultatul unui sondaj menționat până și de ziarul Adevărul: "85% dintre ardeleni spun că politicienii îi dezbina pe români și pe maghiari". Or
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
marile drame ale unor personaje celebre din istoria omenirii, fără a altera cîtuși de puțin grandoarea evenimentelor relatate, precum și fără a ciobi în vreun fel sau altul splendoarea unor mituri de eroi fondatori. Însă Troyat cel din românele sale de ficțiune, ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il știam. Verva devine calculată monotonie, ironia devine discret cinism, comicul se retrage lăsînd tragicul cumva descoperit, înecat parcă în
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
Nistorescu în ce călimara își înmoaie pixul de jurnalist? Nu ne vine a crede. Mai curînd poate, plictisit de gîlcevile politice mici din ultima vreme, editorialistul care nu poate intra în grevă spre deosebire de parlamentarul autohton, îi transformă pe politicieni în ficțiuni. În spatele acestei operațiuni e posibil să se afle exasperarea editorialistului de a tot lua în serios oameni politici care nu-și iau în serios rolul sau dacă o fac produc umor involuntar. Dar pe de altă parte, dacă și editorialiștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
de luat în seamă; practic, sînt extrem de rare cazurile de scriitori cantonați în exclusivitate într-un singur gen literar; mai probabil este că orice scriitor simte îndemnul lăuntric de a folosi întreaga panoplie, exprimîndu-se pe rînd prin vers, comentariu critic, ficțiune narativa". Fără îndoială. Regretabil este doar că Ilie Constantin n-a insistat pe acestă idee, omițînd a menționa consecințele ingrate ce decurg din adoptarea unei perspective contrare. Florin Manolescu proclama, cu suficientă, insuficientă "poeziei criticilor", pe care o exemplifică prin
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
îi propunea o întîlnire la Londra, ea își anunță iubitul că urmează a pleca, într-adevăr, la Londra. Rezultatul este ca, odată aruncate măștile, identitățile reale devin incerte, căci Jean-Marc nu poate fi sigur dacă rendez-vous-ul de la Londra ține de ficțiunea epistolei sau e o întîlnire adevărată, cu un bărbat în carne și oase (mai ales că în Londra locuiește fostul său rival amoros). Renunțarea la măști (a lui că Cyrano, a ei că infidela virtuală) echivalează însă cu o ieșire
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
ar întîlni-o în carne și oase. Ceea ce i se întîmplă femeii însă e mult mai tragic, pentru că identitatea ei este de fapt condiționată de recunoașterea bărbatului. Cînd trenul care se îndreaptă spre Anglia intra în tunelul subteran al Canalului Mînecii ficțiunea pătrunde și ea în distopie, invadată de evenimente stranii și protagoniști fără chip. Rătăcita într-un coșmar din care nu se poate trezi, Chantal își uită la un moment dat numele, semnal absolut al alunecării ei fatale din spațiul identitar
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
pot fi uitate (sau imputate, la o adică, ca argumente pentru un refuz încăpățânat sau un discurs distructiv "par excellence"). Lucrul care mă întreb dacă și-ar fi aflat cu adevarat rostul este mult prea precisă ancorare în concret a ficțiunii. Proza realistă nu presupune neapărat referințe directe la evenimente relativ recente și unanim cunoscute, care au marcat societatea românească în ultimul deceniu. Punerea sub lupa a unei "felii" din viața unei societăți, pentru a obtine, prin extensie, o imagine deslușita
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
unei "felii" din viața unei societăți, pentru a obtine, prin extensie, o imagine deslușita a acelei lumi, nu urmărește redarea fidelă a vietii cotidiene, de care, altfel, cititorul e, fără îndoială, sătul. A te recunoaște și identifică întocmai cu eroii ficțiunilor, a lua "ad litteram" tot ceea ce se petrece, e treaba spectatorilor filmelor de duzină. Anumite scene de viață pot fi redate în cărți pentru a întregi dimensiunea lumii transfigurate a ficțiunii. Altfel, dacă se vorbește de mineri, de leul care
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
sătul. A te recunoaște și identifică întocmai cu eroii ficțiunilor, a lua "ad litteram" tot ceea ce se petrece, e treaba spectatorilor filmelor de duzină. Anumite scene de viață pot fi redate în cărți pentru a întregi dimensiunea lumii transfigurate a ficțiunii. Altfel, dacă se vorbește de mineri, de leul care cade, de dolarii care sunt "un fel de lei cu dobândă", de faptul că cei care au trecut "pragul anilor ^90 cu bani" sunt "copiii nomenclaturii și ai securiștilor", există riscul
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
pe care încearcă să o decodifice, văzând procesul narativ nu numai că o activitate necesară pentru constituirea unei lumi, dar și ca o activitate ce contribuie la construirea identității. Într-adevăr, problematică tradițională a ăconstruirii personajului narativa depășește astăzi cadrul ficțiunii, extinzându-se asupra construcției identității în viața reală - lucru legitimat de ștergerea distincțiilor dintre lumea reală și cea fictiva. Într-adevăr, construcțiile narative și dramatice ale identității postmoderne se petrec pe teritorii ce se intersectează: ambele se axează pe reconstruirea
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
nici nu există pentru zonele eterate ale puterii. Președintele, prin consilierul său dr. Traian-Radu Negrei, a cărui calificare profesională și morală în spațiul artelor plastice mi-e imposibil să o determin, îi oferă protecția și înaltul sau patronaj unei jenante ficțiuni nationalist-propagandistice. Iar dacă mai punem la socoteală și faptul că interesele miracolului euro-atlantic sînt reprezentate în România de dl Aristide Buhoiu, un alt celebru istoric de artă, căruia doar Vartan Arachelian îi mai poate face față, avem cam tot ce
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
nu s-au dovedit o izbîndă. “Poți să știi?,” m-am întrebat fără prejudecăți pe drumul spre Iași. În tren, imaginilor care se succedau în realitatea de dincolo de geam li se adăugau cele din memoria mea afectivă și selectivă, o ficțiune a ficțiunii: scene din spectacolul lui Andrei Șerban de la Teatrul Național din București, superbele costume-brocart ale Violei și ale lui Sebastian, și nu numai, ce au purtat încărcătura semnăturii scenografei Doina Levința, figurile unor actori cu forță, importanți, cîteva soluții
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
au dovedit o izbîndă. “Poți să știi?,” m-am întrebat fără prejudecăți pe drumul spre Iași. În tren, imaginilor care se succedau în realitatea de dincolo de geam li se adăugau cele din memoria mea afectivă și selectivă, o ficțiune a ficțiunii: scene din spectacolul lui Andrei Șerban de la Teatrul Național din București, superbele costume-brocart ale Violei și ale lui Sebastian, și nu numai, ce au purtat încărcătura semnăturii scenografei Doina Levința, figurile unor actori cu forță, importanți, cîteva soluții ale regizorului
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc postbelic, despre statutul autorului, obsesia corporalității, identitate-alteritate, chiar și cele despre narativ și descriptiv în proza postmodernistă) fuseseră deja schițate într-o altă carte, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, publicate de Carmen Mușat, tot la Paralela 45, în 1998 - aceste teme autoarea le aprofundează păstrînd în mare aceleași linii de demonstrație. Carmen Mușat e unul dintre rarii literați români cu vocație teoretică, iar capitolele de sinteză din Strategiile
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
muzeul Holocaustului pentru informare, nu gîndurile spontane ale Blankăi, abia eliberată din lagăr. De altfel, în scurta sa Postfață, Petru Popescu recunoaște că principala problemă în scrierea cărții sale a fost stabilirea vocii narative: un flux de sinceritate emoțională dincolo de ficțiune, dar ridicîndu-se într-un fel la standardul literaturii. N-am găsit acea voce prin utilizarea unei anumite tehnici literare. Am urmat doar intriga pe care mi-o dezvăluiseră benzile, reacționînd față de ea ca și cum m-aș fi aflat în interiorul personajelor. Și
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
ceea ce scrie. * Tot mai atractivă și mai "la zi", cronica literară a dlui Mircea Iorgulescu din revista 22. În numărul din 29 ianuarie-4 februarie, cronicarul se ocupă de două cărți absolut meritorii ale dnei Sanda Cordoș: Literatura între revoluție și ficțiune din Biblioteca Apostrof și micromonografia Alexandru Ivasiuc de la Editura Aula. Este de semnalat, scrie dl Iorgulescu "o radicală schimbare de perspectivă în privința literaturii din perioada comunistă. Tonul de anatemă sau de rechizitoriu a fost cu desăvîrșire abandonat, literatura de pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15545_a_16870]
-
spațiu lipsit de aproape orice posibilitate de informare decentă. Mai mult, Irina Petraș acordă primul loc în structura articolelor informației bibliografice, o opțiune corectă după opinia mea: dacă putem discuta despre ceea ce vrea să afle lumea în legătură cu un scriitor de ficțiune, un scriitor în sensul tradițional al cuvântului, interesul pe care îl trezește în rândul cititorilor această categorie aparte de autori care sînt criticii este, fără îndoială, legat înainte de orice de producția lor specifică: de cărțile lor. Cum se poate înțelege
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
C. Rogozanu Jurnalul este una dintre obsesiile lui Eugen Simion. Și, după lectura celor trei volume ale sintezei Ficțiunea jurnalului intim, poate fi numită o "obsesie benefică". Eugen Simion analizează jurnalele cu instrumente aparte (teorie literară, mai ales franceză, mai ales Barthes și Genette) încă din anii '70. Este un exeget de mare încredere al acestui tip de scriere
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
ori, Eugen Simion face critică "impresionistă" preferențial. Teoria literaturii este cea care îi asigură un loc aparte în critica română contemporană. Nu pentru că ar face teorie literară pură, ci pentru că folosește corect instrumente și achiziții ale teoreticienilor străini. De ce este Ficțiunea jurnalului intim un eveniment? Pentru că reprezintă o încercare de sinteză coerentă, cursivă, care se întinde pe mai bine de o mie de pagini. Pentru că devine automat, prin amplitudinea și corectitudinea informațiilor critice, o referință obligatorie pentru orice analist al textelor
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
într-o estetică (sau, mai precis) în scrieri programatice. Retorica sincerității, în toată istoria ei, rămîne independentă de aprecierea estetică. Pepys nu intră în "sistemul literaturii" și, totuși, posedă perfect retorica jurnalului. Sintagma propusă de Eugen Simion în titlul cărții "ficțiunea jurnalului intim" arată totuși o limitare a perspectivei la regimul estetic sau mai larg literar. Un studiu amplu despre jurnal ar fi trebuit să cuprindă în mod obligatoriu cîteva jurnale de istorici sau de oameni de știință. Limitarea la "jurnalul
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]