8,186 matches
-
centrele operaționale de gestiune a circulației" (COGC). Aceștia sunt responsabili cu anumite sectoare de circulație și posturi de schimbare a căii, cu tehnologii foarte diferite, de la postul mecanic din anii 1930 până la macazul cu releu cu comandă informatizată (prescurtat în franceză PRCI). Ei sunt angajați ai SNCF Infra și sunt responsabili de circulația tuturor trenurilor din zona de responsabilitate, indiferent dacă e vorba de SNCF (TER, Transilien, trenuri de marfă...) sau alte companii feroviare, garantând accesul echitabil al tuturor acestor companii
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
un an după nașterea singurului lor copil, Marele Duce George Mihailovici. În urma divorțului din 19 iunie 1985, Franz Wilhelm a revenit la numele prusac și la titlul său. Maria Vladimirovna trăiește în Franța și Spanie. Ea vorbește fluent rusa, engleza, franceza și spaniola. De asemenea vorbește germana, italiana și araba. Când Vladimir Kirillovici a murit la 21 aprilie 1992, fiica lui Maria a pretins șefia Casei Romanov ca singurul copil al ultimului dinast pe linie masculină a Casei Imperiale Ruse. Deși
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
secolul al XIV-lea, când au apărut primele în engleză. Între timp și limba anglo-normandă a evoluat, pe de o parte sub influența englezei, pe de altă parte sub cea a idiomului devenit pe continent limba franceză propriu-zisă. Ulterior, folosirea francezei a scăzut treptat, dar în justiție s-a păstrat încă multă vreme. Primele lucrări juridice în engleză au fost redactate în secolul al XVI-lea, dar această limbă a devenit obligatorie în tribunale abia începând cu 1731. Și în prezent
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
încă multă vreme. Primele lucrări juridice în engleză au fost redactate în secolul al XVI-lea, dar această limbă a devenit obligatorie în tribunale abia începând cu 1731. Și în prezent se mai folosesc în textele legilor unele formule în franceză. Exemple: Unii cărturari din Evul Mediu aveau ca limbă maternă anglo-normanda, iar pentru alții era limbă secundă. Cu toții scriau și în aceasta, și în latină. Ca limbă de cultură, anglo-normanda a fost limba unei literaturi bogate și variate. S-au
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-au păstrat multe cuvinte normande. Acestea se caracterizează prin unele trăsături fonetice, mai ales păstrarea unor consoane care, spre deosebire de franceză, n-au evoluat mai departe. Exemple:
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului. Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare: Observații: Spre deosebire de română, în franceză adjectivul demonstrativ determină totdeauna substantivul în mod definit fără prezența articolului hotărât. Mai este de menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, adjective demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus. În limbile sârbă și croată, adjectivele demonstrative au
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
este alta decât limba minoritară respectivă, limba secundă este de asemenea foarte necesară pentru reușita socială a minoritarilor, inclusiv la nivel de țară. Situații aparte există de exemplu într-o țară precum Canada, unde există două limbi oficiale, engleza și franceza. Aici limba secundă este necesară în grade diferite. Pentru imigranții a căror limbă maternă este alta, engleza sau franceza ca limbă secundă este esențială. Pentru anglofonii care trăiesc în provincia Québec, franceza este o limbă secundă de integrare în societatea
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
la nivel de țară. Situații aparte există de exemplu într-o țară precum Canada, unde există două limbi oficiale, engleza și franceza. Aici limba secundă este necesară în grade diferite. Pentru imigranții a căror limbă maternă este alta, engleza sau franceza ca limbă secundă este esențială. Pentru anglofonii care trăiesc în provincia Québec, franceza este o limbă secundă de integrare în societatea francofonă de aici, dar nu este o limbă vitală, de asimilare. Pentru anglofonii din afara Québecului, franceza nu este esențială
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
Canada, unde există două limbi oficiale, engleza și franceza. Aici limba secundă este necesară în grade diferite. Pentru imigranții a căror limbă maternă este alta, engleza sau franceza ca limbă secundă este esențială. Pentru anglofonii care trăiesc în provincia Québec, franceza este o limbă secundă de integrare în societatea francofonă de aici, dar nu este o limbă vitală, de asimilare. Pentru anglofonii din afara Québecului, franceza nu este esențială, ci doar o limbă a cărei cunoaștere prezintă un avantaj social și profesional
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
alta, engleza sau franceza ca limbă secundă este esențială. Pentru anglofonii care trăiesc în provincia Québec, franceza este o limbă secundă de integrare în societatea francofonă de aici, dar nu este o limbă vitală, de asimilare. Pentru anglofonii din afara Québecului, franceza nu este esențială, ci doar o limbă a cărei cunoaștere prezintă un avantaj social și profesional important. Sunt și țări în care limba unitară și oficială este limbă secundă pentru marea majoritate a populației. Este de exemplu cazul țărilor foste
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
secundă pentru marea majoritate a populației. Este de exemplu cazul țărilor foste colonii ale Franței din Africa Subsahariană, în care se vorbesc multe idiomuri, dintre care niciunul nu a putut deveni limbă unitară și oficială, această funcție fiind îndeplinită de franceză. Astfel sunt Beninul, Nigerul, Togo etc. Altă situație este cea a limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze din Magreb, și al Libanului. Aici limba secundă
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
din Africa Subsahariană, în care se vorbesc multe idiomuri, dintre care niciunul nu a putut deveni limbă unitară și oficială, această funcție fiind îndeplinită de franceză. Astfel sunt Beninul, Nigerul, Togo etc. Altă situație este cea a limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze din Magreb, și al Libanului. Aici limba secundă este necesară pentru ascensiunea socială. Fără să aibă vreun statut juridic, franceza este, alături de arabă
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze din Magreb, și al Libanului. Aici limba secundă este necesară pentru ascensiunea socială. Fără să aibă vreun statut juridic, franceza este, alături de arabă, limbă de învățământ, limbă de cultură și a presei.
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane, într-un limbaj diferit de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Barcelona, al cărei imn a fost de altfel compus chiar de vărul tatălui său, i Gorina. A fost botezat la 24 august 1962, iar nașul său de botez este Coccioli Carlo (1920-2003), scriitor italian. Manuel Vals vorbește patru limbi străine: franceză, catalană, spaniolă și italiană A studiat istoria la Universitatea din Paris, Pantheon-Sorbona. În anul 1987 se căsătorește cu profesoara Nathalie Soulié, cu care are 4 copii: Benjamin, Ugo, Joachim et Alice. Divorțat, se recăsătorește în anul 2010 cu violonista Anne
Manuel Valls () [Corola-website/Science/331607_a_332936]
-
un frate și o soră: Eduard și Maria. Urmează cursurile Liceului Romano-Catolic, unde-și ia bacalaureatul, apoi în anul 1928 la insistențele unchiului său Carol, merge să studieze ingineria textilă în Anglia, la Londra. Cunoștea perfect patru limbi stăine: engleza, franceza, maghiara și germana. La Londra a devenit suporter al echipei de fotbal Arsenal, fiind prezent la meciuri etapă de etapă. Revenit în țară a lucrat a făcut un stagiu de pregătire la Fabrica de textile lucrând cot la cot cu
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
de l'âme", iar în română "Tratatul despre pasiuni") este un tratat filosofic scris de René Descartes și tipărit la Amsterdam și Paris în 1649. A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes se concentrează asupra chestiunii pasiunilor. Prin urmare, este vorba de un tratat de filosofie morală, ultimul domeniu al filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
interval") prin care trec nervul radial ("Nervus radialis") și artera brahiala profunda ("Arteria profunda brachii"). Marginea superioară a mușchiului este separată de mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") printr-un spațiu triunghiular cu baza la humerus numit triunghiul birondohumerotricipital (în franceză "espace omo-huméral", în engleză "axillary space"). Acest triunghi este divizat în două porțiuni de capul lung al tricepsului: Fața posterioară a mușchiului rotund mare este acoperită de mușchiului dorsal mare și piele. Fața anterioară a mușchiului rotund mare vine în
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează primele texte scrise ce reflectă o limbă diferită de latină. În secolul al IX-lea se diferențiază net dialectele "oïl" de cele "oc". În perioada francezei vechi (secolele X-XIV) se scrie în mai multe dialecte "oïl", dar în ele trăsăturile comune sunt relativ numeroase. Deși primele opere literare nu sunt scrise în acesta, unul dintre dialecte, numit "françois", vorbit în regiunea din jurul Parisului, corespunzătoare aproximativ domeniului
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de sud a Belgiei, în vestul Elveției și în teritorii de pe alte continente, evoluând și îmbogățindu-se continuu cu elemente din idiomurile pe care le înlocuiește în mare parte și cu împrumuturi din multe limbi străine. În secolele XIV-XVI (perioada francezei medii), limba evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză, împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție. Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de limba franceză, împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție. Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în secolul al XVIII-lea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în secolul al XVIII-lea și lexicul ajunge să țină pasul cu necesitățile limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren, deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea francezei ca politică de stat se intensifică în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren, deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea francezei ca politică de stat se intensifică în cursul secolului al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv fiind instituirea învățământului primar public, gratuit și obligatoriu. De atunci
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]