8,881 matches
-
dus împreună cu ceilalți deținuți, frați, la penitenciarul din Galați. Sosit în timp de noapte, dimineața a fost luat în seamă de un căpitan pe nume Goiciu. Când a văzut barba albă și venerabilă a bătrânului preot, l-au apucat toate furiile și i-a tras o palmă zdravănă. Preotul catolic, cunoscător al cuvintelor lui Isus Cristos, i-a oferit și obrazul drept. S-a sesizat acest comandant și i-a zis: „Sfântule, sfântule! Ai să ieși de aici când ți-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din coate, ne-am făcut și noi loc pentru câteva ore, celebrând o sfântă liturghie pe plaja oceanului. Aici am admirat nu numai vilele și hotelurile somptuoase, bisericile și parcurile luxuriante, ci și valurile oceanului ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fel de creion mi-ai dat! Vă sărut cu drag pe toți, al vostru Petia P.S. Salutări amicilor! Augusta lui Pierre la Colentina 3 iulie 1954 Dragul meu, băiețașul meu turbat! Mi-a spus Vally că, într-un acces de furie, mi-ai sfâșiat com binezonul... Dar nu există rău fără bine... Acum mă fudulesc în acest combinezon mult prea decoltat ca în costumul meu de lucru obișnuit. Nu-mi pare rău de el și nici lui de mine: mă dezvăluie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ou n’est pas du tout. Tandis que l’amour... 14 noiembrie 1954 În legătură cu criza de nervi de aseară: În viața aceasta, reglementată și planificată până în cele mai mici amănunte, se întâmplă la un moment dat să te cuprindă o furie neputincioasă împotriva acestui fel de a viețui din care lipsește însăși trăirea, din care lipsesc cele mai elementare emoții ale existenței. Totul devine judicios, totul plicticos, mort. Arunci cât colo cartea care, oricât de frumoasă, pare searbădă și cauți omul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuvântul emfatic): merită să trăiești. Mihai În 1958 Mihai Rădulescu devine membru al Uniunii Compozitorilor, Secția de muzicologie. Are unele necazuri... De pildă - criticile destul de dure aduse lui Buicliu, dar mai cu seamă o critică la adresa lui Brediceanu Junior, drept care stârnește furia consoartei, Dina Cocea, megera numărul unu a scenei românești, care nu s-a sfiit să-l cheme la telefon și să l facă albie de porci. Dar are și bucurii. Iluminează prin verbul său viu primii pași ai tânărului compozitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și competența. Deseori se exersa în distrugerea mea doar pentru că ziua de lucru mai dura câteva ore și, pentru a nu rămâne singur, mă reținea la el în birou, rumegând încă o dată ironic sau cinic tot ceea ce mai spusese cu furie de mii de ori înainte. Trebuia să stau acolo pentru ca ceasul să nu-i ticăie în gol, pentru a nu se trezi din nou singur cu el însuși. Ca să nu-și iasă din mână, după fiecare explozie de furie, practica
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu furie de mii de ori înainte. Trebuia să stau acolo pentru ca ceasul să nu-i ticăie în gol, pentru a nu se trezi din nou singur cu el însuși. Ca să nu-și iasă din mână, după fiecare explozie de furie, practica vânătoarea de oameni cu mine la modul lejer, reconfortant pentru el. Avea rutină în toate capriciile sale. Întrebarea din copilărie: „Cât valorează viața mea?“ era depășită. O asemenea întrebare nu poate veni decât dinăuntru. Când îți este pusă din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la o întrebare prin altă întrebare. Nu trebuie în nici un caz să tulburi sentimentul de superioritate al acuzatorului. Dar când îți vine rândul, vorbește-i până te întrerupe. Să spui mereu nu și să taci în tot restul timpului stârnește furia anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul e să-i dea de lucru acuzatului, îitrebuie colaborarea aceluia. Iar acuzatul e bine să-și pună întreaga inteligență la bătaie, intrând în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ai urcat la Dumnezeu. De lacrimi e sec izvorul Zi de zi îți ducem dorul Am vrut să te-nveselesc În limbajul pământesc. Dar fără tine-i foarte greu Fratele meu, fratele meu... În cameră e liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu se zărea nimic la trei pași. Rafalele de vânt cu spulberături de zăpadă erau atât de puternice și dese, încât abia puteai respira. Nu se vedea nimic. Nu puteai ține ochii deschiși deoarece jetul de zăpadă izbea cu atâta furie, repeziciune și forță, silindu-te să închizi ochii automat. Procesul de respirație era un calvar, gura fiind căpăcită cu o peliculă de gheață asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost cauza mereu crescândei antipatii împotriva mea? Nu știu. Starea lui de irascibilitate, ura lui împotriva mea creșteau proporțional cu diminuarea îngrijorătoare a puterilor mele. În mod cert suferea de o boală psihică. Devenea din ce în ce mai violent, iar accesele lui de furie apocaliptică ne înspăimântau. Nu avea comportamentul unui om normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să-și impună autoritatea dând dovadă de un exces de zel exacerbat, era redus la tăcere elegant și rapid în cel mai deplin anonimat. Printr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scurgea din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă bonete, cizme, curele în aer, se dansează, se pupă, se înjură. Furia maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită pentru a fi înțeleasă, fiind imposibil de descris în cuvinte. Este extrem de ușor să te sacrifici, ca individ, atunci când ești prins de o mulțime în excitație. De unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aprilie 2004 Cărți aduse în geamantan la Geneva. Tinerețile lui Daniel Abagiu de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de patru tineri de vârsta mea, patru cavaleri memoriali ai apocalipsei comuniste. Le-am citit cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca pe un ritual de exorcizare a dorului față de o țară care nu merită să fie iubită, veșnic condamnată la un destin mediocru. Pe de altă parte, am simțit că "recuperez" o parte din adolescența mea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu o cravată cu motive geometrice roșii și galbene promitea "fapte, nu vorbe". Pe fundal se vedea un alt panou strâmb pe care era desenată o săgeată, urmată de inscripția "Spre groapa de gunoi". Acesta din urmă scăpase neatins de furia electorală. Văzută de departe, imaginea are gustul unei tragicomedii balcanice: veselă la început, amar în final, derizorie per total. 1 Decembrie 2004 Sărbătoare națională! Astăzi am avut parte de o adevărată călătorie în timp, arheologie universitară și experiență pedagogică de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obligat să trăiască zilnic în turmă. Mi-ar fi trebuit fie o mansardă, fie o casă la țară. Sau refugiul ultim, o chilie de călugăr. Mă salvez mergând în sala de lectură de la parter, pustie la ora aceasta. Citesc cu furie. Ce se mai fură în Canada, atunci când se fură ? În nordul regiunii Québec, în localitatea La Baie Comeau, s-au furat o sanie cu motor, două motoare de barcă și trei generatoare electrice. 28 aprilie 2005 Înjurătură colorată auzită în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Paris fără a fi nevoiți să treacă oceanul, se găsește statuia unui soldat québécois. Statuia este dedicată francofonilor canadieni înrolați în trupele Majestății Sale, care au luptat eroic împotriva burilor (1899 1902), ceea ce explică și faptul că a scăpat furiei "independentiste" a anilor șaizeci. Atunci statuia regina Victoria și-a pierdut capul (la propriu). Nu a mai fost găsit nici până astăzi. O legendă locală spune că el va reapare atunci când Québec-ul își va recăpăta independența. Pe soclu statuii-soldat este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toți, plini de viață și gata să dea cu piciorul unii în ceilalți. La noi, totul s-a comprimat într-un timp foarte scurt. De fapt, totul provine dintr-o tradiție, în parte europeană, în parte iudaică. Tradiția „Zgomotul și Furia“, o adevărată binecuvântare care duce la conflicte nesfârșite între diversele facțiuni literare. Există în Israel anumite școli pentru care eu sunt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc la ceva nou, la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
marile întrebări: trebuia oare ucis tatăl unui mânz cu perspective de campion? Le Monde zice că nu; e cert - se spune - că azi nimeni n-ar mai vota moartea lui Dhaulagiri! Se suspină, se fac imputări, se regretă, se mestecă furii printre baroni și proprietari, într-un cuvânt, se demonstrează a mia oară că oamenii nu știu și nu pot învăța când și pe cine să omoare. 27: Cu o mie de ani înaintea erei noastre, regina egipteană Makeri, soția faraonului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
feței, aparatul rămâne la nivelul tâmplei. Urmele operației sunt imperceptibile, „chiar dacă pacientul e chel” - precizează prospectul. I-am privit încordat cum sfâșie fiecare rând, lătrând scurt și mârâind îndelung. Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile de guvern, și hotărârile istorice, și... Pe acest bloc de gheață, foamea de informații nu face nici un discernământ. Oameni și câini, Nanuci și patrupede, toți ne hrănim cu telexuri. Fellini, cineastul, zice că e necesar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vioaie și sensibilă. Era profesoară la Anina, iar soțul ei era inginer minier și aveau deja un băiețel... La scurtă vreme după aceea, într-un cerc de prieteni, „subiectul“ se afla în discuție. M-a cuprins un acces de „imprudentă“ furie verbală; am început să critic sistemul, controalele ginecologice forțate, faptul că doar anumite „doamne“ și „tovarășe“ din clasa celor „privilegiați“ puteau avorta, sub diverse pretexte - cel mai adesea fictive, fără risc -, sub supraveghere medicală sau puteau recurge, ceva mai eroic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu șefii de catedră, toți cad de acord să treacă afacerea sub tăcere. Altfel, ziceau, gestul (motivat) al studenților putea fi interpretat ca «grevă», deci politic... Pentru ¼ de portocală...“. Nu mai știu dacă era o pătrime de portocală, știu doar furia noastră spontană, căldura ei și așchiile usturătoare din piept, când, în locul jinduitelor portocale, ni s-au pus în față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele - oho, cât de puternice! - figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Câte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând, în culmea furiei, că, în fond, n-avem decât să rămânem soldați, că armata nu-i pentru oricine și nici nu e obligatorie... Aha! Carevasăzică nu era obligatorie! Îi ieșise lu’ nenea porumbelul pe gură. Ne-am dus glonț spre cămin, ne-am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]