8,512 matches
-
I. Moldovan identifica trei etape ale atitudinii adolescentului față de religie: • etapa în care adolescentul încearcă să pătrundă în lumea supranaturalului și trăiește dispozițiile morale, etice și idealiste; • etapa „conversiunilor” în care încep să apară crize și îndoieli religioase. Astfel, apar incertitudini cu privire la existența lui Dumnezeu , predomină neliniștea și pe acest fond ei pot trece de la o extremă la cealaltă. • etapa în care criza se temperează și se definesc atitudinile față de religie. Fiecare adolescent are propria credință și concepție față de Dumnezeu, acest
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
obicei se pierde, se câștigă sau se capătă credința... Dumnezeu încetând de a mai fi o reflectare a imaginii părintești, întruchipează atunci valoarea supremă în care se contopesc toate celelalte.”. Pentru a ajuta pe adolescent să depășească această stare de incertitudine este necesară educația religioasă, educație care spre deosebire de alte obiecte de studiu, se adresează în special inimii, mai puțin gândirii deoarece „rațiunea, oricât ar fi de valoroasă, este și ea o slugă și nu un stăpân” Profesorului de religie va avea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
252 Valoarea metodei comprehensive 262 Capitolul 14. Explicație evenimențială și explicație structurală 267 Capitolul 15. Evoluție sau progres? 280 Câteva precizări conceptuale 280 Dispute în jurul ideilor de progres și evoluție 281 Criteriile evoluției și ale progresului 288 Bibliografie 299 3. INCERTITUDINEA - O PERSPECTIV| PSIHOSOCIOLOGIC| Capitolul 16. Patru modele de decizie 303 Structura procesului decizional 303 Decizia certă într-o lume strict deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Criteriile evoluției și ale progresului 288 Bibliografie 299 3. INCERTITUDINEA - O PERSPECTIV| PSIHOSOCIOLOGIC| Capitolul 16. Patru modele de decizie 303 Structura procesului decizional 303 Decizia certă într-o lume strict deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii 329 Bibliografie 336 4. MATERIALISM ISTORIC. NOTE DE CURS Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
O PERSPECTIV| PSIHOSOCIOLOGIC| Capitolul 16. Patru modele de decizie 303 Structura procesului decizional 303 Decizia certă într-o lume strict deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii 329 Bibliografie 336 4. MATERIALISM ISTORIC. NOTE DE CURS Capitolul 17. Modelul marxist de explicație a societății 339 Bibliografie 350
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
303 Decizia certă într-o lume strict deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii 329 Bibliografie 336 4. MATERIALISM ISTORIC. NOTE DE CURS Capitolul 17. Modelul marxist de explicație a societății 339 Bibliografie 350 Bibliografie generală 351 Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" Textele publicate în această culegere reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii 329 Bibliografie 336 4. MATERIALISM ISTORIC. NOTE DE CURS Capitolul 17. Modelul marxist de explicație a societății 339 Bibliografie 350 Bibliografie generală 351 Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" Textele publicate în această culegere reprezintă rezultatul unor preocupări care s-au întins
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau altul. Aceasta este rațiunea pentru care atât metoda comprehensivă, cât și etnometolodologia și interacționismul simbolic sunt tratate mai curând ca perspective complementare explicației sociologice, decât ca abordări în sine. În schimb, așa cum am încercat pe larg să argumentez în „Incertitudinea. O abordare psihosociologică”, trăsăturile proceselor cognitive reprezintă unul dintre factorii determinativi ai socialului. În consecință, am inclus din această carte modelele de raționalitate ale proceselor decizionale. Culegerea de față cuprinde, în principal, Structurile gândirii sociologice (1987), o carte apărută într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formă modificată, intenționam să le introduc în „Structurile gândirii sociologice”, dar nu am mai făcut-o din lipsă de spațiu. Pentru a înțelege mai bine cum trebuie introdusă rațiunea umană ca factor explicativ a fost inclusă și prima parte din Incertitudinea - o perspectivă psihosociologică (1990). Pentru prezentarea teoriei sociologice a lui Marx am recurs la un scurt fragment din cursul Materialism istoric (1977). Textele sunt publicate aici în forma lor inițială. Din ele au fost epurate câteva fraze, cuprinzând în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
insule din Pacific se caracterizează printr-o distribuție curios de inegală a activităților religioase. Dacă pescuitul era acompaniat de o largă varietate de ritualuri magico-religioase, agricultura era aproape lipsită de asemenea practici. Explicația, sugerează Malinowski, provine din diferența în ceea ce privește riscul, incertitudinea, amenințarea cu care cele două activități sunt asociate. Dacă agricultura, în condițiile acelei insule, era în general neproblematică, succesul ei fiind automat asigurat, pescuitul reprezenta o activitate extrem de periculoasă și incertă. De unde și nivelul ridicat de anxietate asociat cu această
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
element înseamnă a specifica punctele în care consecințele acestuia afectează într-un fel sau altul sistemul luat drept cadru de referință. Căsătoria exogamă contribuie la creșterea solidarității sociale. Un ritual religios reduce anxietatea colectivă într-o situație de amenințare și incertitudine în care nu există posibilități efective de reducere a ei și de restabilire a unui echilibru psihologic necesar. Funcțiile (consecințele funcționale) ale unui element pentru sistem (mai precis pentru o anumită cerință funcțională a acestuia) pot fi de trei tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu numai inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se obține un rezultat efectiv. În condiții ridicate de înaltă incertitudine însă, colectivitatea și/sau individul dobândesc sentimentul că au acționat și în cazul acestei situații, despre care nu au de unde ști că este insolubilă. Atitudinea activă a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unele dintre posibilitățile obiective existente. Pentru ele, posibilul acțional reprezintă un spațiu al invenției, al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul acțional pentru colectivitățile reale este asociat de obicei cu un anumit grad de incertitudine. Despre acest aspect vom discuta însă mai pe larg într-un alt capitol. Posibilul acțional reprezintă o stare obiectivă, dominată de legi care pot fi determinate. Structura și dinamica sa pot fi, în principiu, detectate riguros. Evoluția tehnologiei este un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a-și promova interesele: justifică un mod de organizare socială, integrează indivizii în societatea existentă, sprijină identitatea etnică. În fine, ea este un instrument al vieții individuale, un mijloc de compensație și împăcare resemnată cu dificultățile vieții, de reducere a incertitudinii și anxietății. Principiul pluralității perspectivelor implică o distincție extrem de utilă între analiza funcțională parțială, care scoate în evidență consecințele pentru un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ne oferă un exemplu clar de explicație prin evocarea uneia sau alteia dintre clasele de factori determinanți cauzali și ignorarea celorlalți. Malinowski invocă un factor de tip C (pericolul asociat cu pescuitul, în general, riscurile vieții) ca producător de anxietate,incertitudine (CF), religia ( E) fiind explicată ca un instrument de reducere a anxietății. Teoria sa nu ia însă în considerare clasa factorilor P: întotdeauna factorii care produc anxietate vor genera o reacție a sistemului de tipul religiei sau există și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
său, să nu încerce să o ia înaintea celorlalți. Fiecare persoană orientată spre minimizarea așteptării sale ar fi tentată, dacă poate, să o ia înaintea celorlalte persoane care așteaptă. Un asemenea comportament este însă de natură să genereze conflicte, tensiuni, incertitudine și insatisfacție pentru celelalte persoane. Pentru a evita acest efect agregativ negativ, fiecare persoană va fi interesată să susțină norma generală a respectării rândului. Această normă nu exprimă o finalitate primară a suprasistemului, ci este impusă acestuia de sistemele componente
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
afirmă că sistemele sociale evoluează către o stare care, în condițiile date, este fie optimă, fie singura posibilă (nu există și alte stări adecvate, în diferite grade, suficient de stabile). Dimpotrivă, comportamentul sistemelor caracterizate printr-o raționalitate limitată (condiția de incertitudine) este parțial indeterminat, impredictibil. Aceste sisteme vor adopta o soluție din sfera tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comportamentul sistemelor caracterizate printr-o raționalitate limitată (condiția de incertitudine) este parțial indeterminat, impredictibil. Aceste sisteme vor adopta o soluție din sfera tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care descriu comportamentul sistemelor sociale, caracterizate prin condiția de incertitudine, vor fi deci probabiliste. Ele vor trebui să formuleze pluralitatea soluțiilor alternative de care dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o soluție din sfera tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care descriu comportamentul sistemelor sociale, caracterizate prin condiția de incertitudine, vor fi deci probabiliste. Ele vor trebui să formuleze pluralitatea soluțiilor alternative de care dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre acestea rămânând într-o anumită măsură nedeterminată. În literatura sociologică și filosofică actuală există, deși mai mult implicită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre acestea rămânând într-o anumită măsură nedeterminată. În literatura sociologică și filosofică actuală există, deși mai mult implicită, decât explicită, o anumită presupoziție (destul de răspândită) asupra raționalității sistemelor sociale caracterizate de condiția incertitudinii, care se reglează cu ajutorul unor mecanisme spontan-practice: presupoziția comportamentului până la urmă optimal. Sistemele sociale nu dispun, de regulă, de cunoștințele necesare adoptării unor soluții optime la un moment dat; ele au însă mecanisme practice de reglare („încercare și eroare”) capabile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motivația necesară abandonării unei soluții satisfăcătoare și a căutării mai departe a unei soluții optime. Raționalitatea practică poate elabora soluții uimitoare, dar nu cuprinde în ea nici o garanție a optimalității. Mai mult, există chiar tendința ca sistemele în condiții de incertitudine să oprească cercetarea de noi soluții, după ce prima soluție satisfăcătoare a putut fi formulată (Zamfir, 1977). Caracterul conservator al mecanismelor spontane de organizare a sistemelor sociale derivă deci din faptul că ele nu au nici posibilitatea, nici motivația de a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere și predictibilitatea comportamentului. Mai sus am adus o serie de argumente în sprijinul ideii că sistemele caracterizate prin condiția de certitudine au un comportament optimal și predictibil; ele sunt obiectul unor legi strict deterministe. Sistemele caracterizate prin condiția de incertitudine au un comportament suboptimal și relativ impredictibil; sunt obiectul doar al unor legi probabiliste. Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul de cunoaștere este mai scăzut, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au un comportament optimal și predictibil; ele sunt obiectul unor legi strict deterministe. Sistemele caracterizate prin condiția de incertitudine au un comportament suboptimal și relativ impredictibil; sunt obiectul doar al unor legi probabiliste. Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul de cunoaștere este mai scăzut, cu atât soluțiile formulate și adoptate vor fi mai apropiate de soluțiile ce au fost experimentate anterior de către sistem. Soluțiile experimentate anterior oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conștiința membrilor colectivității, ușor de mobilizat în activitățile colective. Oamenii știu cum să acționeze, cum să coopereze în modalitățile care au fost deja experimentate. Noile tipuri de soluții, pe lângă faptul că prezintă un mare grad de risc (în condiții de incertitudine, experiența practică reprezintă singurul criteriu de validare a soluțiilor), au și defectul că nu găsesc în cadrul colectivității o pregătire necesară pentru practicarea lor. Soluțiile tradiționale dispun de o bază culturală solidă. Ele pot funcționa „la parametrii lor maximi” de la început
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracter din ce în ce mai predictibil, devenind chiar planificată. Se realizează prognoze din ce în ce mai exacte asupra tipurilor de invenții care vor fi realizate, asupra orizontului de timp și a eforturilor necesare pentru realizarea lor. Rolul factorilor accidentali în selectarea unei soluții, în condiții de incertitudine, este ilustrat de cazul citat mai înainte al selectării creștinismului, acumaproape 2000 de ani, ca o religie cu o circulație universală. Este adesea exprimată ideea că din mulțimea religiilor aflate în competiție în perioada elenistă, creștinismul a câștigat pentru că era
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]