8,741 matches
-
ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do’n Zamfirescu și el m-a trimes la tovarășu’ derector. Da’ tovarășu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii. Alese una și, grăbit, se înapoie la gaură; nuca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
erau sus, Hans era (încă) jos, dar această situație n‑avea să mai dureze mult. Dacă nu e curentul provocat de viteza de deplasare a tramvaiului cel care‑i apasă Annei sânii, atunci cine o înghesuie așa deodată? E un ins rotofei, cu mutră de funcționar în drum spre nevastă și copii care, pe cât se vede, vrea să se servească, așa în treacăt, cu ceva ce nu‑i de nasul lui: Anni. O fată tânără și proaspătă care i‑a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie vestită, de care s-a rupt imediat după ce l-a întâlnit pe Hariga. Chelnerul cu trei sticle roșii în brațe se încrucișează cu pașii sfioși ai unui ins cu o figură de farmacist palid, ghebosul, ce se apropie de masă. — Îmi dați voie... și își aduce un scaun lângă uriașul din capul mesei. Domnule, eu te citesc cu regularitate. Îmi place combativitatea dumitale. M-ar interesa cum vezi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe care se reazemă casa, și să mă reazem de ei." 27. Casa era plină de bărbați și de femei, toți domnitorii Filistenilor erau acolo, și pe acoperiș erau aproape trei mii de inși, bărbați și femei, care priveau la Samson, cum juca. 28. Atunci Samson a strigat către Domnul, și a zis: "Doamne, Dumnezeule! Adu-Ți aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, și cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cu trăsura pe ulița mare de pe malul Tamisei? Păi, să vedeți că m-a luat și pe mine cumva valul, doar din motive strict matematice, din moment ce calculele unor domni, foarte englezi de felul lor, au estimat că două miliarde de inși o să se uite. Și gândiți-vă, câți telespectatori ar fi fost dacă „nunta secolului", n-ar fi picat chiar în zi de lucru, iar cei vreo două miliarde de chinezi nu ar fi avut sarcină de partid și de stat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încontinuu, ca pe bandă rulantă. Zeci, sute, mii. Unii tipi concediați se sinucid, tăindu-și gâtul, aruncându- se de pe poduri sau de la balcoanele Parlamentului, dar ca și la noi se trece peste asta rapid, ca și cum ar fi ceva normal. Diferiți inși plâng, se revoltă, țipă, urlă, aruncă cu obiecte, vorbesc urât, cer bătând în masă motive întemeiate. Mă rog, filmul e trist. Pentru rolurile de concediați, nici nu s-a apelat la actori profesioniști, ci la anonimi, la oameni simpli deja
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
veți alege mai degrabă cu exemple nominale, decât cu o explicație sănătoasă. Licheaua, s- o știți de la mine, este o persoană fără caracter, fără demnitate, dispusă la orice pentru a parveni. Este taman ceea ce unii denumesc, secătură sau netrebnic. Este insul care își face rugăciunea de seară cu un scop anume, care face din slugărnicia interesată, un stil de viață și de care nu poți scăpa decât cu forța, dacă ai sânge-n tine. Și ca să fim puțin didactici, fiindcă uneori
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică! Bagă și tu o manea, ce dreacu! - Lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? Ascultă Beeethofăn! Mamăă, Piticule, te fac un vals? Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învețe cu el pentru examene. Marile lui calități erau averea compusă din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda fără pic de rușine plăcintele. Ionică Moldovanu, un ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată ajunge la București, să-l citească pe Croce. Taică-său îi spusese de la obraz: nu ț-e rușine ție, om bătrân, să pierzi timpul printre mitici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
călcat pe mândrie și, în pauza mare, m-am dus în cancelarie. Meniul era șprot afumat și brânză de capră. Vremuri grele, de grevă. Singura noutate era că ne venise un coleg de matematică nou, transferat de la Liceul IMGB. Un ins de statură mijlocie, pe care nu l-ai fi remarcat în niciun fel dacă n-ar fi avut capul nefiresc de umflat și o mână în ghips. Varianta oficială era că alunecase de pe un scaun în timp ce culegea via. Madam Sitaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de exemplu, temele consacrate ale literaturii, a căror tratare e străbătută de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în serios și-și sporește astfel singurătatea, metamorfozată în poezie: am visat mult am tăcut mult am călătorit mult. / Din mine n-a rămas decât această singurătate / care se-așterne aproape fără voia mea pe foile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Tolstoi, M. Mitchell, Arthur Rimbaud, Homer, Le Clézio, Federico Garcia Lorca, Walt Whitman, Goethe, Serghei Esenin, Marcel Proust, Nichita Stănescu etc. Se poate vorbi, în acest sens, de o imagine alegorică a suveranității pe care o exercită bagajul cultural asupra insului care-l deține, fiindcă amprenta livrescului este omniprezentă, putând fi identificată atât în manifestările prozaice ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
renunțat la visele erotice, nu mai vreau să definesc femeia, chiar cântarea cântărilor mă lasă rece, domnul solomon nu este sigur că nu era posedat - trecutul cumva ne minte. Demersul său are o concluzie care frânează orice încercare constructivă pentru insul animat de utopii: de fapt, nu reiese nimic de nicăieri, dar aceasta pare a fi valabilă până în preajma răscrucii, când dintr-odată totul pare să conteze, numai că s-ar putea să fie prea târziu, fiindcă în noaptea asta vor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spiritului. Volumul începe cu un Autoportret - dar aduce și alte poeme-artă poetică, dovedind intensa preocupare a artistului pentru domeniul nobil pe care îl slujește -, unde se exprimă neîmpliniri ale eului și reiterează, totodată, limitele de care se izbește, în general, insul sensibil, preocupat de sine și, aproape în egală măsură, de lume. Ca și alții, vede în timp vrăjmașul cel mai aprig: sunt prea bătrân, repetă oarecum melancolic, fără a fi, totuși, expresia unei crize sufletești. O insatisfacție din acumulări existențiale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
preamărirea operei Creatorului nu poate lipsi instrumentul primordial, Cuvântul, la fel de puternic și prin „urmașii” lui, fiindcă fără cuvinte nimic nu-i posibil, / nimic nu există, perpetuând atotputernicia verbului primar: Cuvântul Întrupat / în Istorie. / Cuvânt pe Cruce. / Cuvânt în Glorie. Și insul, capabil să simtă și să înțeleagă astfel Firea, nu poate avea decât în suflet, o fântână (motivul sufletului-fântână se întâlnește și la alți poeți, de pildă la Ion Barbu), din prinosul căreia să le întindă și celorlalți, Precum profetul din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o temerară, având curajul (indus poate și de profesia ei de medic) de a spori peisajul poeziei contemporane prin ceva ce multora le pare desuet: frumosul, exprimat, în primul rând, prin culoare, care dă seama de stările de suflet ale insului, indiferent de epoca în care trăiește. Mai mult, se poate afirma, fără niciun fel de exagerare, că poeta susține, prin creațiile ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de cuvinte - practic, se regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din ea. Presentimentul, uneori destul de precoce, al finalului este o consecință a unei asemenea perspective ontologice: nu mai e mult și am să devin / încă o literă pe care n-o știe nimeni. Invazia banalităților cotidianului în spațiul prezervat al insului, altoit precoce cu frica (frica mi-a fost sădită în corp de la început / nici n-au așteptat anotimpul prielnic), determină o reacție firească în ordinea viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din urmă / simțurile se atrofiază / mintea acceptă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
observă, constată, înregistrează cu tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat inclusiv prin apelul la intertextualitate - tot în spirit postmodernist -, poetul remarcă existența unei dihotomii care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei, nepăsătoare nu numai la frământările acestuia, dar, mai grav, și față de plecarea lui, când tobele ei răsună, ca la orice răscruce de pe linia vieții. Nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fapte și smerite îngenunchieri întru cinstirea sacrificiului lor, cu gândul la Dumnezeu. Să nu amânăm rugăciunea. Numai astfel vom merita și noi sacrificiul celor căzuți și ne vom putea numi legionari. Altfel, nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să câștigi liniștea prin fapte mărețe, folositoare aproapelui și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]