8,698 matches
-
mult, e evident și datează poate din neolitic. Oricum, pe ceramica de Cucuteni există doar aceste culori, plus negrul, adică pământul. Am putea spune că e vorba de simbolul unui ecosistem: pământul, adică substratul ori biotopul și biocenoza redusă la ipostaza sa umană, dar și vegetală știind că Mărțișorul se agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele industriale. Nu trebuie să ne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
specie poate Înlocui câinele vagabond Într’un ecosistem antropizat” și “care este factorul de stress capabil a Îndepărta câinele vagabond de acest ecosistem”. Pentru că nu am bani, Îmi permit tot eu răspunsul, fie măcar teoretic: Poate tot câinele, dar În ipostaza sa utilitară, de pază, vânătoare ori agrement, știind că varianta domestică a unei specii iese Întotdeuna victorioasă În fața variantei sălbatice, așa cum arată o lege a ecologiei. Și astfel, răspunsul acoperă ambele Întrebări. Pentru a Închide un ciclu, revin la preambulul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
troian; a fost poate, ca și la alți arieni, sacrificat, e drept rarul sacrificiu suprem, regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază, sub sfântul Gheorghe, de fapt un succedaneu al anticului Perseu, dar și al Cavalerului trac; cu suliță cu tot! Continuitatea motivului e firească pentru un popor sedentar și, Încă, ce-ar fi făcut toți trei cei amintiți acum, fără calul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ștefan cel Mare ne Întâmpină românul și prietenul său, calul. Calul mitologiei române nu e doar sfânt, dar și complex, complexitate care mă face să nu rezist tentației de a comenta, chiar dacă cu aspecte speculative. Anume, el are o dublă ipostază, chtoniană, pământească, respectiv uraniană, cerească. Primul, malefic, celălalt benefic; primul creat de Nefărtat, celălalt de Fărtat, adică de acele două forțe antagonice, similare chinezeștilor Yin și Yang, care au creat lumea. Este o confruntare fără Învinși și Învingători, adică veșnică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
când dacă un tractor costă cu zecile de milioane, el Însuși face doar sute de mii; căci și prietenii au, pentru om, un preț. Și chiar atunci când nici măcar nu poluează. Strămoșii noștri au știut să-l aprecieze și În această ipostază utilitară și să’l bucure c’o mână de ovăz, nu jeratic ca ’n basme, oricum energie ușor disponibilă, adică amidon, adică Încă, oferindu-i o viață apropiată de cea din stepele libertății sale. Noi mai puțin. Nu cunosc de unde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rezultate din dorința mea de a vă ajuta să iubiți - Înțelepțește - natura; dar trăirile amplificate deschid uneori ochilor alte perspective. Mai pe urmă, umblând după o sponsorizare - nu spun unde, căci eu nu fac reclamă - am aflat câinele În două ipostaze: vagabondul, scuze, vagaboanda, În curtea firmei, hrănită - din milă ori prietenie - dar cum se cuvine și cu pui așișderea, care n’a găsit nimic compatibil cu biocâmpul meu pisicesc, respectiv, o oră mai târziu, vagabondul fără norocul unui tomberon, abia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
filosofia culturii. El s-a remarcat astfel ca un teoretician al filosofiei culturii în domeniul pedagogic (2). În concepția lui Ed. Spranger, ființa umană este constituită din natură și spirit, din existență și valoare. La rîndul său, spiritul cunoaște două ipostaze: spiritul obiectiv constituit din valorile culturale ale adevărului, binelui, frumosului, dreptului etc. și spiritul subiectiv, individual. Care este relația dintre spiritul subiectiv și cel obiectiv? Eul ca spirit subiectiv, spune Spranger, nu poate fi înțeles decît prin raportarea sa la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
avînd în vedere particularitățile lor individuale, urmărește cu precădere valorificarea pe plan pedagogic a diverselor fenomene pe care le implică grupul ca un tot, cum ar fi cooperarea, colaborarea și persuasiunea. Grupul ne apare, în acest fel, într-o dublă ipostază, ca generator de cerințe și ca mijloc de acțiune asupra persoanelor din care este format. 17.2.5. Studiile consacrate economiei învățămîntului au coincis, între altele, cu o schimbare a modului de analiză a funcțiilor educației în societate. Vreme îndelungată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
jumătate a secolului trecut, din porunca regelui Carol I. Un cavaler al Ordinului Dragonului și un domn isihast, pe care vestitul cărturar din Constantinopol, Manuil Corintios, il numea “mare voievod și împărat și autocrat a toată Țara Românească” sunt doar ipostaze ale autorității domnești valahe, al cărei început îl pusese Basarab I, știrbind autoritatea angevină și creând instituțiile specifice statului feudal. Șirul domniilor până la Neagoe Basarab a fost un lung șir al detronărilor săvârșite, pe rând, de Dănești și Drăgulești, cu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul e similar: Iisus a călcat capul șarpelui și a răpus balaurul. Ipostaza ofidiană care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice terifiante ( simbolismul furtunii), demonii din Tehom, Leviatanul, amplifică reacția adversă din mediul de receptare ortodox. Tot astfel, domnitorii români realizau o resurecție politică urmată de o renaștere spirituală, atât
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ceea ce oferea imaginea unei bogății de material vestimentar. Fusese o femeie foarte frumoasă, curtată mult în anii tinereții, acceptase cu ușurință mariajul aranjat între familii și dobândise alături de bunicul Radu, acea bunăstare și mulțumire conjugală. Mi-o aduc aminte în ipostaze diferite, dar de fiecare dată avea ochii umezi, o culoare siderie, un amestec bleu-verte și aceeași umezeală constantă. Nu-și putea ascunde niciodată lacrimile, suferise mult prin pierderea unchiului la numai 17 ani, fratele cel mai mare al mamei și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tensiunea oscilantă și frecventele Întreruperi nu fac bine nici sursei, nici calculatorului. Zic Însă mulțumesc și de atât, că putea fi și mai rău. Plecarea intempestivă a fratelui Ionel, pe care l-am găsit aici, m-a pus azi În ipostaza de a fi singurul care citește la strană și dacă de dimineață m-am descurcat cât de cât, cu ajutorul Părintelui Ioan, după-amiază, la vecernie, am rămas doar eu și m-am Încurcat rău de tot Încercând să descâlcesc firul logic
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
unui Sfânt rus. În total, 74, ceea ce reprezintă un bilanț mulțumitor pentru prima săptămână petrecută În mănăstire. Iar cum unele au fost citite la lumânare sau la lumina lanternei... 1 Decembrie 2012 Zi la fel de Încărcată, cu poticneli și cu noi ipostaze În care am fost pus, dar până la urmă totul va intra În firescul lucrurilor și sunt sigur că, ajutat de Harul Duhului Sfânt, voi putea să evoluez și, sper, cu voia Domnului, să ajung la mântuire, ținta fiecărui creștin. Dumnezeu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
azi voi fi Vlăsie Valeriu, tehnician constructor, și-a zis tata în gând, în vreme ce pășea spre punctul de lucru ce-i fusese indicat. Numele acesta pe jumătate străin și meseria aceasta nouă și locul acesta nou i se păreau o ipostază stranie, se simțea ca și când ar fi intrat, încă o dată, într-o altă identitate, ca într-o cameră de hotel dintr-un oraș necunoscut. Ceea ce trăia îl privea și nu-l privea pe el însuși, mai degrabă nu avea nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aerul său confuz, cu politețea sa excesivă, stângace și îi „solicita referințe“, iar Vlad scria, scria docil, exact, ferm, executa ordinele și mintea lui refuza să ia în considerare eventualele consecințe ale declarațiilor sale, el abandona brusc și total această ipostază de moment, neimportantă, a sa, o abandona ca și cum ar fi fost un actor care iese dintr-un costum de epocă după ce spectacolul, convenția s-au încheiat, o abandona și se întorcea la sine însuși cel adevărat, cel de adâncime, scriitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și îi cucerea pe cei mai mulți dintre colegii săi scriitori. Iar în acele momente, când fratele meu Vlad ridica glasul împotriva situației din țară, el era autentic, se imagina ca fiind un soi de profet, de martir, nu lega deloc această ipostază a sa, curajoasă, cu cealaltă, când scria caligrafic, ca un elev cuminte, pe foile albe declarațiile cerute de tovarășul Cameniță, nu le lega, aceea era ceva străin, atunci nu era el însuși, era ca și când, neavând unde să doarmă, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Festivalului, când în aceeași sală a concertat, după cum era de așteptat, Orchestra Staatskapelle Berlin. De data aceasta, având din nou la pupitru pe același mare om al muzicii mondiale. Cum poate fi numit oare altfel Daniel Barenboim în dubla sa ipostază de dirijor și pianist? Prietenia și solidaritatea celor doi artiști, care puteau fi oricând în competiție, pare o curiozitate de necrezut pentru mulți, dar ilustrează noblețea lor sufletească, departe de păgubosul orgoliu care macină mereu personalitatea multor artiști. Credem că
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
este, prin definiție, nepoetică. Această afirmație se dovedește astăzi complet greșită. Iată o poezie care în totalitatea ei este întemeiată pe principiul educației maselor populare, o poezie care în mii de forme diverse, cu mii de stiluri diferite, în nenumărate ipostaze individuale bine diferențiate, ilustrează bucuria de a munci, bucuria de a construi societatea comunistă și își propune în chip explicit și limpede drept scop educarea maselor populare în spirit comunist. Și iată că această poezie, departe de a fi nepoetică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-i neodihna care-l crește pe pragul zilei, de erou sorginte, și fiii își iubește și înalță, Partidul Comunist, Partid părinte.“ („Lumină în istorie“, Luceafărul, 11 decembrie 1982) PETREANU Elisabeta „O contribuție decisivă la efortul întregului popor pentru edificarea acestei ipostaze a României a avut-o secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele României socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Întreaga evoluție a țării noastre din ultimii 22 de ani este organic legată de numele și activitatea sa. Tot ce s-a construit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
igienico-socială nu era dorința de bani, putere sau parvernire. Nu: resortul intim al Veronicăi era venerația pentru bărbatul-leopard, bucuria de a-l găsi, măcar parțial, în îmbrățișările trecătoare ale lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru autodisecție. Ca și în tablourile Fridei Kahlo, naivitatea desenului meu pornea poate dintr-o neputință specific feminină de a percepe corporalitatea altfel decât ca pe o rană deschisă. Am arătat prietenelor mele caietul. S-au desenat și ele în ipostaze asemănătoare. Ne străduiam împreună să punem cap la cap diferite explicații ale fenomenului. Secretul n-a ținut mult. Deși abia se mișca prin casă, maică-mea avea un talent deosebit de a găsi tot ce țineam ascuns. A trebuit să supraviețuiesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mare ; cine știa că, de fapt, cu doar cîteva luni în urmă, fusesem un băiat cuminte care asocia cuvîntul „chiul“ cu una dintre cele mai mari infracțiuni ? Cred că dacă m-ar fi văzut colegii mei de la generală în noua ipostază ar fi avut un șoc... (în vacanța de dinainte de a noua, după ce slăbisem deja - dar nu mă apucasem încă de fumat și de celelalte chestii -, m-am întîlnit cu foștii mei colegi, care tocmai făcuseră o „întîlnire de adio“, la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în picioare, măiestrit lucrate și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap”, etalează tocmai mândria pentru obârșia țărănească, bucovineană, a intelectualului care merge alături de mama sa. Chemarea amintirilor, purtându-i pe Dumitru Dascălu sau pe Vasile Fetescu dintr-o ipostază în alta, prilejuiește autorului reiterarea unor texte superior valorificate prin reeditare cum ar fi cele intitulate Mirajul profesiei de învățător, Dăscălița, Lecția, Ora de dirigenție, Aventura, Evocări de la Șendriceni, Dreptul la amintiri, ca și cele referitoare la poetul Mihai Munteanu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Semnătura sa e de găsit în ziarele Evenimentul, Seara, Noutatea, Adevărul, Opinia, Dimineața întâi la Iași, ulterior la București. Colaborator, în același timp, la Viața românească și Adevărul literar, Eugen Herovanu-scriitorul se manifestă (în ultimele pagini ale Orașului amin-tirilor) în ipostază elegiacă; sentimentalul, revenit la Iași într-o seară de toamnă după o despărțire de ani sesizează ruptura. Textul în discuție, Pe urma pașilor mei proprii, respiră melancolie: "Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
diverse obiceiuri sau tradiții de la țară, apar în tablourile pictorilor naivi și nunți, înmormântări, sau șezători. Se mai pot vedea țărani la munca câmpului, la arat, la semănat, la coasă, la seceriș, sau seara la petreceri, la birt, în diverse ipostaze, care mai de care mai vesele. Am mai văzut de asemenea tăietori de lemne, pescari, vânători, moara satului, și multe alte meserii tradiționale în mediul rural. Animalele din curtea țăranului sunt prezente în mai multe tablouri, deoarece sunt foarte legate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]