9,417 matches
-
Spârcoci! Grauri și prigorii. Ciocârlii. Trecem prin Șablo, Mangalia, la Constanța. Colbul dela Tekir-Ghiol văleu! Otelurile Movilă cu dosul și closetele la mare și la lac! Marea la Constanța. Bat valuri, și vin din larg cu horbotă albă de ghiare mărunte. Brătescu Voinești. Comunicare 1 Iunie. Nicolae Pescaru din Znagov Dobroșești. Știe acest farmec dela un moș bătrân, Dumitrache Țulea, mort demult. Neculai Cercu Cotoi Gheorghe Nucuță Raluca Fănica viermi de matasă. Cum strigă cu glasuri joase și normale pe lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aeriene, metropolitanele sunt pline. Și automobilele de piață aleargă fără încetare. Numai aproape de noi, la colțul străzii Frederick, două trăsuri de piață, cu cai bătrâni și birjari somnoroși așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche stradă din Berlin. Are la capătul dincoace o inscripție dela 1830 care arată că nu-i voie să se murdărească clădirea, cine va înfrânge acest ordin, va fi pedepsit cu un an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
entuziaste întoarcerea la vechile practici. Distincțiuni. Aplaudând această economie a femeilor noastre în asemena vremuri de scumpete, nu ne putem opri a nu face o mărturisire. Înțelegem civilizație și morală scurtă când e vorba de un subiect gentil, de proporții mărunte. Mutrișoară de veveriță, piciorușe de căprioară etc. Când însă avem de a face cu niște respectabile matroane, de proporții monumentale, atunci simțim impulsie de fugă ca în fața unui adevărat dezastru. Cred că asemenea ființi sunt destinate imoralității vechi, și încercările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
contăș de coloarea sângelui dulamă, ca mușchiul, de catifea. Căciula de râs cu pene de cocor și piatră de olmaz Gugiumanul avea în frunte o floare de argint în care o piatră de olmaz, cât o lacrimă, scânteia cu fulgere mărunte. Și din legătura de argint se încovoia pană subțire de cocor. Cizme de marochin roș pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
T.d.J. cu doi vornici Tecuci doi pârcălabi Focșani, staroste de Putna Lăpușna doi pârcălabi Dorohoi scaunul M.V. de T.d.S. Hârlău, pârcălab Botoșani, Târgul Doamnei, cu Camaraș-adunător de venituri Cernăuți, spătarul cel mare Suceava portar și hatman oi bogarele Baia, vornic (mărunte) Maram noian abis ac bold spelcă stau pe ace andrea fibulă nouruscă s. aguridar anagnost slujitor la biserică lector la trapeză analoghion strană unde se țin cărțile și stau dascălii antimis, pânza de pe sf. masă. apocalipsis A așezat în artofor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
casă de vară a prinților Trubețkoi, la 18 km. de Moscova. Acum acest palat e sanatoriul Academiei. E așezat într-un parc vast; cu lacuri și copaci bătrâni. Aici e primăvara în toiu; a înflorit liliacul și cântă cucul. Plouă mărunt. Cântă picăturile în frunzișurile tinere. Am sosit întâi noi, cu atomobilele, trecând prin marginea unui sat de periferie a Moscovei, clădit din lemn bârne. Aici a cantonat cândva armata lui Napoleon. După un ceas au sosit și bagajele vesele că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care motiv? Mă tem să nu-mi puie nevasta coarne. De ce? Pentru că le-ași merita. De ce? Pentru că ași fi făcut prostia să mă însor. Poeții de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care a fost Eminescu. Poetul trebuie să pătrundă realitatea și s-o disece fără a o vesteji. Curiozitatea lui cată să fie atentă și delicată. Altfel face ca pruncii care strică jucăriile. Emoționat ca un om care se pregătește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se pomenește o a doua luptă la Orbic (Arbic), pe care istoriografia recentă n-o mai pomenește. Grigore Ureche, după aproape două veacuri, avea să scrie: „Déciia Ștefan Vodă strâns-au boiarii țării și mari și mici și altă curte mărunte dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au întrebatu pre toți: iaste-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toții au strigat într-un glas: În mulți ani de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Danovici, Ion pârcălabul și Vasco Levici, așadar șapte inși. Era firesc ca domnul să vrea ca boierii să i se închine, mai cu seamă cei care fuseseră alături de Petru Aron, dar care rămăseseră în țară. În ceea ce privește pe boierii mici, curtea măruntă de care pomenește Grigore Ureche, aceasta era în cea mai mare parte de față, ea formând temeiul oastei mici, adică oastea formată numai din boieri. Ștefan a păstrat în Sfatul Domnesc pe cea mai mare parte a boierilor care făcuseră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe aceste drumuri. Așezată la intersecția marilor căi comerciale în Moldova se întâlneau, din punct de vedere comercial, Asia și Europa. Aici veneau mărfurile din Occidentul european, postavuri și obiecte din metal, lucruri trebuincioase pentru marii boieri, dar și obiecte mărunte pe care le puteau cumpăra chiar și țăranii de la noi. Alături de acestea, în dughenile din târgurile Moldovei, dar mai ales în orașul de scaun al Sucevei erau etalate produsele somptuoase aduse din Orient, pe Marea Neagră, pe drumurile care veneau din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
departe faima breslelor de postăvari din Florența, orașele Flandrei și orașele nemțești de pe Rin și din Bavaria. Ei mai aduceau pânzeturi din Germania și Lituania, catifea pentru hainele boierilor, așa cum o cerea moda europeană. După aceea, venea rândul mărfurilor mai mărunte: cuțite, coase, securi, lucruri de cositor, precum talere, cofițe, tăvi, șofran, șepci, fiare de plug, săbii ungurești, paloșe și alte mărunțișuri. Pentru aceste mărfuri liovenii trebuia să plătească după obiceiul vechi vama mare la Suceava și o vamă mai mică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obligați să plătească vamă. Mențiunea lor în acest privilegiu ne dovedește că în secolul al XV-lea Moldova cunoștea o deosebită activitate economică, dovada constituind-o numărul foarte ridicat al târgurilor. Din Moldova, liovenii cumpărau pește, vite mari și cornute mărunte în toate târgurile țării, plătind pe loc vama cuvenită și vama de trecere și ieșire din țară la Siret. Tot din Moldova mai cumpărau piei de veverițe și vulpi, piei crude de oaie, piei de miel și piei de vită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Oastea, conducerea statului, toate resursele economice se aflau concentrate în mâinile sultanului. Voința lui era lege și acest lucru sporea și mai mult pericolul pe care turcii îl reprezentau pentru o Europă, mereu în vrajbă, cu forțele dispersate în dispute mărunte. Mahomed al II-lea știa acest lucru. Avea peste tot spioni, care-l informau asupra forțelor, pe care eventualii adversari le puteau opune oastei sale, și-i semnalau cu grijă sultanului disensiunile din sânul lumii creștine, îngăduindu-i să conceapă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au săvârșit pe cale, în chip neomenos, precum și omoruri, atât printre negustorii localnici cât și printre alți supuși de-ai noștri și, după cum știm cu certitudine, au dus cu ei felurite prăzi, cai, cete de oameni, turme de animale și vite mărunte”. Pentru a ști cum s-au desfășurat evenimentele, au fost trimiși în Moldova Ioan, arhiepiscopul Liovului și Iacob Buceațchi (Buczacki), castelanul de Halici. Regele nu credea că toate câte s-au întâmplat au fost ca rezultat al voinței și al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lămuritoare în toate privințele. Sunt ani când se dau foarte puține documente, datorită unor împrejurări interne nefavorabile. Statistica nu ne arată întotdeauna condiția socială a beneficiarului unui privilegiu. Pe cumpărătorul unui sat ești tentat să îl treci în categoria proprietarilor mărunți, dar, de fapt, el este Hărman, pârcălabul de Cetatea Albă. După cum cumpărătorul unei seliști, pe care l-ai crede sărac, este marele logofăt Tăutu. Privilegiile se dau doar atunci când are loc schimbarea de moșie, când se simte nevoia să fie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
seliști, unde a fost sau se poate întemeia un sat; altele se referă la părți de sat și 9 la o jumătate de sat. Când s-a făcut statistica, B. T. Câmpina nu a precizat ce înseamnă țăran și proprietar mărunt, ce moșie aparținea unui boiernaș și ce moșie unui boier. Cum toți proprietarii de pământ erau boieri, grupul cel mai numeros este acela al moșiilor care cuprind un sat, de la șase sate în sus fiind menționate în documente doar patru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
demonstrează că toți boierii mici și mari, fie că îndeplineau sau nu o slujbă, erau curteni. Când a luat domnia Ștefan cel Mare, Grigore Ureche scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și alte curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări la locul ce se cheamă Direptate”. Tot Grigore Ureche relata că, atunci când a fost omorât Ștefan Lăcustă, deoarece îl ura “curtea toată, s-au vorbit o samă de boiari din curtea lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care simte scăzând puterile roditoare supuse permanent jafului. Un tip aparte de „fală” este cea a ciobanului a cărui turmă e integrată cosmosului: „Și Ion voinicu,/ El s-o lăudatu/ Și s-o răurat/ Căci are oi multe,/ Multe și mărunte,/ Cât îs pietre multe./ Dar și mielușale,/ Câtu-s brândușale./ Dar un' le paște?/ Pă cer, pă pamântu./ Dar și un' li-adapă?/ 'N cel noreț de ploaie./ Dar și un' le-închide?/ În cel cearcăn de lună” (Peceneaga - Tulcea). Lauda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flăcăul nu poate participa înainte de pescuitul arhetipal. Descrierea, luxuriantă în sine, denotă și o încărcătură de factură creștină, pentru că peștele „devine simbolul mesei euharistice, unde apare adesea alături de pâine”: „Numai cigă și postrugă,/ Galbină de caracudă/ Și misedru d-ăl mărunt/ Sta pă masă năsăditî/ Că d-ala i-en baltă mul’.../ Șalăiaș, pește d-ăl gras,/ Stă pe masă drăgălaș,/ Câte-o vântră de morunî,/ (...) Știuculiță lunguliță,/ Albă ieste la peliță,/ (...)Albișor d-ăl mărunțel,/ (...) Câti-un cotolan dă somnî/ Dă râmnește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cusăturii, ca rit premarital. Participarea soarelui și a lunii, în colinda din colecția Viciu, dă proporții cosmice lucrăturii: „Coase-mi și mie-o năframă;/ Că ți-oi da oi și și-oiu da boi,/ Ți-oi da buți cu bani mărunți!/ - Ba, zău, mie nu-mi trebuie/ Nice oi și nice boi”. O astfel de năframă a lumii nu poate fi cuprinsă în valori profane, și nici înstrăinată de cuplul inițiat. Țesutul devine o probă inițiatică, prin nefirescul executării lui în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mine mă vor duce/ Peste munți în alte curți,/ La părinți necunoscuți,/ La curți dalbe nemăturate,/ Și la vase nespălate./ Împărăteasa dac-auzea,/ Mai frumos mi-o dăruia:/ Cu coada păunului,/ Cu poala de sune verzi,/ Cu mâna de bani mărunți./ - Cu coada păunului/ Tu curți dalbe vei mătura;/ Cu poala de sune verzi/ Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mai frumos mi-o dăruia:/ Cu coada păunului,/ Cu poala de sune verzi,/ Cu mâna de bani mărunți./ - Cu coada păunului/ Tu curți dalbe vei mătura;/ Cu poala de sune verzi/ Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pui mîna sâ mături, sâ nu pui mîna să-mvîrț o oală ori sâ faci ceva în casâ, c-atunci perim d’i foame-aic, ș-aic ișste moart’es nostă” (Fundu Moldovei - Suceava). Armonia sacrului este pervertită de gesturi gospodărești, intruziunea gesturilor mărunte cauzează retragerea principiului și anularea oricărui contact cu neofitul. Basmul pune gestul incriminat pe baza malițiozității feminine („Cum sîn babele, rele”) și pedepsește șederea ei nefirească în axis mundi: „Cîn o pășît baba om paș șî cîn o pășît a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reprezintă expresia existenței umane fragile, anihilate de contactul cu sacrul. Opoziția oase - praf sintetizează cele două moduri de a fi în lume, cel dintâi pulsând după modelul zeilor, cel de-al doilea marcat de o simțire malițioasă și de fapte mărunte. Răscumpărarea „păcatului originar” deschide traiectoria drumului pe orizontală și astfel penitența fiului prea legat de imaginea mamei completează axa verticalității și închide ciclul sondării metafizice. Așezarea în anterioritate a uniunii cu sacrul, urmată de călătoria de refacere a armoniei incipiente
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]