7,953 matches
-
religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală În mână și dă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală În mână și dă tuturor binecuvântarea sa solemnă. ș...ț Toți se supun episcopului sau papei nebunilor, care, Împreună cu acoliții săi, stăpânește pentru câteva ore. Ca În orice adunare veselă, se distribuie vin din belșug, pentru copiii din cor și cei adunați În biserică. Astfel Încât În fiecare an această liturghie degenerează În strigăte și scandal - pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
violent al lui Quincy era În consonanță cu elementele de sărbătoare, subterane revoluției. Violența era exprimată de fețele vopsite În negru ale mulțimii revoluționare și de antecedentele sărbătorii” (p. 214) - este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de determinare a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Federico García Lorca, Doña Rosita, București, 1971; Antonio Buero Vallejo, Somnul rațiunii, București, 1971; Lillian Gish, Filmele, domnul Griffith și eu, București, 1973 (în colaborare cu Paul B. Marian); Neri Pozza, Proces pentru erezie, București, 1973; Katherine Anne Porter, Corabia nebunilor, București, 1975; George Eliot, Middlemarch, I-IV, pref. trad., București, 1977; Kenneth Allsop, Chicago sub teroare, București, 1978; Jerome K. Jerome, Vacanță cu copiii mei, București, 1981; Trei secole de paradox, pref. Silvian Iosifescu, București, 1983. Repere bibliografice: Bloc-Notes, „Fapta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin afișarea ostentativă a unei orgolioase poze de artist damnat. Lui Șerban Cioculescu multe dintre poeziile îndreptate împotriva școlii macedonskiene i se pare că ar ilustra "mai puțin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n varii polichrome bibiluri și altițe ... Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon-femeie! Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe [s.n.]!"90 Nu este vorba, ca la Nichita Stănescu, de sfărâmarea perfecțiunii cubului prin lovitura finală care obligă la o reconfigurare mentală a frumosului. Dimpotrivă, este picătura oftalmoftologului 91
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se scoală-n picioare, tușește și pune mâna pe bordul pălăriei. În același moment, ușa se deschide și se arată-n prag chipul nețesălat al fetii: Haoleu, mamă! Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate la lumina zilei, Mona experimentează și teama provocată de metamorfozarea instantanee a inofensivului Miroiu într-un exaltat care pare să fi pierdut contactul cu realitatea: Necunoscuta (cu o anumită îngrijorare): Nebun? Profesorul: Da. Nu m-ar mira să se spună într-o zi și despre mine că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Necunoscuta (cu o anumită îngrijorare): Nebun? Profesorul: Da. Nu m-ar mira să se spună într-o zi și despre mine că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu: D-asta ți-arde ție acu? A zbierat.160 În același sens poate fi menționat interesantul roman "postmodern" Femeia în roșu, semnat de tripticul auctorial Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, în care celor trei "corei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ceruri și din fluier să se facă vânt care să se domolească deasupra cășii tale unde să cobor prin giamul pe care nul închizi niciodată Scumpo nul închide nici acu că vin și eu doar săț spun cât sunt de nebun după tine știu că nuț prea pasă de mine așea cum cred că aș merita [...] căci asta e mai greu de îndurat decât iadu pe care lam îndurat Scumpo tu nu ști cei aia și dacă fratele nenorocit alu imbecilu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atât de fade și molâi din monoloagele Ancăi, în replicele sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de absurdă, încadrată cum este în intriga artificială, cu evoluția și concluzia ei exasperantă de jucărie mecanică"53. Suntem tentați să vedem chiar în defectele depistate de Zarifopol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel de încadrare ar converti amintitele minusuri ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă, Iordache din Acești nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub clar de lună, caută zadarnic o reminiscență de omenie într-o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Poate. Dar nu e puțin adevărat că nemaipomenitul voiaj al lui „Kon-Tiki” a ridicat din nou gradul de interes față de misterele Perului. Iar pe norvegianul Heyerdhal l-a așezat În galeria eroilor de tipul lui Schlimann și Carter, cutezătorii și nebunii științei”478. Despre cultura maorilor vorbesc colecțiile etnografice și artistice conservate din marile muzee ale Noii Zeelande (Te Papa Tongarewa Wellington, Auckland Museum), dansurile războinice (Kapa Haka), peșteri sacre cu desene rupestre (Waitangi), zona marilor gheizere (Te Puia Rotorua) ș.a.
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dans de miss sau gentleman, diferite jocuri distractive etc. Spațiul tropical pe care-l străbatem ne oferă imagini de neuitat: răsărituri și apusuri de soare inegalabile, cer senin sau bulbucat de nori, ploi musonice, furtuni satanice ce rupeau din „Corabia nebunilor” de-i simțeam mușcătura În adâncul ființei noastre, valuri clipocind alene În imensitatea sidefie a oceanului, sau valuri uriașe, de câțiva metri care se rostogolesc sud: gazela, antilopa, argalul, culanul, cămila, ursul din Gobi ș.a. (H.Matei,S.Negruț, I.
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
culturi europene, precum și despre ceea ce constituie specificul local al diferitelor provincii românești. Familiare fiindu-i mai toate aspectele importante ale spiritualității medievale, cercetătoarea investighează deopotrivă mărturiile istoriografiei naționale și sud-est europene, cărțile populare, cosmografiile, Proloagele, Fiziologul, Viețile de sfinți saloi („nebuni întru Hristos”), alte texte religioase, diverse indicii relevante despre cititori (răvașe, însemnări, liste de prenumeranți). În studiile sale, multe publicate în limbi de circulație europeană, V. pune un accent deosebit asupra valorii simbolice a vechilor scrieri laice și religioase, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
de luptă. Dată fiind ambianța semisătească, locul unde se dezbat opiniile și se caută explicații raționale pentru ciudata întâmplare e la o petrecere, eveniment la care participă, alături de cel pățit, figuri exponențiale ale comunității: preotul Petrian, profesorul Olaru și Barandabulă, „nebunul satului”. Parodia, absurdă, se extinde și la nivelul subiectului discuțiilor, care degenerează treptat în pălăvrăgeli despre comunism, terorism, intrarea României în NATO ș.a.m.d. P. se remarcă din nou prin disponibilitatea de a voala sarcasmul în tonalități discrete, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
de la prima ediție Quarto și înregistrarea: M. William Shakespeare. Adevărată istorie cronică a vieții și morții Regelui Lear și a celor trei fiice. Cu nefericită viața a lui Edgar, fiu și moștenitor al Contelui Gloucester, si a morocănosului și pretinsului nebun Tom of Bedlam, așa cum a fost jucată în fața Maiestății Sale la Whitehall, în noaptea de Sf. Ștefan, la Sărbătorile Crăciunului, de către servitorii Maiestății Sale care joacă de obicei la Globe pe Bankside. 1608 Piesă Regele Lear a fos publicată pentru
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
hoitului, măi stai. Dar cară-te, ieși de-aici! Fii cuminte, așa. (Îl împinge afară) LEAR: Acum, prietene, îți mulțumesc. Ia-ți acontul la slujbă. (Îi dă bani. Intra Bufonul) BUFONUL: Să-l plătesc și eu, ia fesul meu de nebun. (Îi dă lui Kent fesul). LEAR: Ei, dragul meu ștrengar, ce mai faci? BUFONUL (Lui Kent): Omule, ai face bine să iei fesul meu de nebun. LEAR: De ce, băiete? BUFONUL: De ce? Pentru că iei partea unuia care este-n dizgrație. Da
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]