8,131 matches
-
de a realiza, cel puțin prin rostire poetică, o întoarcere la taina primordială. Poetul nutrește speranța că i se va dezvălui măcar un semn al divinității; când, în cele din urmă, căutarea își află împlinirea în chiar sufletul său, intervine neputința ființei de a suporta atâta adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
ancheta de teren a fost rareori ușoară și imaginea etnografului ca stăpân este lipsită de influență generală. Trebuie să fi practicat ancheta de teren pentru a vorbi despre aceasta cu puțină umilință. Clișeul datorează mult rarelor texte reflexive care arată neputința etnografului. În această privință este suficient să-l credem pe antropologul Michel Leiris, cel care a presimțit că raportul anchetatorului de pe teren și contextul politic fac parte din datele etnografice. Din acest punct de vedere, Africa fantomă (1934), jurnalul expediției
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
unui tăios și excelent articol (la care subscriem integral): Et in Liliput ego! Ideea sa centrală pune problema în termenii ei fundamentali și fără mănuși: în momentul de faț ă, criza financiară și morală a culturii române se manifestă în neputința noastră de a concretiza și finaliza mari proiecte culturale. Ba, mai grav, chiar în neputința de a gândi proiecte culturale majore, din cauza unei bine înrădăcinate mentalități liliputane. Trăim de azi pe mâine, scufundați într-un cotidian haotic, avem senzația că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
centrală pune problema în termenii ei fundamentali și fără mănuși: în momentul de faț ă, criza financiară și morală a culturii române se manifestă în neputința noastră de a concretiza și finaliza mari proiecte culturale. Ba, mai grav, chiar în neputința de a gândi proiecte culturale majore, din cauza unei bine înrădăcinate mentalități liliputane. Trăim de azi pe mâine, scufundați într-un cotidian haotic, avem senzația că suntem activi și eroici și, prinși de măreția noastră imediată, nici nu ne mai gândim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale). l.d. Cataplexia apare brusc, se manifestă prin pareza mușchilor striați (suspendare totală a tonusului muscular, a mișcărilor voluntare, cu cădere).Copilul trăiește un sentiment de anxietate din cauza senzației de cădere în gol neputinței controlării musculaturii (starea de veghe prezentă). 2) Tulburări caracterizate printr-o stare de dezinhibiție a comportamentului general, când prevalează patologic procesul de creștere a excitabilității, se clasifică în: disconfort episodic (cu caracter primar sau secundar); reacții episodice. 2.a. Disconfortul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este alcătuirea unor grupe de nivel valoric apropiat pentru sporturile de echipă, sau dând posibilitatea studenților să rezolve sarcinile lecției în ritm propriu, cu încărcături adecvate posibilităților lor. Se previne în acest fel apariția minorităților sau a izolaților, care din cauza neputinței sau a necunoașterii sunt excluși sau se exclud din grup. Tinerii aspiră, de regulă spre demonstrarea competenței, de aceea aleg activități pe care le-au practicat fie în școală, fie în cluburi sportive. Există un procent mic de studenți (sub
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristiana Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_786]
-
și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile contradicții, eșecul metodei vizionare ca tehnică poetică autonomă și neputința finală a magiei verbului. Ontologia actului poetic formulată de Fondane se sprijină pe ideea că realul nu se află altundeva decît în imperfecțiunea eului care se definește prin contradicția cu sine. Pe urmele lui Pascal, Kierkegaard, Dostoievski și, desigur, Șestov
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
epurare considerată salubră. Poate că, într-adevăr, lumea nu mai există pentru a ajunge la o carte frumoasă. Dar acești scriitori violenți, spirituali și triviali, cum este și Houellebecq, neo-naturaliști ce refuză orice estetism sau seducție artistică, ce-și urlă neputința în fața unui vid intolerabil, alienați într-un discurs non-umanist și un corp abject (dar Michel Tournier ca să nu mergem mai departe în urmă nu ilustra el, oare, deja "murdăria" infectă și sublimă totodată?) construiesc o viziune apocaliptică pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în lacrimi tăcute și a sfîrșit prin a spune, cu o voce agonizantă: A vorbi e ca și cum ai muri. Narcisse nu vorbește și nu moare, sau oricum, nu mai apucăm să aflăm, pentru că fuge. Acesta e singurul său răspuns în fața neputinței de a decide cine este. Iar François Garde ne-a spus-o prin viu grai, în chip deosebit de frumos, punctînd că romanul acesta e construit în jurul unei tăceri. Iar tăcerea e un neloc intim sacru, de care nu te poți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să o luăm și la stînga și la dreapta în același timp, sau să tăcem și să vorbim simultan; dar mintea nu cunoaște asemenea obstacole și false opțiuni, iar Cioran, prin excelență, ne împiedică să ne lăfăim în clișeele și neputințele noastre binare, invitîndu-ne direct să înfruntăm complexitatea, și s-o acceptăm. Gînditorul nu a căutat o nouă patrie adoptivă, nu a dorit o altă identitate socială și legală, nu a cerut azil politic în Franța, ci și-a dorit o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o pisică de fapt "pe la două după-amiaza, oare ce făcea Socrate?"... Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și a spiritului. Căci, potrivit faimoasei experiențe, atîta vreme cît cutia nu a fost deschisă, pisica este și vie și moartă în același timp, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă la capăt, "debarasîndu-se" de autoritatea sa auctorială pe spinarea bietului cititor, care termină cartea cu un viu sentiment de culpabilitate și de neputință. NU MAI CITI. NU VREAU SĂ MOR. ÎNCHIDE CARTEA. E VIAȚA MEA ÎN JOC. NU EȘTI MAI BUN DECÎT CEILALȚI. ȘI TU VREI SĂ MĂ VEZI MURIND. (Un înger care plînge) Cei doi scriitori dau glas unor voci diferite, voci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unora dintre individualitățile care constituie comunitatea fără a aplica o pagubă superioară comunității în ansamblu. El se găsește deci plasat, datorită exigențelor noastre, într-un cerc vicios manifest. Dacă refuză binele pe care îl pretindem de la el, este acuzat de neputință, de rea-voință, de incapacitate. Dacă încearcă să-l realizeze, este forțat să impună poporului de două ori mai multe taxe, să facă mai mult rău decât bine, și să-și atragă, la celălalt capăt, defecțiunea generală. Așadar, în public găsim
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
între cele două, și care constă în a cere totul de la stat fără a-i da nimic, este himeric, absurd, pueril, contradictoriu, periculos. Cei care îl scot în față, pentru a-și da plăcerea de a acuza toate guvernele de neputință și a le expune astfel loviturilor dumneavoastră, aceia vă flatează și vă înșeală, sau cel puțin se înșeală pe ei înșiși. Cât despre noi, noi credem că statul nu este sau n-ar trebui să fie altceva decât forța comună
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
crească drept alături de dumneavoastră, asemenea unui copac ce va da roade mai târziu. De aceste roade vă veți bucura împreună când copiii vă vor privi cu respect și iubire, când vă vor oferi ajutorul lor fără a trece nepăsători pe lângă neputința bătrâneții. Mesaj de la copii pentru părinți Noi știm că ne-am ivit pe lume din dragoste. Știm că în culisele destinului nostru, la negocieri cu ursitoarele, stă grija părintească pentru viitorul nostru. Noi știm că voi, iubiți părinți, ați face
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
poziției americane (Lafeber 1993: 65). În cele din urmă, insistînd mereu asupra inutilității diplomației în relațiile cu Uniunea Sovietică, Kennan n-a făcut nimic pentru a contracara mentalitatea de "noi-nu-ne-gociem" a cîtorva dintre administrațiile americane. Există o oarecare justificare pentru neputința secretarului de stat Dean Acheson de a înțelege de ce Kennan s-a opus atît de vehement NATO; lui i se părea că NATO corespunde în totalitate conceptului lui Kennan de îngrădire. Leffler (1992: 144, 180-1) subliniază că atît administrația, cît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dificultăților de evaluare a distribuției puterii, atunci aceasta s-ar putea lămuri cu ajutorul unei teorii la nivelul unităților, teorie pe care Waltz o lasă cu generozitate altora, spre dezvoltare. După cum Waltz însuși scrie: Faptul că nu se formează balanța, precum și neputința unor state de a se conforma practicilor încununate de succes ale altor state, pot fi ușor lămurite dacă ținem seama de efectele forțelor care acționează în afara sferei de aplicabilitate a teoriei." (Waltz 1979: 124-5) Așa este; și acest lucru decurge
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu înțelepciunea Sa și l-a rânduit în lume ca exemplu». În fratele Giordano nu există nostalgii și regrete pentru trecutul eroic, a cărui caracteristică este peregrinarea și cerșitul, ci recunoștință pentru milostivirea divină ce a săvârșit această minune prin «neputința mea și a altora care, ca și mine, au fost trimiși în Germania». Fratele Giordano, în timp ce se arată fericit de realizările sale și ale însoțitorilor săi, este convins că situația actuală este demnă de începuturi și autentică în identitatea sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Atunci când nu pui În practică tot ce ai Învățat În teorie 297 Concluzie 303 Index 305 Mulțumiritc "Mulțumiri" Ben Franklin scria cândva că Înțelepciunea reunește „licăririle de spirit” ale altora. Am adunat Înțelepciune de la atâția oameni, Încât mi-e cu neputință să-i pomenesc pe toți. Câtorva le voi mulțumi totuși, iar această carte le este dedicată lor. Răposatului Norman Vincent Peale, a cărui scrisoare de Încurajare („Nu te lăsa de scris, Mark, nu se știe ce destine vei influența”) a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este implementat În mod eficient. Transformarea eșecului În victorie 1. Ralph Waldo Emerson spunea: „Să nu faci planuri mărunte; ele nu au puterea magică de a aprinde sufletele oamenilor”. Dar nu vă stabiliți nici planuri nerealiste, căci va fi cu neputință să le duceți la bun sfârșit! 2. Acordați planificării timpul și atenția necesare. Planificarea este prima și cea mai importantă funcție a managementului, una dintre responsabilitățile esențiale ale managerilor din ziua de azi. Planul managerului este harta departamentului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
artă. Ovidiu descoperă, așadar, destinul tragic existențial. Exilul cu fețe multiple, exterior sau interior, devine simbol al condiției umane. Motivele alienării ruperea brutală din viața din Roma și conștiința de exilat într-un mediu străin au provocat drama dezrădăcinării, iar neputința comunicării în limba latină a declanșat durerea pierderii identității latine. După un timp însă, când speranța abolirii relegării scade, se conturează o rocadă spirituală între Roma și Tomis. Poetul descoperă la Tomis, compensativ, un nou centru cosmic, al lumii și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decât îi era permis poetului din Sulmona să spună, din cauza condițiilor neprielnice, în acel moment. VI. Adulare: sfidarea lui Augustus de către Ovidiu. Cum observă Marache (p. 416), poetul din Sulmona nu știe să lingușească, să aduleze. Motivul unei astfel de neputințe pentru noi este evident: era prea îndurerat de pedeapsa dată de Augustus, pentru a mai avea puterea sufletească să-l lingușească pe cel pe care-l considera, în străfundul inimii, un tiran crud, mai mult un mostru cu chip uman
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin care Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă pentru a marca, În finalul poemului, neputința lui de a părăsi ceea ce azi numim obligațiile cetății: „Lutoasa mea ființă aci se zăbovește, Dar eu sînt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; RÎvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl află, este cuprins de grija literaturii. O grijă Învinsă Înainte de a deveni o neliniște. Nu aflăm nicăieri, În poeme sau În scrisori, un accent de disperare, de neputință În fața foii albe. Alecsandri are o conștiință, În genere, liniștită. Scrisul este, pentru mentalitatea lui de fermier, o recoltă pregătită din vreme. Dacă nu intervine ceva (timpul rău!), recolta este, În genere, bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]