9,005 matches
-
al județului Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Română Rediviva, 1998, Valeriu Bârgău, Generația ’80, precursori și urmași, Editura Călăuza, 1999, Ana Cosma, Scriitori români mureșeni, Editura Tipomur, 2000, Traian Ț. Coșovei, Hotelul Urmuz, Editura Călăuza, 2000, N. Steinhardt, Pledoarie pentru o literatura nobilă și sentimentală, Editura Cronică, 2001, Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ’80-’90, Dicționar biobibliografic, I-III, 2000-2001, Țiț Liviu Pop, Ex libris. Scriitori contemporani, Editura „George Coșbuc”, 2003, Alexandru Pintescu, Retorica aproximației (breviar de poezie optzecista), Editura Timpul
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
Teiuș, sau Cetea sau din N-V pe valea Gârbovelor dinspre loc. Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbovița, Geomal. Câtă vreme aceste drumuri strategice aparțineau până la hotarul Mureșului și chiar dincolo de acesta pe dealurile de trecere spre zona Târnavelor, nobililor de Geoagiu, cetatea avea șanse sporite de a nu putea fi surprinsă de un atac neașteptat. În plus cele două căi de acces puteau servi ca eventuale posibilități de retragere pentru garnizoana cetății în cazul unei operațiuni defensive. Mărturii referitoare
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
așezat la Nădlac în anul 1464 și care dealtfel devin în 1485 proprietarii satului Turnu, precum și a domeniului înconjurător. Aceștia așază aici familii sârbești, care să lucreze pământul. În a doua jumătate a secolului XVI, proprietarul satului Turnu este atestat nobilul sârb Dumitru Ovcearevici. În perioada războielor cu turcii, localitatea Torony (Turnu) este distrusă complet în anul 1596, iar în prima parte a secolului următor o regăsim din nou asediată de sârbi, numele vechi Torony fiind înlocuit acum cu Tornya. După
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
din Ghindari, în , în , în , în slovenă "Juraj Dóža", în croată "Juraj Doža" (n. cca. 1470, Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România - d. 20 iulie 1514, Timișoara) a fost un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala țărănească contra marilor proprietari (magnați) unguri de pământ din anul 1514 care-i poartă numele. Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană, nedusă la îndeplinire. În anul 1513 Doja
Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/301548_a_302877]
-
traversat toată Europa în timpul campaniilor militare. Fiind infleunțați de liberalismul european, acești ofițeri au încercat la reîntoarcerea în țară să provoace schimbări în sistemul autocratic rusesc. Rezultatul a fost insurecția din decembrie 1825, o mișcare a unui mic număr de nobili liberali și ofițeri de armată care au încercat să-l urce pe tron pe fratele lui Nicolae I ca monarh constituțional. Insurecția a fost foarte ușor înăbușită, făcându-l pe Nicolae să înceteze programul de occidentalizare a țării început de
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
după primăvara anului 1944. La capătul războiului au revenit în comună 30 de supraviețuitori. Aproape toți au emigrat, mai ales în Israel. Celelalte minoritați au fost cu totul sporadice. Pentru anul 1771 în Cuhea sunt menționate 335 de persoane ne-nobile, dintre care 39 de iobagi și 10 jeleri, aceștia din urmă nefiind localnici ci veniți în sat. În altă parte se spune că se găseau și 39 de slugi, care dacă nu sunt aceiași cu cei menționați ca iobagi, fac
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
perioada medievală. Ieudul este așezat pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. A fost atestat documentar în anul 1365. Fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă. La Ieud, biserica bătrână din deal a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului XVII. Biserica este cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat, și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În austeritatea ei exterioară, încălzită
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
Gavril. Pe o perioadă de mai bine de 150 ani a trăit și locuit pe aceste meleaguri familia cronicarului Miron Costin și urmașii săi. Ca semn de recunoștință și prețuire pentru vasta sa operă istorică care a scris-o cu nobila râvnă de a ajuta, de a învața pe contemporani și pe urmași, la inițiativa preotului paroh și cu binecuvântarea și ajutorul Prea Sfințitului Episcop Vicar Ioachim Băcăoanul, s-a ridicat în parcul din fața bisericii o frumoasă statuie lui Miron Costin
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
flamanzi din localitatea Batar în comitatul Ugocea că l-au ucis pe fratele său Bendict. În 1301 Dominicus de Bölcs primește domeniul Beltiugului ca donație regală. În 1342 fii lui Dominicus de Bölcs primesc și pătrimea ce le revenea fiicelor nobile, de la familia Kállay de Nagykáló. Sandrin și Georghe fiii lui Drag de Beltiug, care se numesc Dragffy de Beltiug, primesc în 1412 ca donație regală, domeniile luate de la fii lui Dominicus de Bölcs alias Czudar. Familiile Kállay de Nagykálló și
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
cu 275 de numere de casă. Toți locuitorii sunt români. Despre această așezare nu se cunosc prea multe. Localitatea este așezată pe o vale destul de mică, locuită de oameni harnici si cinstiți. Locuitorii satului, în evul mediu, erau de origine nobilă, scutiți de dări anuale și și-au căștigat aceste privilegii prin credința cu care au apărat fortăreața lui Ștefan Báthory (rege al Poloniei și principe al Transilvaniei) din Șimleu Silvaniei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1213, lucru
Bădăcin, Sălaj () [Corola-website/Science/301773_a_303102]
-
pe tatăl ei, care considera că o „poetă decadentă” ar putea constitui o dezonoare pentru familie. Numele era cel al unei străbunici a poetei, Praskova Fedoseevna Ahmatova, decedată în 1837. După tată, Praskova Ahmatova se trăgea dintr-o veche familie nobilă, care își putea trasa ascendența până în secolul al XVI-lea, iar după mamă se trăgea din familia de cneji tătari Ceagadaev. Anna Ahmatova și-a făcut studiile la gimnaziul Marinski din Țarskoe Selo și apoi la Institutul Smolnîi din Sankt
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
o veche tradiție onomastică la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în anul 1794. În 1848 a participat la jurământul mare al românilor de la Blaj, pe Câmpia Libertății. În legătură cu asta se spune o anecdotă. Nobil fiind, acesta a ridicat spre a jura mâna înmănușată, iar mulțimea adunată i-a strigat să bage de seamă ca să nu jure pe mănușă. Nejurând pe mănușă, a rămas în pagubă, deoarece după înnăbușirea revoluției acestuia i-a fost distrus
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
care a fost desființată trupa de teatru, iar protestul său a fost difuzat de autoritățile maghiare, prin Kossuth Rádió din Budapesta la 28 mai 1989. În urma acestui eveniment, preotul a devenit cunoscut ca disident față de regimul totalitar român. Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la formele primare ale creștinismului. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din Noul Testament enunțate de Jean Calvin și Ulrich Zwingli. Dat fiind că cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la Zürich, iar
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
de o veche tradiție onomastica la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în 1794. În 1848 a participat la jurământul mare al românilor de la Blaj, pe Câmpia Libertății. În legătură cu asta se spune o anecdotă. Nobil fiind, acesta a ridicat spre a jură mâna înmănușata, iar mulțimea adunată i-a strigat să bage de seamă ca să nu jure pe mânușa. Nejurând pe mânușa, a rămas în pagubă, deoarece după înnăbușirea revoluției acestuia i-a fost distrus
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbenă de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepiniera amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză și astfel arealul viticol a fost refăcut până în anul 1910. La viață Odobeștiului participa alături de români, și minorități naționale greci, maghiari, armeni, o importanță comunitate de evrei
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
iobagii și jelerii de pe moșiile baronilor Alexandru și Samuil Teleki de Szek. Denumirea de Barlibas o găsim și în lucrarea "Revoluția românilor din Transilvania 1848-1849", scrisă de Silvio Dragomir, unde se arată că atunci când i s-a făcut inventarul moșiei nobilului maghiar Teleki Domokos(1880-1955) din Sânpetru, acesta avea "laburi" semănate cu secara la Barlibas și la Rapau. Satul Barlibas era în pericol să dispară că localitate. În anul 1974 a fost elaborată "Legea privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
confluența acestuia cu Mureșul (lângă orașul Ungheni). Localitatea a fost atestată documentar din secolul al XIV-lea. Denumirea vine din expresia latină “ter emit” - de trei ori cumpărat, probabil datorită prețului mare plătit pentru moșie de către cumpărător. Domeniul a aparținut nobilului maghiar Bethlen Solymosy, care avea reședința într-un castel, parțial demolat după 1945. Populația este eterogenă, alcătuită din români (cca. 77 %), maghiari (cca. 17 %) și alte naționalități. Principala ocupație a locuitorilor o constituie agricultura (grădinăritul) și creșterea animalelor. Obiective de
Tirimia, Mureș () [Corola-website/Science/300597_a_301926]
-
spre Sângeorgiu de Mureș 6. În această perioadă o parte din teritoriul comunei aparținea baronului Bánffy, ce-și avea castelul în localitatea Toplița, la 20 km în estul localității Lunca Bradului și o altă parte aparținea baronului Kemeni din Brâncovenești, nobil român maghiarizat. Locuitorii comunei erau iobagi pe domeniile acestor baroni. După anul 1848 din marile proprietăți latifundiare s-au defalcat o parte din păduri, din care s-au constituit composesoratele urbariale ce au intrat în proprietatea foștilor iobagi, restul rămânând
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
prin părțile Sibiului. În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu , acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moștenise acest domeniu. Familia Sturdza a păstrat această moștenire până în anul 1948 , când au fost naționalizate principalele mijloace de producție abuziv , de către statul comunist . De atunci
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
numai preoții greco-catolici din secolul XVIII. Nu sunt date asupra bisericii anterioare acestui secol. Primul amintit este preotul Mihai Lasku , apoi Lasku Ștefan (posibil din aceași familie), începând cu anul 1733. Tot în legătură cu biserica, se mai menționează că satul (comuna nobilă Livadia cum era denumită) avea atunci 57 de familii, în ambele părți (Livadia de Câmp și Livadia de Coastă), față de cele 21 de familii din ambele sate, nominalizate în diploma din anul 1680. Cartea din Lugoj, scrie că aceste date
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
deschis calea libertății individuale și a sfidat principiile moralității înguste, mic burgheze. Încă înainte de moartea sa a fost recunoscut în unanimitate drept un umanist și un moralist în descendentă vechii tradiții a moraliștilor francezi din secolul al XVII-lea. Caracterul nobil și puritatea și înălțimea stilului sau i-au asigurat un loc în Panteonul literaturii franceze, dar și universale din toate timpurile.
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
La 1712-1713 Bratca aparținea fiscului regal, iar în anii 1719-1720 este stăpânita de George Banffy. În anul 1773 Bratca figurează între comunele românești din plasa Oradea având și două mori de apă. La 1851 Bratca era "sat valah" în circumscripția nobilă a Borodului, cu peste 300 de locuitori "de credință veche" și cu "biserica-mama". Din marele Dicționar întocmit de Dr. C. Diaconivich rezultă că la sfârșitul secolului XIX Bratca avea 276 de case cu 1225 de locuitori din care 1227 români
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
conscriere a domeniului, în care sânt menționate 63 de așezări. Bălnaca este înscrisă sub denumirea maghiarizată de „Banlak". La conscripția din 1552, satul este în posesia lui Gȧspȧr Drȧgffi, pentru ca, din 1559 pînă în 1604 să aparțină celui mai mare nobil proprietar de pământ de la sfârșitul secolului al XVI-lea, din comitatul Bihor, Ștefan Bocskai, personaj care va ajunge, pentru o scurtă perioadă, și principe al Transilvaniei. La 1614 satul apare ca fiind în proprietatea lui Mihai Imreffi și Elisabeta Zolyomi
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
denumirile oficiale maghiare: pentru Sebiș - Sebișul de Sus, (Sajó)Felsősebes (magh.), Oberschebesch (germ.); pentru Ruștior - Sebișul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch. Satul Ruștior, precum și satele Sebiș și Lunca erau sate iobăgești, în cursul istoriei ele au aparținut mai multor familii nobile. Satul Șieut a avut o altă cale de dezvoltare, aici, sașii s-au menținut până la sfârșitul sec. XVII. Populația săsească în mare parte a fost omorâtă și dispersată de trupele generalului Basta, la începultul sec.XVII. Ultimul preot sas G.
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
un drum greu, poate; dar chemarea ni se adresează, și trebuie să-i răspundem. Adânc în natura fiecăruia din noi stă înrădăcinat spiritul de aventură, chemarea sălbăticiei—vibrând sub toate acțiunile noastre, făcând viața mai profundă, mai înaltă și mai nobilă. Nansen a evitat să se mai implice în politica internă norvegiană, dar în 1924 s-a lăsat convins de fostul prim ministru, demult retras din activitate, Christian Michelsen să-și împrumute numele unei noi grupări politice anticomuniste, "" („Liga pentru Patrie
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]