8,628 matches
-
Pe când răscoleau în sertarele din camera de culcare și în dulapul meu cu rufe, mă prefăceam că citesc jurnalul, trântită într-un fotoliu și neui tându-mă la ei.]( Ediția a II-a, 1996, p. 170.) În camera de baie au pășit cu grijă printre lacurile de apă, iar când am intrat cea dintâi în salonaș și am văzut pe măsuță tratatul de pace comentat de Vintilă și primit în ajun am avut o secundă de emoție; revenindu-mi în fire, am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ale lor și expresiunea fizionomiei, gesturile care le însoțeau, lacrimile ce-i orbeau făceau pe ale noastre să curgă. Bătrânii, mai ales, erau atingători; o lungă viață de suferință și de asuprire se încheia în ziua aceea și păreau că pășesc înaripați, cu ochii pierduți spre o lume nouă. Expansiunea cu care își manifestau simțimintele ne uimeau pe noi, obișnuiți cu rezerva așa de mare a țăranului și, mai ales, a țărancei din Vechiul Regat. O bătrână a dat principesei Ileana
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
reîntâlni cu colegii. Acum e altceva, sunt bune, e posibil să iei și premiu”, mi-a spus Bălăceanu zâmbind. Nu eram prea lămurit în privința zâmbetului, dar mi-am zis că mă voi lămuri mai târziu. Am plecat spre casă bucuros. Pășind agale spre casă cu tablourile sub braț îmi treceau prin minte diferite lucruri referitoare la expoziția care urma să aibă loc la Timișoara. Mi-am spus hotărât în sinea mea: ,,dacă eu nu am încredere în mine atunci cine să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
permanență, oferindu-ne diferite peisaje și obiceiuri de pe plaiurile bănățene. Oprim în fața casei, coborâm, suntem primiți cu o ospitalitate specifică zonei în care ne aflăm de către un bătrân slăbuț cu ochi blânzi, care ne aștepta în poartă, invitându-ne săi pășim pragul. Era tatăl lui Vasilică, pe el îl găsisem în fața casei. Un tânăr blond, slăbuț, cu ochii precum culoarea cerului ne-a privit bucuros atunci când am apărut. Am rămas profund impresionat în momentul în care am dat mâna cu el
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
peste tot și toate cu capul sus, neclintit de valurile reci ale vieții. Ne-a invitat frumos, dacă avem timp și ne face plăcere, să-i privim lucrările. Privind tablourile ce erau așezate cu grijă și care împodobeau pereții camerelor, pășeam fără să vreau în universul artistului. Privindu-le cu atenție, pentru câteva clipe aveam impresia că eram pe același drum, ducând alături de el povara. În foarte multe tablouri simțeam diferite ofuri pe care și le dorea creatorul, în drumul său
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
prin viață. După micul popas am pornit din nou la drum. Imediat ce am părăsit orașul, am început să urcăm muntele. Imaginea din jurul nostru era de vis, peste tot numai copaci. Diferite nuanțe de verde ne atrăgeau ochii, invitându-ne să pășim în minunata lume a pădurii. După câteva serpentine mașina se opri, șoferul a dorit să ne arate un fenomen rar întâlnit. Un firișor de apă care în ciuda pietrelor ce-i stăteau în cale, urca panta dealului ce era destul de înclinată
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
îmi va privi tabloul să-mi reproșeze că mam luat după alții, copiindu-le stilul. Indiferent cum este tabloul, bun sau rău, e al meu așa cum e el, pentru că așa îl simt acum, în clipa de față. Dacă încep să pășesc cu stângul pictând, uitându-mă în stânga și în dreapta, încercând să copii pe alții sau să rezolv aceeași problemă, cum ar fi casele sau cerul, în același mod, să le fac la fel cum sunt la voi, ca după un tipar
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
urma să mă interesez la agenția C.F.R. de legăturile ce le aveam și de a ajunge cu bine și repede la Iași. Mi-am privit ceasul; arăta 13.20, nu știam cât timp îmi lua să parcurg distanța până la Reșița. Pășeam cu pași grăbiți și mari încercând să nu mă prindă cumva noaptea printr-o zonă de pădure și să nu am unde să mă adăpostesc. Peisajul pe care îl admirasem din fugă în mașină fiind, la venire, aveam acum prilejul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor de om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre poet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna de braț de atleticul Baruțu. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără Baruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
paradigmi" della storia: îl metodo del Machiavelli. Richerche sulla logică scientifică degli "umaniști" tra medicină e storiografia, Manduria, 1981; și, în special, bogată și expresiva abordare a lui Anthony J. Parel, The Machiavellian Cosmos, New Haven, 1992, pp. 101-102 et pășim. 49 Discorsi, i. I., p. 78. 50 Discorsi, îi. 2, p. 150. 51 Discorsi, îi. 4, pp. 152-154. 52 Pe această temă, a se reține Peter Godman, From Poliziano to Machiavelli: Florentine Humanism în the High Renaissance, Princeton, 1998, p.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sosi în probe la Bacău mai mulți jucători din străinătate, în condițiile în care handbaliștii români pretabili de a fi transferați au pretenții financiare care depășesc posibilitățile clubului băcăuan. Înfrângere cu CSM Ploiești Echipa de handbal feminin Știința Bacău a pășit cu stângul în primul meci al Turneului de promovare de la Târgoviște, organizat de Federația Română de Handbal, în eventualitatea în care vreuna din cele 14 echipe din Liga Națională nu se va putea înscrie în ediția 2010-2011. Echipa băcăuană a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
juniorul Științei părăsind terenul ajutat de colegi. După numai câteva minute de îngrijiri, Vartic a considerat că și-a revenit, i-a cerut antrenorului Nicolai Gomeniuc să-l reintroducă în teren, lucru care s-a și întâmplat, deși handbalistul băcăuan pășea cu greu. Un gest inconștient, care s-ar fi putut solda cu o accidentare mult mai gravă, lucru care, din fericire, nu s-a întâmplat. Am înțeles dorința lui Vartic de a-și ajuta echipa, deși meciul nu avea nicio
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
se găsește întrunită astăzi numai spre alegera domnului țârei. Nu mă îndoiesc, iubiții mei compatrioți, că fiecare din dv. Prețuiește cât de importantă este această-operație și în cât grad viitorul țărei se află legat cu rezultatul ei. Mai înainte de a păși la lucrare, eu rog pe milostivul Dumnezeu ca să ne lumineze și să ne povățuiască spre a nimeri cu ale noastre voturi pe acela din candidați carele mai mult merită încrederea obștească și a cărui legături cu țara închizeșluiesc 15 mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne lese de râsul pantalonarilor 34 și a bonjuriștilor. Eram de zece ani, pe când se fierbeau toate aceste, și veștele grave ce ne veneau din Iași, din București și din alte capitalii din Europa s-întipăreau adânc în mintea mea. Pășisem în anul 1848, anul acel de vijelie care a zguduit atâtea tronuri și care în Moldova mai cu samă a lăsat urme neșterse, căci ne-a adus răsturnarea lui Vodă Sturza, o holeră cumplit de săcerătoare și invazia armatelor rusești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce falnic păream astfel pregătit! Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; Inima-mi era fierbinte, pășeam larg ca un viteaz; Vai de bietele dihănii din fânațe, de pe iaz!... Pe sălbateca natură, astăzi mai cu osebire Voiam să se-ntemeieze dreptul meu de stăpânire. Fulger, tunet, moarte crudă, toate le țineam în mână; Să culeg a mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făcut-am împreună, Vai de vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul meu spre casă, pășesc leneș, gânditor, Greierul și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în urma impulsului ce i-am dat noi prin înființarea atelierului din strada Săulescu. Dânsul avea un fond de melancolie, care-i dădea un aer de mizantrop. Când își punea pe ochi pălăria cea cu margini largi à la Rembrandt și pășea tăcut și gânditor pe trotuarele orașului, ai fi zis că-i paraponisit 164 pe universu-ntreg. Și, cu toate aceste, prietenii intimi pe care îi avea el mai aproape de inimă cum și de sexul frumos, aveau darul de a-l descreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se părea că au să-mi cadă în cap. În 45 de minute am scoborât muntele pe care îl suisem în 6 ceasuri. Cursă fantastică, în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea săniei și căderea noastră în prăpastie. Mă rog, când m-am văzut jos, mi-am făcut cruce; mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care în Franța poartă mari corăbii pe sânul lui. Drept să spun, îmi este milă de dânsul, văzându-l așa mic și neputincios; am sărit peste el de mai multe ori, ca să mă pot lăuda și eu acasă că am pășit Rhonul cu piciorul, precum aveau să se laude și nemții, dar cu nedrept, că au văzut doi mauri la izvorul lui. Fiecare cu lauda lui. De pe Furca ne-am scoborât apoi tot în diligență pe șoseaua cea șerpuitoare pănă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unii oameni, aparent favorizați, cercetarea e În același timp o meserie. Aparența e datorată multelor servituți, pe care puțini le acceptă, și pe care cercetarea le impune. Una, poate cea mai importantă, e rigurozitatea, singurul mod În care cel ce pășește În permanență În necunoscut Își asigură o oarecare siguranță sau pasul următor. Numai că aceasta Îl face accesibil doar unui grup restrâns de “conprofesioniști”; pentru restul lumii el e, de obicei, inaccesibil. Pus În situația de a comunica unui grup
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
conservate În biserici, precum recent la Mirăuți, nu și În cimitirele sătești, invadate de arbori... Știu un arbore la fel de captiv și deci chinuit fără vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a luat fîntîna. "Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri/ Nici ochii cînd în lacrimi ți-s./ Adevăratele înfrîngeri/ Sînt renunțările la vis", scria Radu Gyr. Cel care vrei să fii e înlăuntrul tău, e în tine, după cum a spus Unamuno. Pășește cu încredere, treci rîul și sigur îl vei recunoaște și te vei însoți cu el. Dacă în tine Ierusalimul cîntă, e sigur că pînă la urmă îl vei cuceri. Prof. univ. dr. Viorel Nicolescu Prefață Prima ediție a acestui volum
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să-i învețe pe copiii satelor să muncească mai bine pămîntul, să coopereze, să manifeste mai multă inițiativă. În ceea ce privește teama sa față de cultura generală, aceasta era nejustificată. Satul singur nu-și putea oferi cultura de care avea nevoie pentru a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]