8,224 matches
-
către Mihail, scrisoare al cărei conținut l-a umplut de mânie pe acesta. Apoi, Mihail a găsit sigiliile scrisorii ca fiind falsificate și acest fapt l-a motivat să nu mai ia în considerare nici scrisoarea, nici delegația papală. Refuzul patriarhului Mihail de a mai discuta cu delegația papală a dus la măsuri extreme. La 16 iulie 1054, cardinalul Humbert a depus o scrisoare de excomunicare pe altarul bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, scrisoare care el o pregătise deja, iar două
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
delegația papală a plecat în grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe 16 aprilie, scrisoarea de excomunicare nu era o "bulă papală" propriu-zisă, deoarece nu era semnată de către un papă. Ca măsură de represalii, patriarhul Mihail Cerularie i-a excomunicat pe cardinalul Humbert și pe papă și a ordonat eliminarea numelui papei din diptice, marcând astfel începutul Marii Schisme.
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
august) și înscăunat la Roman la 28 august 1949. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj. Patriarhul Justinian l-a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat trecerea la ortodoxie și acceptarea numirii de ridicarea scaunului episcopal vizat la rangul de mitropolie. Ca urmare a refuzului propunerii de înființare a Mitropoliei Clujului
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
în această epoca, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă. În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republică Veneția și a patriarhului rival din Grado, (Nouă Aquileia). Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998.
Aquileia () [Corola-website/Science/322100_a_323429]
-
este considerată atââ cinică, cât și eretică de către comunitatea ortodoxă de frontieră. Așezarea rurală Waknuk este o comunitate fermieră de frontieră, populată cu oameni pioși și muncitori care doresc să revendice pământul Lizierei. Copilul de zece ani, David Strorm, fiul patriarhului religios din Waknuk, are vise intense inexplicabile cu orașe luminoase și căruțe fără cai, care par ciudate pentru experiența sa preindustrială. În ciuda pregătirii religioase riguroase, David se împrietenește cu Sophie, o fată cu șase degete la fiecare picior. Cu nonșalanța
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
, sau Cerdo, a servit ca Patriarh al Alexandriei în timpul domniei împăratului Traian. Potrivit lui Eusebiu istoric al Bisericii, el a fost al treilea episcop care a ocupat scaunul episcopal. Cu toate acestea, în cazul în care Sfântul Marcu este considerat a fi primul, atunci Kedron ar fi
Kedron al Alexandriei () [Corola-website/Science/322154_a_323483]
-
situația din Principatele Unite, unde mitropolitul Bucureștilor și-a luat titulatura de "arhiepiscop-primat" în anul 1859, urmată de recunoașterea autocefaliei de către Patriarhia de Constantinopol în 1885, comunitatea parohială de la Biserica Sf. Treime din Viena nu tindea la vreo autonomie față de patriarhul de Constantinopol. Așa fiind, încercările repetate de introducere a liturghiei în limba română la Biserica Sf. Treime, venite în special din partea episcopilor de Cernăuți, au eșuat de fiecare dată. Situația a rămas neschimbată chiar și după anul 1883, an în
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Bisericesc al Bucovinei, așa încât finanțarea parohiei ortodoxe române a trecut în sarcina Regatului Român, fără alte pretenții față de "Biserica Sf. Treime". La 8 septembrie 1924 Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a înființat Mitropolia Ortodoxă a Europei Centrale, cu sediul la Viena. Patriarhul Grigore al Constantinopolului a trecut sub jurisdicția acestei mitropolii toate comunitățile ortodoxe din Austria, Ungaria și Italia. Primul mitropolit ortodox cu sediul la Viena, în Biserica Greacă Sf. Treime, a fost Germanos Karavangelis (1924-1935). După cel de-al doilea război
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
al Bisericii Armene din România. A fost întronizat la 7 noiembrie 2010 în Catedrala armeană "Sfinții Arhangheli" din București de către episcopul Nathan Hovhannisian (reprezentant al catolicosului de Ecimiadzin). La această ceremonie au asistat episcopul vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul (delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române) și arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu. După întronizare, arhimandritul Datev Hagopian a efectuat o serie de vizite pastorale la comunitățile armene din România. El s-a aflat la Suceava la 11 februarie 2011 , la Pitești la 16 februarie
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mănăstirii. În anii celui de al II-lea război mondial și în primii ani după război (1945-1947), Părintele Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din gruparea Rugul Aprins și a suferit consecințele politice ale acestei afilieri. În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Patriarhia Română a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
uneori descrisă ca expresie a sentimentului universal al iubirii și grijii materne. În secolul 16, Vladimirskaya, așa cum o numesc rușii, era deja legendară. Evlavia tradițională a bisericii atribuie icoana sfântului evanghelist Luca. Icoana venerată era folosită la încoronarea țarilor, alegerea patriarhilor și în alte ceremonii importante ale statului. Ca operă de artă, Theotokos este considerată cea mai importantă icoana realizată în timpul perioadei Comneniene. Experții consideră că exprimă o emoție și o profunzime umană mai mare decât celelalte opere de artă religioasă
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
Pravila cea Mare din 1652, ocupa locul 55 din 72 în ordinea canonică între mitropoliile supuse Patriarhiei Ecumenice, imediat după cel al Mitropoliei Dristrei (vechiul Durostorum), dar înaintea mitropoliilor Țării Românești și Moldovei, care ocupau ultimele două locuri. La 1715, Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Notara, în lucrarea sa "Syntagmation" precizează că mitropoliții Proilaviei ocupau locul 50, numindu-i „"Ai Proilavului, al Tomarovului, prea onorabili."” Locul în ierarhie era unul destul de modest dacă avem în vedere că „"din cele peste 550 de scaune
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
primite de Mitropolia Proilaviei au fost din partea Rusiei. Aceasta, din dorința de a îngloba sub ascultarea sa teritoriile aparținătoare de Mitropolia Proilaviei, a ignorat total canoanele ecumenice existente în privința desființării eparhiilor, folosindu-se de fiecare ocazie pentru ca această eparhie, supusă patriarhului din Constantinopol, să fie desființată. În perioada sa de maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul tătărăsc, în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ne-ar da o falsă imagine despre statutul supușilor nemusulmani din statul otoman, dacă n-am trece de această fațadă înșelătoare. Adevărul este că de avantajele acestei autonomii, care convenea Porții din rațiuni fiscale și administrative, se bucurau înalții prelați - patriarhi, mitropoliți, episcopi - care erau scutiți de impozitile și dările către stat ("djizya", "aváriz", etc) și își scoteau cheltuielile pentru obținerea beratului de numire și pentru plata peșcheșului anual către visteria otomană pe seama clerului inferior și, mai ales, a enoriașilor de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
nou sub ascultarea canonică a Episcopiei Buzăului. Mihai Viteazul înființează și o nouă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Mitropolia Proilaviei avea să rămână „"în ruină"” până în anul 1639. Printr-un tomos patriarhal din mai 1639, Chiril al II-lea Kontares, Patriarhul Constantinopolului, dispune să se reînființeze Mitropolia Proilaviei, „"care din vremuri uitate căzuse în ruină"”. Acest document reconfirmă faptul că Mitropolia Proilaviei existase încă din a doua jumătate a veacului al XVI-lea, de când Brăila căzuse în mâna turcilor, care au
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
grec Meletie Syrigul (), „"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru Movilă, aprobată de Sinodul de la Iași din 1642 ca răspuns la „"mărturisirea calvinească"” din 1629 a patriarhului ecumenic Chiril Lukaris. Nicolae Iorga arată că la 1641 mitropolia s-ar fi numit „"a Brăilei și Ismailului"”, având aproximativ aceeași jurisdicție ca înainte de 1594. Între anii 1639 - 1644 Mitropolia Proilaviei nu a avut un sediu propriu, Vasile Lupu încercând
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mitropolitane la Ismail, care se afla pe teritoriul istoric al Moldovei, în locul Brăilei aflate pe teritoriul istoric al Țării Românești. De aceea, fratele domnitorului restaurează Biserica „Sfântul Nicolae”, construită aici de domnitorul Petru Rareș, și care este imediat ridicată de Patriarhul Ecumenic la rangul de stavropighie patriarhală. Mitropolitul Meletie va sta o vreme și la Galați, pentru ca în 1644-1645 să plece în audiență la țarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „"Meletie Brailovschi"”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participă la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Partenie al II-lea (), aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, așa cum s-a arătat mai sus, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila. Meletie a fost urmat în scaunul mitropolitan de la Brăila de mitropoliții Gherasim, Partenie I, Lavrentie, Nectarie, Calinic I, Grigorie, Ioanichie, Calinic II și Filotei. Doi dintre acești mitropoliți au fost și Patriarhi Ecumenici: Partenie I-ul al Proilaviei a fost patriarhul Partenie al IV-lea (), mitropolitul Gherasim fost patriarhul Gherasim al II-lea (), iar mitropolitul Calinic al II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Meletie a fost urmat în scaunul mitropolitan de la Brăila de mitropoliții Gherasim, Partenie I, Lavrentie, Nectarie, Calinic I, Grigorie, Ioanichie, Calinic II și Filotei. Doi dintre acești mitropoliți au fost și Patriarhi Ecumenici: Partenie I-ul al Proilaviei a fost patriarhul Partenie al IV-lea (), mitropolitul Gherasim fost patriarhul Gherasim al II-lea (), iar mitropolitul Calinic al II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Brăila de mitropoliții Gherasim, Partenie I, Lavrentie, Nectarie, Calinic I, Grigorie, Ioanichie, Calinic II și Filotei. Doi dintre acești mitropoliți au fost și Patriarhi Ecumenici: Partenie I-ul al Proilaviei a fost patriarhul Partenie al IV-lea (), mitropolitul Gherasim fost patriarhul Gherasim al II-lea (), iar mitropolitul Calinic al II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când a fost depus din scaunul patriarhal de la Constantinopol
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
acești mitropoliți au fost și Patriarhi Ecumenici: Partenie I-ul al Proilaviei a fost patriarhul Partenie al IV-lea (), mitropolitul Gherasim fost patriarhul Gherasim al II-lea (), iar mitropolitul Calinic al II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când a fost depus din scaunul patriarhal de la Constantinopol, până în 1671 când este instaurat din nou ca Patriarh Ecumenic. Calinic al II-lea a fost mitropolit al
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când a fost depus din scaunul patriarhal de la Constantinopol, până în 1671 când este instaurat din nou ca Patriarh Ecumenic. Calinic al II-lea a fost mitropolit al Proilaviei între 1743-1748, devenind Patriarh Ecumenic în 1757 Jurisdicția Mitropoliei Proilaviei a suferit modificări majore în această perioadă. Primele au fost doar unele ajustări, cum a fi cele cauzate de stabilirea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când a fost depus din scaunul patriarhal de la Constantinopol, până în 1671 când este instaurat din nou ca Patriarh Ecumenic. Calinic al II-lea a fost mitropolit al Proilaviei între 1743-1748, devenind Patriarh Ecumenic în 1757 Jurisdicția Mitropoliei Proilaviei a suferit modificări majore în această perioadă. Primele au fost doar unele ajustări, cum a fi cele cauzate de stabilirea la 1666 a liniei de hotar dintre Moldova și hanatul tătarilor nogai din Bugeac
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]