15,863 matches
-
locuitor; loial; marcă; Marea Britanie; măreție; a mea; merge; mîndră; mîndrie; mîndrie sau dispreț; mîndru; moare; muncă; murdară; nașpa; naștere; natal; nație; naționalism; națiune; născut; nepăsare; nimeni; nivel de trai; noi; noroi; oameni puțini; Olanda; onoare; ostași; pace; pară; Paris; partid; patrie adorată; patrie și onoare; păcătoasă; pădure; păduri; părinți; păsări; pedeapsă; peisaj; pierdută; planetă; poartă; politicieni; popas; populată; prospețime; prostie; protecție; provincie; pușcărie; pur; putere; puternic; R. Moldova; de rahat; rai; raion; România; rădăcini; război; regret; reguli; română; Rusia; S.U.A.; săgeată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
marcă; Marea Britanie; măreție; a mea; merge; mîndră; mîndrie; mîndrie sau dispreț; mîndru; moare; muncă; murdară; nașpa; naștere; natal; nație; naționalism; națiune; născut; nepăsare; nimeni; nivel de trai; noi; noroi; oameni puțini; Olanda; onoare; ostași; pace; pară; Paris; partid; patrie adorată; patrie și onoare; păcătoasă; pădure; păduri; părinți; păsări; pedeapsă; peisaj; pierdută; planetă; poartă; politicieni; popas; populată; prospețime; prostie; protecție; provincie; pușcărie; pur; putere; puternic; R. Moldova; de rahat; rai; raion; România; rădăcini; război; regret; reguli; română; Rusia; S.U.A.; săgeată; sărăcie; sfîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ne lăsa; a nu lăsa; lega; legat; legătura; liber; liniște; pe loc; lucruri; macara; masă; măr; merge; mină; la mine; mireasă; mîine; în mînă CV; morală; mult; neapărat; nimic; obiect; ocroti; ocupabil; om; pahar; paharul; palmă; pariul; parte; partea; pasăre; patrie; păhar; păstra; pix; plăcintă; poartă; podul; pornește; porni; nu prea; presiune; a prețui; prezenta; primești; a primi; primit; a prinde; prins; proteja; a proteja; pungă; răutate; ridică; rugăminte; scama; scapă; scapără; scăpa; din scurt; sigur; simte; socoteală; soțul; sprijină; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
minte scurtă; moș; moarte; morții; moșneag; multe; muncă; neajutorat; neamintit; necazul; necunoscut; nefolositor; nega; neglijent; negrijuliu; neinteresat; neîncredere; nememorat; nervos; neserios; nesigur; nesimțit; nesocoteală; neștiutor; neuitat; nevăzut; nimic; nimicuri; nu; număr; nume; oaie; obosit; ochi; om; a omite; omul; pa; patrie; părăsește; perfect; a pierde; pierde memoria; pierdere; pierderi; pleacă; poate; portofel; prepoziție; prietenă; prietenii; primește; problemă; profesoară; pustietate; puternic; ratat; rănit; răutatea; reamintește; refuză; relele; reproș; resemnează; nu reține; rom; sarcină; sare; scapă; scăpa; scărpinat; scoală; scrisul; scuze; secret; semne
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
180/67/113/0 vatră: pîine (138); casă (77); sobă (56); foc (53); cuptor (46); sat (34); căldură (23); pîine (23); bunici (18); țară (17); bunica (15); cald (14); pizza (13); strămoșească (10); acasă (9); casă părintească (9); neam (9); patrie (8); baștină (6); caldă (6); loc (6); părintească (6); părinți (6); mare (5); plită (5); (4); bunică (4); moșie (4); plai (4); satului (4); vechi (4); centru (3); dor (3); pămînt (3); plăcinte (3); strămoși (3); tradiție (3); veche (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dorință; dormi; dulce; făină; familie; fericire; fierbinte; de foc; frig; frumoasă; glie; iarnă; început; jăratic; lăcaș; liniște; locul natal; lungă; mălai; mama; mătură; mea; a mea; mediu rural; melancolie; meleag; mică; minunată; miros; Moldova; neprețuită; cu noroc; oală; paie; părinte; Patria; pază; pe; peisaj; pierdere; pîine pe vatră; poiene; povești; prag; pridvor; prispă; proprietate; răgaz; rural; la sat; săteni; satul meu; scaun; scumpă; soba bunicii; soldat; soră; soțului; speriat; străbună; strămoș; strămoșesc; șatră; tată; temelie; tradiții; turtă; țărănesc; unire; urîtă; vacanță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
chip firesc vrednicia de muncă și pofta de a munci, conștiinciozitatea, hărnicia, răspunderea, stăpânirea de sine și devotamentul către o viață activă”. Al doilea scop al acestui tip de educație este „priceperea chipului cum se înlănțuiesc interesele tuturor și ale patriei în special, precum și priceperea higienei corporale, practicarea acestei priceperi și exercitarea stăpânirii de sine, a dreptății, a devotamentului și a unei conduceri înțelepte în viață sub călăuzirea unui puternic simț de răspundere personală”. Primul țel al educației cetățenești este numit
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
culturii în rândul maselor. El a conceput școala superioară populară ca un instrument de educație cetățenească și gospodărească post-elementară, menit să trezească și să înalțe demnitatea țărănimii, să sporească eficiența gospodăriei țărănești. Motiv pentru care „obiectele” de studiu erau istoria patriei (prin conferințe), muzica (cântul) - pentru a trezi simțăminte superioare -, gimnastica - pentru a asigura tineretului un corp sănătos -, limba maternă și, bineînțeles, cunoștințe de agricultură și economie (Stoian, 1938; Popescu, 1974). Școala populară trebuia să fie, în concepția lui Grundtvig, o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și economic, de la 1 aprilie la 1 octombrie. Programele sunt astfel alcătuite încât să se atingă următorul obiectiv: educația civică, socială, morală și religioasă, intelectuală și economică a adultului rural. Se urmăresc deopotrivă „disciplina socială”, ca și „iubirea sfântă de patrie și de neam” (Neculau, 1936, p. 26). Iar cine se angajează în acțiuni politice este exclus din Universitate! Câștigul cel mai important a fost dobândirea încrederii satului, a comportamentului participativ din partea locuitorilor. Universitatea Populară a câștigat încrederea și colaborarea sătenilor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Paris cu vedere spre moarte. Vișniec mărturisește că l-a auzit pe Cioran vorbind o singură dată Ă era o conferință despre Benjamin Fondane Ă și că a fost surprins să observe că, deși franceza părea să-i fi devenit patrie, „păstrase un ușor accent românesc”. Se știe, de altfel, că, oricât ar fi tunat și fulgerat Cioran împotriva românilor, care-l agasau la Paris, când și când, și nu de dragul expresivității, ci al exactității nostalgiei, el folosește în corespondența sa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
proiect la care Cioran ține cu adevărat este cel al melancoliei. Numai ea, pare să spună Cioran, întemeiază. Numai absența dă sens. Oricum, el substituie vidul cu nostalgia. În vid, înstrăinarea oferă argumentele unei maternități recuperate, poate chiar ale unei patrii originare. Așa încât, în vid, Cioran se simte acasă. De-aici, își construiește nostalgiile și melancolia. Iată: „Când mă gândesc câteodată la Parcul din Sibiu, am senzația că am fugit din paradis” (6 martie 1967 Ă 68). Altundeva: „Sper să nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în materia din jur, e semnul unei nefirești împliniri. Și toate acestea pentru că, deși îi luminează cele mai tainice secrete, Parisul îl ajută să fie el însuși. Or, Cioran se urășteă fie și cu umor implicit. Toate acestea, alături de locurile patriei. „Dacă regret ceva este faptul că n-am cutreierat în tinerețe Maramureșul, Munții Apuseni și Delta” (25 septembrie 1979 Ă 373). Fantoma lui Cioran se plimbă mai ales pe-acolo. Exactă, așadar, intuiția lui Matei Vișniec. Pe Cioran îl instituie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mi-aș aminti de un coșmar avut într-o altă viață. La propriu și la figurat, nici un nume nu mi se potrivește și nu mă încântă mai mult decât acela de străin” (I, 78). „Nu eram făcut să am o patrie”, continuă el. Dar, într-un fel sau altul, Cioran e în permanență în căutarea unei patrii. Surprinzătoare, însă, modalitățile de a o institui. Iată: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nici un nume nu mi se potrivește și nu mă încântă mai mult decât acela de străin” (I, 78). „Nu eram făcut să am o patrie”, continuă el. Dar, într-un fel sau altul, Cioran e în permanență în căutarea unei patrii. Surprinzătoare, însă, modalitățile de a o institui. Iată: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-e foame permanent și nimic nu mă satură Ă nici când mănânc, nici când citesc. Bulimia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propria neputință generează sentimentul exilului Ă și-atunci nu-i rămâne decât șansa de a-l purta, peste tot, cu sine. Exilul e mai mult decât o idee, e chiar propriul corp. Firesc, deci, ca paradisul să fie și propria patrie: „Nu pot trăi decât acolo unde sunt Ă și unde mi se spune străin. O patrie Ă patria mea? Ă îmi pare la fel de îndepărtată și de inaccesibilă ca vechiul Paradis” (I, 56). Oricum, nimic pare să nu existe în afara „dorului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
purta, peste tot, cu sine. Exilul e mai mult decât o idee, e chiar propriul corp. Firesc, deci, ca paradisul să fie și propria patrie: „Nu pot trăi decât acolo unde sunt Ă și unde mi se spune străin. O patrie Ă patria mea? Ă îmi pare la fel de îndepărtată și de inaccesibilă ca vechiul Paradis” (I, 56). Oricum, nimic pare să nu existe în afara „dorului de Paradis”: „Nostalgia Ă balsam și otravă a zilelor mele. Literalmente mă dizolv în alte orizonturi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tot, cu sine. Exilul e mai mult decât o idee, e chiar propriul corp. Firesc, deci, ca paradisul să fie și propria patrie: „Nu pot trăi decât acolo unde sunt Ă și unde mi se spune străin. O patrie Ă patria mea? Ă îmi pare la fel de îndepărtată și de inaccesibilă ca vechiul Paradis” (I, 56). Oricum, nimic pare să nu existe în afara „dorului de Paradis”: „Nostalgia Ă balsam și otravă a zilelor mele. Literalmente mă dizolv în alte orizonturi. Dumnezeu știe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ruptura Paradis-Infern. Iată: „Să te retragi în tine și să asculți o liniște la fel de veche ca ființa, chiar și mai veche Ă liniștea de dinainte de timp (II, 156). Aici, evident, Cioran nu mai este un exilat; aici, dimpotrivă, își descoperă patria: „Locul meu, patria mea este, ca pentru mistici, acel nimic care îl precedă pe Dumnezeu” (III, 162). Între mistici și emulii lui Buddha, diferențele nu i se par lui Cioran foarte mari. De aceea, patria e tot una cu pacea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Să te retragi în tine și să asculți o liniște la fel de veche ca ființa, chiar și mai veche Ă liniștea de dinainte de timp (II, 156). Aici, evident, Cioran nu mai este un exilat; aici, dimpotrivă, își descoperă patria: „Locul meu, patria mea este, ca pentru mistici, acel nimic care îl precedă pe Dumnezeu” (III, 162). Între mistici și emulii lui Buddha, diferențele nu i se par lui Cioran foarte mari. De aceea, patria e tot una cu pacea originară. De aceea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exilat; aici, dimpotrivă, își descoperă patria: „Locul meu, patria mea este, ca pentru mistici, acel nimic care îl precedă pe Dumnezeu” (III, 162). Între mistici și emulii lui Buddha, diferențele nu i se par lui Cioran foarte mari. De aceea, patria e tot una cu pacea originară. De aceea, moartea “încetează să fie un subiect de fascinație sau de teroare îndată ce ne ridicăm la viziunea Unului. În Unul, nu mai există vii, nu mai există morți. E o viață care nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
națională, pentru care militase, considerând că singura comunitate adevărată e aceea a „familiei spirituale”. „Restul e minciună” (idem), își spune el. Poate tocmai de aceea nu-și poate explica proiectarea obsesivă în trecut, căci, implicit, ea este o revenire la patria de care Cioran tot încearcă să se despartă. Implicând nimicirea țării, nimicirea de sine ar trebui să plaseze trecutul și patria în neantul uitării. Or, tăindu-și toate rădăcinile, Cioran constată că ceva continuă să-l tragă înapoi, spre sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Poate tocmai de aceea nu-și poate explica proiectarea obsesivă în trecut, căci, implicit, ea este o revenire la patria de care Cioran tot încearcă să se despartă. Implicând nimicirea țării, nimicirea de sine ar trebui să plaseze trecutul și patria în neantul uitării. Or, tăindu-și toate rădăcinile, Cioran constată că ceva continuă să-l tragă înapoi, spre sine însuși. Întâlnirea cu o femeie din țară îl face să spună: „Sunt apatrid în toate sensurile, și din proprie voință. Am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e neputința de a se rupe de sine. Și asta chiar dacă ideea stoicilor revine, la rându-i. Își spune: „Mă deznaționalizez din ce în ce mai mult. Cum am putut să mă închin atâta originilor mele? Nu aparțin lumii; cum aș putea aparține unei patrii?” (III, 88). Dacă ar fi mers cu raționamentul mai departe, Cioran ar fi trebui să spună: Cum să-mi aparțin mie însumi? Sau: Cum e cu putință sinele? Altundeva: „Nu pot să-mi iert că am pus la inimă prea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unui popor nerealizat”, Cioran își spune: „Secretul țării mele? Să trăiești și să mori fără rost” (III, 303). În fond, admirație trădează acest cuvinte. Ce definiție mai bună țării sale și lui însuși decât aceasta: „țara mea: nu e o patrie, ci o suferință, o rană care nu se poate închide” (III, 222). țara sa, care este „farmec, vulgaritate și disperare” (I, 160), sau „scepticism și farmec” (I, 54). Așa cum propria identitate înseamnă convertirea negativității în sens, neantul propriei țări devine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
considera defectul fundamental. Un neant învestit cu sens absolut. Iată: „Neantul, o versiune mai pură a lui Dumnezeu” (III, 163). În fine, Cioran rămâne, astfel, oglinda cea mai fidelă a propriei țări, sigiliul ei inconfundabil. Își spune: „Am întors spatele «patriei» mele, dar târâi după mine, departe de ea, toate obsesiile pe care mi le-a lăsat moștenire, pe care mi le-a inoculat de la naștere, ba chiar dinainte de ea” (III, 321). I-a întors spatele?! Da, dar în același timp
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]