KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...314 315 316 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

și holbându-se la Copia Karin. Mark înjură tot ce mișcă. Nu mă mai stresați. Să nu mai veniți niciodată în fața mea cu chestia asta. Mai târziu, când e din nou singur, toată treaba îl face să se simtă un pic cam prost. A doua zi, după o noapte de somn, tot îl mai macină. Când Barbara vine să vadă ce mai face, îi spune. Nu trebuia să țip la câinele ăla. Nu era vina câinelui. Unii oameni s-au folosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
legat într-o mașină de curse și ar bloca pedala de accelerație. Mark tot mai șchiopăta și avea încă fața brăzdată de contuzii, dar altfel părea aproape vindecat. La două luni după accident, unor străini le-ar fi părut un pic cam greoi și înclinat spre teorii ciudate, dar nimic care să iasă din norma locală. Numai Karin știa cât de nepregătit era să-și poarte singur de grijă, darămite să mai umble și cu echipamente industriale complexe. Zilele lui erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai asta e chestia. E un pic cam zgâlțâit. Și un pic cam rupt în coate, îmi închipui. —Vor să te duci tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai asta e chestia. E un pic cam zgâlțâit. Și un pic cam rupt în coate, îmi închipui. —Vor să te duci tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai asta e chestia. E un pic cam zgâlțâit. Și un pic cam rupt în coate, îmi închipui. —Vor să te duci tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
extraordinar. E genul de caz totul sau nimic care ne-ar putea ajuta să mediem între două paradigme foarte diferite ale minții. —E o chestie pe care-ți doreai s-o vezi înainte să mori? — Ah! Nu putem reformula un pic mai puțin final? Sora pacientului e la curent cu lucrările mele. Nu e convinsă că doctorii lui au înțeles până la capăt cazul lui. —Ăia din Nebraska au neurologi, nu-i așa? Dacă au întâlnit vreun caz de Capgras în afara textelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ești apropiată de fratele tău? O premisă necesară pentru Capgras. Așa ai fost întotdeauna? Gâtul ei se smuci înapoi, defensiv. —Nici unul din noi nu are alte rude. Am încercat să am grijă de el, de-a lungul timpului. Sunt un pic mai mare ca el, dar... am încercat întotdeauna să-i fiu aproape, până când a trebuit neapărat să plec, pentru propria mea sănătate mintală. Mark nu prea e croit pentru lumea asta. Întotdeauna a depins un pic de mine. Noi doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lungul timpului. Sunt un pic mai mare ca el, dar... am încercat întotdeauna să-i fiu aproape, până când a trebuit neapărat să plec, pentru propria mea sănătate mintală. Mark nu prea e croit pentru lumea asta. Întotdeauna a depins un pic de mine. Noi doi am trecut împreună prin niște momente ciudate în familie. Se repezi iar la dosar, agitată. Extrase două foi de hârtie. Își întorcea capul, parcurgând în grabă rândurile, mișcând iarăși din buze. —Uite. Asta mă tot seacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Muncii. Asta e ca un prânz de afaceri. Știi tu: cu ochii pe ceas. Sora mea te face să te simți în siguranță. Ușor. Asta se cere tot timpul îngrijită. În plus, Karin e mai solidă. De fapt, e un pic dolofană. Femeia asta e aproape sexy. — Dar nu vorbește ca...? — Și i-au greșit un pic fața. Știi ce vreau să zic? Expresiile sau de-astea. Sora mea râde la glumele mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
te face să te simți în siguranță. Ușor. Asta se cere tot timpul îngrijită. În plus, Karin e mai solidă. De fapt, e un pic dolofană. Femeia asta e aproape sexy. — Dar nu vorbește ca...? — Și i-au greșit un pic fața. Știi ce vreau să zic? Expresiile sau de-astea. Sora mea râde la glumele mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de ăștia de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
facem totul împreună. Și lui i s-a întâmplat ceva ciudat. Falsa Karin l-a spălat pe creier sau de-astea. Și mi-au înlocuit dracului câinele. Îți vine să crezi așa ceva? Un border-collie superb, alb cu negru, cu un pic de auriu pe la umeri. Cât de bolnav trebuie să fie un om ca să...? Renunță să mai joace hochei cu degetele de la picioare. Mâinile îi căzură în poală. Se aplecă în față. Uneori, e ca un film de groază. Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pățească? Ea stătea strângându-se în brațe, cu fața în flăcări. El o ținea acum la distanță. Vântul de iunie îi biciuia părul într-o duzină de sfori. Ea strânse din ochi. El nu e așa. Era iute. Brici. Un pic cam necioplit. Dar îi păsa de toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii care secau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nici măcar el nu le-ar fi cumpărat. Asta l-a dus la sapă de lemn. Omul credea că Partidul Democrat a inventat codul cu nouă cifre ca să controleze mișcările cetățenilor obișnuiți. Chiar și băieții din poliția locală îl credeau un pic cam sărit de pe fix. —Și a murit...? — Acum patru ani. Nu mai putea să doarmă. Pur și simplu nu putea să doarmă și a murit. Îmi pare rău, spuse Weber, inutil. Cum ai descrie relația dintre ei? Ea își strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu părea să indice că Mark asocia trupa locală cu anxietatea ultimei sale nopți ca om întreg. —Băieții ăștia sunt ca lumea. N-or să cânte prea curând la Omaha sau de-astea. Dar au ceva talent și amintesc un pic de High Lonesome, două chestii greu de combinat, îți spun eu. Te duc să-i asculți, dacă vrei. Ar putea fi interesant, răspunse Weber. Pentru părinții lui Mark, încă o linie dreaptă. Mark își vârî mâna liberă sub căciula tricotată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Știu ce vrei să spun. Ăsta seamănă cu Harrison Ford, care se dă drept taică-meu. Astălaltă - așa a zis cineva că arăta maică-mea într-o zi bună. Dar nu-s nici pe-aproape, să știi. Stai așa un pic. Adună teancul de fotografii, mototolindu-le. De unde le ai? În mod stupid, Weber nu era pregătit pentru această întrebare. Trecu în revistă minciunile posibile. Își odihni fața în pumn, îl privi pe Mark în ochi și nu spuse nimic. Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Mark intră într-o vrie a teoriilor. —Le ai de la ea? Nu înțelegi ce se întâmplă? Credeam că ești un mare geniu de pe Coasta de Est. Fură pozele astea bune de la prietenii mei. Dup-aia angajează actori care seamănă un pic cu ai mei. Face câteva instantanee. Bum! Brusc, am un nou trecut. Și pentru că nimeni altcineva n-are mai mult habar, rămân cu el pe cap. Lovi cu dosul palmei fotografia cu părinții lui. Aruncă teancul de poze pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
flăcări. Avea mâinile ridicate, încleștate la ceafă. Își smuci coatele. —Animalelor. Ce faceți aici? Bărbații se ridicară cu greu în picioare. Tom Rupp își reveni primul. Ne-am gândit să-i ținem de urât prietenului nostru. Avea nevoie de un pic de distracție. Karin își prinse gâtul cu mâna stângă și tăie aerul cu dreapta. —Ați înnebunit? Duane Cain se răsuci sub lovitura nedreaptă. Ce-ar fi să-ți reiei cura de Prozac? Noi am venit aici doar ca să-i ținem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
urme de roți? Mark se prăbuși pe scaunul de lângă Weber. — Unde acolo? Ce urme de roți? Se ghemui, prinzându-se de coate. Duane Cain descrise un T cu mâinile. —E momentul să respirăm adânc. Moare cineva dacă ne calmăm un pic? — Poate că ați reușit să-i păcăliți pe polițiști. Dar eu vă consider direct responsabili. Dacă lucrurile n-or să meargă niciodată mai bine... Hei! făcu Mark. Mai bine de-atât nu se poate. Tom Rupp clătină din cap. — Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
desenară spirale pe lângă urechi. —Puteri paranormale. —Bi-ne, spuse ea. Pe mine m-ai convins. O să mă duc să-ți cumpăr cartea aia nenorocită. Se apropie de cercul de bărbați și le umplu ceștile de cafea. Flirtau cu ea fără pic de rușine, glumind pe seama vaselor ei fierbinți, fără fund. Aceleași glume de care erau pline localurile din Long Island, glume pe care Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui ținut. Ea se aplecă spre grupul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sunt încântat să fiu martor la căderea ta în umanitate. Ei bine, fii pe pace. Am început cât se poate de cu dreptul. —Cu dreptul? Creatura în chestiune e cumva bipedă? — Ah, umor de biolog. Cronica din Kirkus e un pic amestecată, dar aia din Booklist face toți banii. Stai așa. Le am la îndemână. Le-am copiat pe laptop. O să-ți citesc pasajele esențiale. Weber ascultă. Era imposibil. N-avea cum să-și facă griji din cauza cărții. Țara mirării era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
asta. —Simplu. Poți să rămâi aici. Poți să stai aici, cu mine. N-ar fi putut s-o formuleze mai bine. Nici concesie, nici ordin. Doar o afirmație, cea mai bună posibilitate pentru amândoi. Pași mărunți, spuse ea. Doar un pic. Doar până când Mark... N-o să-mi porți pică dacă...? O durere reflexă îi străbătu chipul. Îl lăsase ea vreodată să-i poarte pică pentru ceva? Clătină din cap, decența fiind mai puternică decât amintirea. — Dacă n-o să mi-o iei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Upper Room. Bonnie mai trece o dată pe la el, mai târziu, după-amiază, cu aspiranta la titlul de sora lui, în timp ce el căuta biserici în Paginile Aurii din Kearney. Îl doare capul când se uită la listă și poate că e un pic cam răutăcios. Iisuse și toți sfințișorii tăi! Ia uită-te la ele. Se înmulțesc ca gândacii. Ce nevoie are un orășel așa mic de atâtea biserici? Avem mai multe secte din astea decât oameni. Bonnie se strecoară în spatele lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Scumpule. Vrei să știi cine a scris bilețelul ăla? De parcă ar învăța să citească gândurile. Putem să dăm un anunț în ziar sau o chestie din asta. Fără anunțuri! Probabil că țipă cam tare. Până și el se sperie un pic. Dar chestia e că cine a scris biletul ăla știe, poate, și ce s-a întâmplat cu sora lui. Și dacă cei care au pus mâna pe sora lui îl prind primii pe autorul biletului... Asta o întristează pe dublura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
decât credeau ei. Exact ce-i spusese el că face în toți anii ăștia. Ești obosit. Ești dat peste cap cu fusul orar. Umbli creanga printr-o țară străină. Normal că toată chestia asta te face să te simți un pic nesigur. Hei! Ar putea fi mai rău. Dacă familia Medici ar pune un asasin să-ți înfigă cuțitul în spate pentru arta ta? Haide. Abbastanza. Ce vrei să facem mâine? Era exact întrebarea care-l neliniștea. Ce să facă mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]