10,156 matches
-
în axul absidei, identică cu cele din pronaos și naos. Plafonul este în boltă semicirculară. Pe soclul peretelui nordic sunt gravate două nume (Ghiorghi și Gligorie), probabil ale unor meșteri care au zidit biserica. Pereții interiori ai bisericii nu sunt pictați. Biserica a fost înzestrată cu obiecte cu valoare artistică, documentară și de cult. Dintre acestea s-au mai păstrat doar câteva cărți de cult vechi și anume: Intrarea în curtea bisericii se face în prezent pe sub un turn cu un
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
arta, munca agricolă și industria“. În 1940, Ion Antonescu, care preluase puterea în România, i-a cerut pictorului Costin Petrescu să-l elimine din frescă pe fostul rege Carol al II-lea, devenit indezirabil. În locul fostului rege, Costin Petrescu a pictat alegoria țărăncilor reprezentând provinciile României Mari reunite: Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia și Bucovina. Deoarece în pictură apăreau și personaje anonime, simbolice, țărani, copii etc., autoritățile comuniste au ignorat faptul că două din țărăncile alegorice, reprezentând Basarabia și Bucovina, nu mai
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
făceau parte din România și nu au intervenit pentru modificarea picturii. În perioada 21-23 februarie 1948, în clădirea Ateneului Român a avut loc Congresul de unificare a PCR cu PSD și formare a PMR. În pregătirea congresului, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României. În perioada 1966-1967, în Ateneu au fost executate ample lucrări de introducere a aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
a căsătorit cu Maria Cecilia Guardi, sora unor doi pictori venețieni contemporani Francesco și Giovanni Antonio Guardi. Împreună cu soția sa, Tiepolo a avut 9 copii. Patru fiice și trei fii au supraviețuit copilăriei. Doi dintre fii, Domenico și Lorenzo, au pictat cu el în calitate de asistenți și au realizat o faima independența. Al treilea sau fiu a devenit preot. Un nobil din orașul Friulan, din UDINE, Dionisie Delfino, l-a însărcinat pe tânărul Tiepolo cu decorarea în frescă a capelei și palatului
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
Baroc dar a păstrat grandoarea teatrală a Rubens. Este considerat de către mulți că și un pictor prototip al mișcării decorative italiene Rococo al secolului XVIII-lea. Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneția a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decoră o cameră mare de recepție a lui Că' Dolfin, Veneția (că. 1726-1729), picturi ce înfățișau bătălii antice și victorii. A pictat apoi tablouri din pânză pentru biserici că de exemplu pentru Verolanuova (1735-40), pentru Scuola dei Carmini
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
XVIII-lea. Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneția a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decoră o cameră mare de recepție a lui Că' Dolfin, Veneția (că. 1726-1729), picturi ce înfățișau bătălii antice și victorii. A pictat apoi tablouri din pânză pentru biserici că de exemplu pentru Verolanuova (1735-40), pentru Scuola dei Carmini (1740-47) și Scalzi (1743-44), tavane pentru Palazzi Archinto și Casati-Dugnani în Milan (1731), Capelă Colleoni în Bergamo (1732-33), tavan pentru Gesuati (S.Maria del
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
pentru a pretinde din decorațiunea Palazzo Mocenigo a Sân Polo. În timp ce Tiepolo este considerat sfârșitul drumului al pictorilor venețieni olimpici, stilul lui diferă foarte mult de Giorgione, Titian, Veronese și Tintoretto. Că și Titian și Ricci, Tiepolo a fost celebru pictând și în alte regate decât cele de pe insulă. La nu mai mult de trei decenii după moartea lui Tiepolo, lumea din afara Veneției devenea Republică și La Serenissima s-a dezintegrat după câteva bombardări al mitraliilor Napoleonice. În stil, Tiepolo are
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
ale arhitecturii și sculpturii Rocco. Frescele lui cum ar fi Palazzo Valmarana în Vicenza nu numai că nu au egal în lumea mitologica, dar sunt menite a localiza privitorul în interior. Cel mai timpuriu exemplu al acestuia sunt probabil pânzele pictate în Că' Dolfin care i-au permis lui Tiepolo să introducă costume exuberante, sculpturi clasice și acțiuni care se văd în diferite cadre în cameră. În primul rând le-a pus în colțuri fiind înconjurate cu fresce cadru. Altul decât
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
pe degete, românește, franțuzește, nemțește, ungurește, italienește, ce vrei mai mult?»” Din 1890, timp de doi ani, urmează cursurile școlii militare superioare din București iar în 1891, vara, face o călătorie cu Bricul Mircea pe Marea Neagră, prin Bosfor, pe Marea Egee. Pictează acuarele inspirate din peisajul marin. În luna iulie 1892 este confirmat ofițer și își ia serviciul în primire ca sublocotenent de marină la Galați, apoi la Sulina, pe vasul "Bistrița". În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
de Iaroslav cel Înțelept. Este cea mai bine conservată catedrală de secol al XI-lea și prima care este un exemplu pentru caracteristicile originale ale arhitecturii rusești: pereții sobri din piatră și cupolele sub formă de coif. Freșcele au fost pictate în secolul al XII-lea și renovate în deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea. Ca particularitate, catedrala are porțile din bronz fabricate în Magdeburg în 1156, despre care se povestește că ar fi fost furate de novgorodeni în
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
freșce din secolul al XIV-lea). În secolul următor au fost dezvoltate două tipuri noi de biserici, cele mai reprezentative fiind cea a Sfântului Theodor (1360-1361, cu freșce din 1380) , iar alta fiind cea a Mântuitorului de pe strada Ilîina (1374, pictată în 1378 de Feofan Grecul). Biserica Mântuitorului din Kovalevo (1345) se remarcă prin influențele arhitecturii sârbești. Cucerirea Novgorodului de către Ivan al III-lea a schimbat în mod decisiv arhitectura locală. Comenzile importante au fost executate de meșteri moscoviți după modelele
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
a creației lui Val Gheorghiu, să o numim faza marilor pînze decorativ- simbolice, vaste și exaltate cromatic unde domină roșuri sîngerii și albastruri astrale, griuri calde și suprafețe tratate cu o impresionantă disponibilitate orfică și o insațiabilă poftă de a picta modern sugestive fresce pe pereții edificiilor noului mileniu, apelul la memoria recuperatoare vrea să infirme observația că istoria funcționează eficient doar la nivelul înregistrării șirului nesfîrșit de ingratitudini. Ideea Ușilor celebre, ușilor umile a declanșat reverii retrospective și a irigat
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
un cîine, de un papagal, sînt femei. Și totuși, ca la Matisse sau Pallady, aceste nuduri au efervescența inefabilă a goliciunii pictate și transmit emoția intimității unui atelier. În aceasta stă clasici- tatea «Arlechinelor»: în faptul de-a fi fost pictate și-n făptul de-a fi fost văzute. Pictorul pare un faun ratat, care mută pădurea în atelier și face din nimfă o arlechină. El își «posedă» modelul pictînd". Val Condurache, 1998 "Aflată la limita dintre autonomia absolută a limbajului
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
aceasta stă clasici- tatea «Arlechinelor»: în faptul de-a fi fost pictate și-n făptul de-a fi fost văzute. Pictorul pare un faun ratat, care mută pădurea în atelier și face din nimfă o arlechină. El își «posedă» modelul pictînd". Val Condurache, 1998 "Aflată la limita dintre autonomia absolută a limbajului și reducția stilistică, melodic rafinată, a unei realități mai curînd de natură interioară, ce poartă sigiliul personalității sale atît de armonios constituite, pictura lui Val Gheorghiu tinde să «real-
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
găsite în mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de preoți și călugări în rolul lor de primi slujitori ai lui Dumnezeu. Astfel de veșminte au fost găsite în mormântul lui Tutankhamon și erau frecvent pictate pe pereții mormintelor. Unii regi și regine purtau îmbrăcăminte decorativă ceremonială cu pene și țechini. Manufactura hainelor era mai mult munca femeilor. Era în general făcută acasă, dar existau și ateliere conduse de nobilime sau alți oameni cu mijloace. Prin
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de păsări din umblau desculți, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni. Sandalele erau strânse cu doua curele și, dacă aveau vârf ascuțit acesta era deseori întors în sus. Erau făcute
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
nevoiașul care, în lumea amețită de haos pe care o prevenea, atinsese o mare bogăție: Cel care nu își permite sandale deține bogății. Regii purtau uneori sandale foarte elaborat decorate, și uneori mănuși decorate de asemenea, dar în general erau pictați desculți, ca pe zei. Sandale din aur au fost găsite care însă nu puteau fi foarte confortabile pentru purtătorii lor dacă cumva erau într-adevăr purtate cu totul. Printre dotările lui Tutankhamon erau 93 piese de încălțăminte. Erau sandale din
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
morții, majoritatea oamenilor au adoptat curentul pacifist. Au fost realizate picturi celebre ce evidentiau războiul. Paul Nash a realizat o pictură expresionistă, un peisaj lunar, cu trunchiuri de copaci retezati, numindu-se „Construim o lume nouă”. John Singer Sargent a pictat „Gazații”. Otto Dix a realizat 50 de gravuri intitulate „Război”. În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un program, dar avea o stare de spirit, raspandindu-se în țările de limba germană. Era un curent al accentuării
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
și etnografic, cu peste 3000 de piese. A fost școlit la Craiova și apoi la București. A fost legat spiritual de Italia pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premii, dar și pentru a picta, în special de Florența. Aceeași legătură a simțit-o față de Iași, unde a realizat în intervalul 1968-1978 celebrele murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității Al. I. Cuza, și unde s-a simțit permanent acasă, motiv pentru care declara
Sabin Bălașa () [Corola-website/Science/303328_a_304657]
-
lucrările, crescând cotația acestora la valori amețitoare pentru artiști cu mai puțin noroc sau talent, puternicii epocii i-au comandat și i-au plătit două lucrări dedicate cuplului Ceaușescu (de altminteri, remarcabile ca valoare artistică; în schimb, Bălașa n-a pictat niciodată tractoare, ciocane și seceri și opera sa nu s-a încadrat în rigorile ideologice ale comunismului). Succesele sale au atras și contestări vehemente, alimentate, cel mai adesea, de faptul că picturile sale se vindeau cu prețuri mult mai mari
Sabin Bălașa () [Corola-website/Science/303328_a_304657]
-
celor uciși, se înalță biserică actuala zidita de Neagoe Basarab la 1521. Biserică a suferit mari refaceri în timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat în pronaos, prin zidirea spațiilor dintre coloane, la jumatatea sec. XVI. Biserică a fost pictată în timpul domniei lui Petru Șchiopul în 1563 de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar în pronaos. În naos și altar, actuala pictură este făcută, în 1815, de Gheorghe Zugravul. Biserică a fost folosită că necropola domneasca, astfel se
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
fie niciuna. Biserica Mănăstirii Galata a servit ca model Bisericii Aroneanu, Mănăstirii Dragomirna și Mănăstirii Trei Ierarhi. În concluzie, la acest edificiu apar pentru prima dată o serie de inovații de origine munteană, cum sunt: Biserica Mănăstirii Galata a fost pictată în interior în frescă la începutul secolului al XVII-lea, în mod sigur în altar și naos, după cum remarca secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep. Istoricul Nicolae Grigoraș își exprimă opinia că ar fi fost pictat pe
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
fost pictată în interior în frescă la începutul secolului al XVII-lea, în mod sigur în altar și naos, după cum remarca secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep. Istoricul Nicolae Grigoraș își exprimă opinia că ar fi fost pictat pe alocuri și pridvorul. Pictura originală a bisericii a fost distrusă însă într-un incendiu din anul 1762, odată cu catapeteasma și alte obiecte bisericești. Unele fragmente din pictura originală s-au păstrat acoperite de tencuieli ulterioare. Se mai observă pe
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
primit 1.600 lei de la arhimandritul Chiril. Zugravii au încercat să imite pictura originală, fără a reuși să egaleze calitativ. Cu ocazia lucrărilor de restaurare începute în 1961, a fost înlăturată pictura în ulei din interior. Inițial, biserica a fost pictată și în exterior, de asemenea în frescă. Aceste picturi s-au șters în decursul celor 400 de ani de existență ai bisericii. Biserica Mănăstirii Galata a fost folosită și ca necropolă domnească de către voievodul Petru Șchiopul. Lucrările de restaurare din
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Costachi, Leon Gheucă sau Iosif Naniescu, pecețile Mitropoliei Moldovei, Episcopiilor Romanului și Hușilor din 1650, a Rădăuților, precum și hărți ale Iașului din secolul al XVIII-lea sau pecetea orașului Iași din 1652, precum și un fragment din vechea frescă a mănăstirii, pictată cu așa-numitul "roșu de Galata". Deși nu există surse cu privire la anul înălțării turnului clopotniță, se presupune de către istorici că ar fi fost construit tot de Patru Șchiopul, având și rolul de loc de intrare în mănăstire. Construcția inițială avea
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]