10,251 matches
-
marele poet... D-aia nu țin să apăr acum cunoașterea luciferică, prefer materialismul dialectic, care mă învață că nimic nu e stabil pe această lume, și că totul se află în continuă mișcare și transformare. Va învinge cel ce are răbdare să aștepte fără să se lase ispitit de orgoliul de a acționa, când timpul nu e favorabil acțiunii..." " Da, dar aceste mișcări sânt largi și durata lor nu se măsoară cu durata existenței mele pe pamînt. Trebuie să acționez!" "Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viața. Dar cine te poate asigura că vei găsi sau te va găsi o astfel de pasăre rară? În zilele noastre astfel de păsări fie că sânt deja înlănțuite în căsătorii nefericite ca și a ta, fie că nu au răbdare să mai aștepte ca Șolveig, patruzeci de ani, să se întoarcă un Peer Gynt rătăcitor și se mărita cu primul imbecil care li se pare mai acătării. Timpuri grele pentru iubire în acest secol! Cine spune că psihologia și mentalitatea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doua zi după detronarea lui Mihai I, și a cerut studenților să se ridice în picioare și să păstreze un minut de reculegere. Mă mir că n-a pățit-o! Dimpotrivă, a fost chemat și i s-a explicat cu răbdare de ce era necesară abolirea monarhiei. Aiurea. Degeaba i s-a vorbit nebunului... Fiindcă e cam nebun..." ., Un nebun care a construit ce e mai frumos în orașul nostru, ași vrea să avem mulți astfel de nebuni", zise Micu. Construiește și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intimidați astfel, își continuară totuși cuvântul repctînd toți unul și același lucru: să fie scos din funcția sa secretarul general. I.C. se resemnă, nu mai întrerupse pe nimeni, începu să scrie în carnetul lui, având aerul că el așteaptă cu răbdare să se termine istoria asta nesărată cu secretarul general care ar împiedica, chipurile, pe scriitori să-și vadă de treabă, și să se intre în ordinea de zi, pe care el o anunțase astfel încă de la început: unele probleme de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și în loc să se gândească la asta tovarășul Ion Micu vine aici la o ședință la Comitetul Central cu întrebarea cine decide în chestiuni de literatură și artă... Și după această amenințare, mă proteja tot el clătinând din cap cu infinită răbdare și simpatie: Nu zic să nu reflectăm la scrierile lui Lenin, dar tot Lenin spune că până nu smulgem din noi drăcușorul mic-burghez, avem puține șanse să înțelegem în mod just marile probleme ale revoluției și rolul care îi revine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de clipă celălalt încearcă să se constituie, să ia cunoștință de propria sa identitate... Ceva limitat, fragmentar, temporal... Și după victorie? Reîncep în alt spațiu epic al luptei pentru fericire, încărcați de experiență, nu mai multă viclenie, cu mai multă răbdare, și cu arme mai puțin vizibile și spectaculoase, dar mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea unei câmpii pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
În viață, ce, fă?", reluă el ca și când ar fi fost scos din pepeni, dar vorbea totuși cu grijă, cum vorbim cu cei arierați mintal, să nu pățim ceva. "Așa, să nu faci iconomie!" "Adică?!" insistă el răbdător, dar la marginea răbdării. "Am înțeles, bunicule, intervenii cu gravitate (puteam să înțeleg mai repede, era normal! eram mai tînăr!). În viață adică, așa, cât trăiești, să nu faci economie!" "Economie la ce?" "La una, la alta, la bani, la orice. Nu așa, bunico
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ezitări. O expresie ciudată i se așternu pe chip, care, însă, observai, nu era numai a ei. Dacă omul este, cel mai adesea, în manifestările lui, expresia trufiei, la o coadă lungă se poate spune că este întruchiparea însăși a răbdării și supunerii. Nici măcar nu mai gândește, îți face impresia că totul se retrage în ființa lui și nu mai rămâne decât așteptarea, pânda, să vadă dacă se înaintează, dacă individul acela cu căciula, din față, care stă ca un imbecil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu una, cu două... Nu sîntem un popor rău guvernabil", îi spusei iubitei mele la ureche după vreun ceas de așteptare, timp în care tăcuserăm amândoi, prinși de tăcerea tuturor. Ea se uită la mine cu o expresie în care răbdarea se decolorase și drept răspuns se sgribuli. "Ți-e frig, zisei, hai să renunțăm!" Nu, zise, de ce să renunțăm după ce am așteptat atîta!?" Avea dreptate: totdeauna ne reține regretul timpului pierdut. "Ai putea să răcești, insistai, și la urma urmei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a vinovăției mele față de Matilda? Asta avea haz! Că de ce n-am oprit-o! Ca și când nu asta ași fi făcut atâta vreme, ași putea chiar zice încă din primele zile după ce ne căsătoriserăm și apoi aproape până la extrema limită a răbdării după ce ieșisem iarăși afară. Îmi aminteam foarte bine că o făcusem părtașă a tuturor etapelor pe care le trăisem până ce Matilda divorțase. Nu-mi aminteam însă să fi auzit-o pe Tasia că ar fi încercat vreodată s-o domolească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înalt al acestui cuvînt", îi spusei. "Nu chiar, domnule avocat, ci doar foarte scrupuloasă, îmi cunosc limitele. Nu pot să mă adaptez cu ceea ce e nefiresc, deși am încercat, nu mi-am părăsit soțul decât după ce am ajuns la capătul răbdării. Extraordinar de moral ar fi fost să nu-l părăsesc niciodată, orice s-ar fi întîmplat. Doar îl iubeam și eram iubită de el, nu? Am preferat să fug, ca să-l arunc pe urmă într-o prăpastie. O fericire cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rândul său și visa creaturi cu sânge cald, cu plăcerea companiei propriei specii și speranța de a o regăsi într-o bună zi. Știa că se vor trezi împreună odată, ori niciodată. Această ultimă posibilitate nu-i tulbura defel odihna. Răbdarea sa era mult mai mare decât cea a tovarășei sale, iar concepția pe care și-o făcea despre poziția sa în cosmos era mai realistă. Se mulțumea să doarmă, știind că dacă s-ar trezi într-o zi, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea. Stăm aici de trei ore. De câte ori trebuie să vă repet aceeași poveste? Dacă preferați s-o auziți în swahili, aduceți un translator și hai s-o luăm de la capăt. Aș fi încercat în japoneză, dar îmi lipsește exercițiul. Și răbdarea. Cât timp vă mai trebuie ca să vă faceți o părere? Van Leuwen își împreună degetele și se încruntă. Expresia lui, întunecată ca și costumul său se regăsea pe fețele celorlalți membri ai comisiei de anchetă. Erau opt cu toții și niciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ai descris-o dumneata ar fi urcat la bord. Interiorul aparatului este intact. Niciuna dintre suprafețele metalice n-a fost atacată de vreo substanță corozivă. Ripley reușise să se stăpânească în cursul dimineții. Răspunsese la întrebările cele mai stupide, cu răbdare și înțelegere. Dar nu mai putea fi rezonabilă, și nici răbdătoare. ― Evident! Am depresurizat cabina pentru a expulza monstrul în spațiu! (Se calmă puțin constatând că declarația ei fusese întâmpinată de o tăcere mormântală). Cum am mai spus. Anchetatorul companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Leuwen. Am... ― Pentru că una singură din chestiile alea a reușit să ucidă pe toți membrii echipajului din care făceam parte în mai puțin de douăsprezece ore de la naștere. Administratorul se ridică în picioare. Ripley nu era singura care-și epuizase răbdarea. ― Mulțumesc. Am terminat! ― Ba nu, nu am terminat, se porni ea, ridicându-se. La dracu', o să terminați când o să ajungă alea aici. Atunci n-o să mai aveți decât să vă faceți rugăciunea. Să vă faceți rugăciunea! Reprezentantul ACE se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dacă dispunem de o atmosferă locală pentru a fi modificată. Hidrogen, argon... chiar dacă metanul este preferabil. Or, Acheron se scaldă în metan și am găsit destul oxigen și azot pentru începerea procesului. Deocamdată, aerul este greu respirabil, dar cu timpul, răbdare și multă muncă, specia umană va dispune de o nouă lume locuibilă. Nu gratis bineînțeles. Compania noastră nu a fost fondată cu un scop filantrop pic, chiar dacă ea contribuie din plin la progresele umanității. Este o întreprindere de mare anvengură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nimic de râs. De fapt, când era vorba de extratereștri, glumele nu-și aveau rostul. Ea văzuse unul cu ochii ei, pe când ei nu erau convinși că aceste creaturi sălășuiau altminterea decât în închipuirea ei. Trebuia să dea dovadă de răbdare. Nu era tocmai lesne. ― Embrionul din al doilea stadiu rămâne în interiorul corpului victimei timp de câteva ore, în gestație, apoi... (înghiți, simțindu-și gâtul uscat.) Iese. Se mișcă. Crește rapid. În forma adultă, trece foarte iute printr-un anumit număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dădu aprobator din cap. - Este interesul meu să fac așa. - Este vorba de ceva electric. Vocea Unu vorbi pentru prima dată, de acolo din ușă. Un stimulator neuronic de un fel oarecare. Gosseyn observă că Breemeg începuse să-și piardă răbdarea; și, cum remarcase deja un pai de plastic lângă vasul cu supă, acum îl luă. Ceea ce sorbea acum prin pai avea aroma a ceea ce predecesorii Gosseyn ar fi calificat-o drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se întâmplă, câtă vreme se află în exercițiul funcțiunii. - Cu alte cuvinte, replică Gosseyn, dacă ai să le dai cumva ordinul să tragă în mine, ar face asta fără să trebuiască să recunoască motivul? - Exact! Blayney părea că-și pierde răbdarea. - Guvernarea prin autoritate va mai continua pe Pământ. Așa că să trecem la subiect. Pentru ce te afli aici? Dar Gosseyn își îndreptase din nou atenția către cei patru indivizi înarmați. Și lor li se adresă acum: - Ca persoană separată, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
băiatului în Semantica Generală. Iar aceasta era ultima teorie prezentată. Ceea ce-l deranja era sentimentul că nu avea timp pentru astfel de lucruri. Logica sa îi spunea că ființele Troog, nefiind inițiate în teoria semantică, aveau să-și piardă repede răbdarea dacă se lăsau implicate în treburi cotidiene specifice existenței umane. Oricum, erau lucruri pe care trebuii să le afle. Repede. Se întoarse către bărbat. - Vreo problemă, câtă vreme am fost... În momentul acela ezită, dându-și seama că Dan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
i se păru - străinul spuse: - Noi, ființele Troog, nu avem împărați. Făcu iar o pauză. - Eu am fost numit comandantul acestei nave. - Cine te-a numit? întrebă Gosseyn. Ochii mari deveniră, dacă era posibil, și mai rotunzi. Apoi, pierzându-și răbdarea: - Eu m-am numit, desigur. Enervarea bruscă provocă și alte vorbe: - Uite ce e, sistemul nostru de conducere nu este treaba ta. Gosseyn îl contrazise cu o ușoară mișcare a capului. - Domnule, spuse el politicos, voi ați făcut ca toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
În separeul acela cu lumină obscură, copiat după moda Pământeană, Gosseyn Trei se îndreptă în scaun. Se simțea ușurat dar, în același timp, nu pierdea nimic din ceea ce se întâmpla în fața lui. Trimise un mesaj rapid către alter-ego-ul său: "Ai răbdare cu mine, frate!" Lui Yona, care stătea încă în picioare, îi spuse: - Sper că vei accepta oferta pe care am făcut-o, de totală colaborare. Uriașul îl privi cu acreală: - Avem promisiunea ta că vei face tot ce poți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Sertarele mici de lemn, numerotate cu litere de la A la Z, fuseseră până la urmă prinse de perete cu tije groase de fier; mecanismele culisau atât cât să nu zici că nu merg. De regulă, nu se deschideau, aveai nevoie de răbdare și-o mână bună; dacă trăgeai brusc, plecai cu tot dulapul după tine. La cele de sus nu ajungeai, trebuia să te milogești la împrumut, să-ți aducă o scăriță. Odată forțate, sertarele se dovedeau fie pe jumătate goale, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de erudiție și învățătură, o pușcărie de marmură și hârtie, accesibilă doar inițiaților. Odată ce acceptai adevărul ăsta grav și simplu, lucrurile se limpezeau. După un an-doi de lingușeală, primeai răsplata: ți se oferea un post. Era încununarea unui cincinal de răbdare și umilință, momentul pe care orice lichea îl aștepta cu sufletul la gură. Fiecare categorie socială se lăuda cu capodopera ei, obiectul intim al muncii care îi însoțea viața și pe care îl șlefuia neobosit, inutil, cincinal după cincinal, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de tone de resturi vulcanice. Ceva totuși scăpa observației, un lucru neprețuit: ultima clipă. Degeaba o căutam, degeaba mă chinuiam s-o descifrez dintre pixeli; nici degetele, nici ochiul n-o atingeau. Moartea stratificase totul, rapid, precis, necunoscut. Îți trebuia răbdare și-o șapcă de detectiv ca să forfotești după rezultate. Dacă aș fi depărtat literele, căutând semnalele luminoase dintre ele, poate că ar fi apărut o hartă secretă a nebuniei și, suprapunând-o peste cea a curiozității mele, m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]