8,350 matches
-
copii în anii 1950-1960. Era cunoscut de apropiații săi prin apelativul „Țuțu”. Urmează liceul în orașul natal, dar îl absolvă la București, oraș unde se stabilește. Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulți ani redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 îl cunoaște pe umoristul Octavian Sava în calitate de subaltern al său. Mai târziu, cei doi intră într-o brigadă artistică ce obține premiul întâi pe țară. La redacție, Pancu-Iași dovedește multă abilitate în a păstra conținuturile
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
într-o brigadă artistică ce obține premiul întâi pe țară. La redacție, Pancu-Iași dovedește multă abilitate în a păstra conținuturile dedicate celor mici nealterate de atacurile politice aduse frecvent redacției sale. Totuși, o dată cu schimbarea membrilor sectorului de partid răspunzător pentru Radiodifuziune, Pancu-Iași a fost amenințat să-și piardă funcția în mai multe rânduri, până la demiterea sa în 1958 În anii 1950 și 1960 publică volume de schițe și povestiri umoristice, între care: "Are tata doi băieți" (1956), "Schițe în pantaloni scurți
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
jurnalist de sănătate pentru reviste de specialitate sau pentru publicații de popularizare a științei. În paralel și-a continuat activitatea literară, fiind autoarea mai multor piese de teatru pentru copii, premiate în cadrul unor concursuri organizate de Ministerul Culturii și Cultelor, Radiodifuziunea Română, Teatrul Gulliver din Galați sau Teatrul Ion Creangă din București. De asemenea, începând din 2002, a creat sau a contribuit la realizarea scenariilor unor seriale de televiziune pentru Prima TV, Pro TV sau Acasă TV. În stagiunea 1997-1998, o
Sînziana Popescu () [Corola-website/Science/299717_a_301046]
-
semnătura autoarei - „Alunecând într-o prună”, „Iubirea unui iceberg”, „Domnul de Ciocolată”, precum și „Viața ca o poveste”, varianta radiofonică - sunt produse și difuzate de Teatrul Național Radiofonic. Astfel, în 1999, la prima ediție a Concursul de scenarii radiofonice organizat de Radiodifuziunea Română, Sînziana Popescu câștigă două premii: premiul I la secțiunea de teatru pentru copii, cu scenariul „Alunecând într-o prună”, produs ulterior, în stagiunea 2000-2001 în regia lui Mircea Albulescu, și premiul III la secțiunea de teatru pentru adulți, cu
Sînziana Popescu () [Corola-website/Science/299717_a_301046]
-
anului 1949, a debutat un mare efort propagandistic, programul Radio Europa Liberă, având drept obiectiv principal slăbirea coeziunii sistemului comunist din Blocul Estic și, în final, dispariția pașnică a acestuia. Radio Europa Liberă a încercat să atingă aceste obiective prin radiodifuziune, funcționând ca un surogat concurent al posturilor radio din fiecare stat comunist, o alternativă la presa internă controlată și dominată de partid. Radio Europa Liberă a fost produsul unora dintre cei mai proeminenți arhitecți ai strategiei americane de la începutul Războiului
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
parte, intelectualitate vremii tot mai considera arta cinematografică ca o artă de bâlci, neacordându-i importanța necesară. Este drept că și presa de specialitate era cam subțirică și uneori și neinspirată. În 1928 Tudor Vianu, arăta în articolul "„Cinematograf și radiodifuziune în politica culturii”": - "„Presa cinematografică...creată mai întâi pentru o sprijini interesele capitalismului cinematografic...Nu e actor cât de mediocru pe care presa cinematografică să nu-l fi proclamat stea de mărimea întâi și nu este film oricât de plicticos
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
2008 : • “Jocul de-a vacanță” de Mihail Sebastian 2006 : • “Noul locatar” de Eugen Ionescu- Institutul Francez, București • “Harap-Alb” Teatrul « Traian Grozavescu » - Lugoj 2005 : • “Steaua fără nume” de Mihail Sebastian - Teatrul Național Constantă • “Portretul Dorei” de Helene Sixous - Teatrul Național Radiofonic- Radiodifuziunea Română • “ O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale -Teatrul « Traian Grozavescu » - Lugoj • “ Steaua fără nume” de Mihail Sebastian - Teatrul “George Ciprian”, Buzău • “Aripile franțe ale cântecului”- spectacol bilingv ( franco-român)-antologie de literatură contemporană luxemburgheza Teatrul Traian Grozavescu - Lugoj 2004 : • “Vernisajul” de
Anca Maria Colteanu () [Corola-website/Science/299859_a_301188]
-
compoziții de pe album. În urma unui scurt turneu prin țară formaia susține și un concert extraordinar la Sala Radio, pe 21 decembrie, în formula N. Covaci, J. Kappl., M. Neumann, D. Marcinkiewicz și O. Lipan, la care s-a adăugat orchestra radiodifuziunii și un cor mixt. Este prezentată pentru prima dată publicului român piesa „(The tale of) Baba Novak”, cu textul original în limba engleză. Nicu Covaci compune piesa „Ceata” pentru a susține campania electorală a Convenției Democrate Române aceasta rămânând singura
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
cel puțin două treimi din membrii săi nou-aleși (Capitolul 25, Articolul 124.7). Imnul este cântat și înaintea prezentării raportului anual al Președintelui Georgiei către Parlament. La începutul și sfârșitul programelor de televiziune și radio este cântat imnul. De exemplu, Radiodifuziunea Publică Georgiană difuzează un videoclip în care este imnul este cântat de către cântăreața de operă Paata Burchuladze.
Tavisupleba () [Corola-website/Science/299405_a_300734]
-
post de radio a fost înființat cu aproape o jumătate an mai târziu — „Rádio Sociedade do Rio de Janeiro” și-a început activitatea la 20 aprilie 1923. Anii '40 ai secolului al XX-lea au reprezentat epoca de aur a radiodifuziunii braziliene, radioul din acea perioadă având un impact social comparabil cu cel al televiziunii din zilele noastre. În prezent, multe din funcțiile posturilor de radio au fost preluate de televiziune. Acum, majoritatea posturilor de radio au grila de programe axată
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Printre ultimele succese de după război este de menționat rolul principal din "Mașina de scris" de Jean Cocteau și rolul lui Bălcescu din piesa "Nicolae Bălcescu" de Camil Petrescu. Mihai Popescu a fost prezent și în emisiunea "Teatru la Microfon" a Radiodifuziunii Române, păstrându-se înregistrările cu "Intrigă și Iubire" de Schiller, avându-l partener pe neuitatul Ion Manolescu, și "Egmont" de Goethe. Mihai Popescu se numără printre actorii de prim rang ai teatrului românesc, prototip al actorului intelectual, capabil să tansmită
Mihai Popescu () [Corola-website/Science/297804_a_299133]
-
L'Idée de néant". Stabilește legături de colaborare cu André Lalande și Paul Gaultier. Din inițiativa lui a fost amenajată în 1943 Rotonda scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București. A fost președinte al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune până la 5 decembrie 1941. Ministru al Educației Naționale în guvernul Goga, creează o catedră de filozofie la Universitatea din Cluj pentru Lucian Blaga. Cu siguranță, altul ar fi fost destinul postum al operei lui Ion Petrovici, dacă după 23 august
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
exil: "Luceafărul", "Caiete de dor", "Ființa românească", "Ethos", "Dialog", "Agora". După 1990 publică și în reviste literare și politice din România, în "Contrapunct", "România literară", "22", etc. Din anul 1951 și până în 1974 colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, precum și la redacția centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din 1962 colaborează la Radio Europa Liberă unde avea două emisiuni săptămânale: "Actualitatea culturală românească" și "Teze și antiteze la Paris". Aceste emisiuni au avut o puternică influență în
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
ca exemple de platitudine a gândirii pasaje din scrierile lui Stalin. Virgil Ierunca părăsește țara în , primind o bursă din partea guvernului francez. , autorul cărții ""Zero și Infinit"". Din 1951 și până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze și lucrează în același timp la "Centre national de la recherche scientifique" (CNRS), la secția de filozofie și estetică. Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio "Europa Liberă": "Actualitatea Culturală Românească" și "Povesta vorbei" (Pagini uitate, pagini cenzurate
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
încă din ilegalitate și participând activ la lupta acestui partid împotriva fascismului și a guvernului antonescian. După preluarea puterii de către regimul comunist, Matei Socor s-a pus în slujba noii puteri, fiind numit în funcția de președinte al Comitetului de Radiodifuziune și președinte al Uniunii Compozitorilor din RPR (1949-1954). În revista "Muzica" cu nr. 1, din 1950, care avea pe copertă portretul lui Stalin, Matei Socor scria în "Cuvânt înainte" că trebuie pornită o "luptă deschisă împotriva influențelor cosmopolite ale ideologiei
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
nu mai poate cânta la vioară, rămânând numai dirijor la Radio, alături de Nicu Stănescu. În anul 1958 iese la pensie, după o carieră artistică de peste 30 de ani. Împreună cu violonistul [Nelu Stan]] armonizează diferite piese muzicale pe instrumente, pentru Orchestra Radiodifuziunii Române. Moare la data de 7 mai 1963 la București, la vârsta de 69 de ani. Este înmormântat la Bozovici, în localitatea sa natală. A fost distins cu titlul de "Artist Emerit" (1955), pentru merite deosebite în activitatea artistică și
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
Este înmormântat la Bozovici, în localitatea sa natală. A fost distins cu titlul de "Artist Emerit" (1955), pentru merite deosebite în activitatea artistică și în domeniul radiofoniei. La 7 mai 1983, la împlinirea a 20 de ani de la moartea sa, Radiodifuziunea Română i-a dedicat o emisiune omagială. Prezentarea a fost făcută de Maria Banu și Traian Buhlea. La emisiunea respectivă au fost invitați să vorbească apropiați și colaboratori ai dirijorului. Printre aceștia s-a numărat și folcloristul Tiberiu Alexandru, care
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
se va ocupa de prefață cărții „Viața mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al „Federației europene de jazz”, Chiriac va copia discuri întregi pe benzi și le va aranja în arhiva Radiodifuziunii. "„Toată bandoteca radio este scrisă și pusă de mână lui Cornel Chiriac”", avea să spună mai tarziu Aurel Gherghel. Tot Chiriac este cel care se va implica, în 1969, în organizarea și mediatizarea primului festival național de jazz din țară
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]
-
Marsilia. Opera "Amorul doctor" beneficiază de o înregistrare specială realizată de Radio BBC 3 și de Radio ORTF Paris. Opera "Jertfirea Ifigeniei" a fost prima creație din categoria opere radiofonice scrisă de un român și a primit Premiul "Italia" al Radiodifuziunii italiene. Trilogia simfoniilor "Culori", "Imagini" și "Volume" relaționează muzica cu celelalte arte, respectiv pictura, arhitectura și literatura. Este doctor honoris causa al mai multor universități din țară și din străinătate (dr.h.c.mult.), printre care Universitatea Națională de Muzică București
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
Radioreceptorul de trafic este un radioreceptor utilizat pentru recepția în unde decametrice sau metrice, de obicei la distanțe mari, a unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.) Față de radioreceptorul de radiodifuziune sonoră are sensibilitate și selectivitate mai mari, stabilitate ridicată, etalonare precisă în frecvență etc. Aparatul are o construcție robustă și este ecranat. "Radioreceptorul de trafic portabil" diferă de radioreceptoarele de radiodifuziune prin numărul de etaje mai mare și prin adăugarea
Radioreceptor de trafic () [Corola-website/Science/308702_a_310031]
-
date științifice, semnale pentru navigație etc.) Față de radioreceptorul de radiodifuziune sonoră are sensibilitate și selectivitate mai mari, stabilitate ridicată, etalonare precisă în frecvență etc. Aparatul are o construcție robustă și este ecranat. "Radioreceptorul de trafic portabil" diferă de radioreceptoarele de radiodifuziune prin numărul de etaje mai mare și prin adăugarea anumitor dispozitive care le îmbunătățesc principalele caracteristici și care fac posibilă recepția semnalelor telegrafice. Sunt utilizate pentru telegrafie nemodulată și modulată pentru telefonie sau pentru transmiterea de facsimile, în radionavigație, radioghidaj
Radioreceptor de trafic () [Corola-website/Science/308702_a_310031]
-
nemodulată și modulată pentru telefonie sau pentru transmiterea de facsimile, în radionavigație, radioghidaj, în radiocomunicații între puncte mobile etc. "Radioreceptorul de trafic staționar" este strict specializat, după tipul legăturii. Este destinat traficului telegrafic, telefoniei la mare distanță, retransmiterii programelor de radiodifuziune sau televiziune multiple.
Radioreceptor de trafic () [Corola-website/Science/308702_a_310031]
-
a este o formă de radiocomunicație unidirecțională destinată transmiterii programelor pentru recepția publică. Principalele forme de radiodifuziune sunt: În prezent, în radiodifuziune sunt folosite ca purtătoare de sunet undele kilometrice, hectometrice, decametrice și metrice, iar în televiziune undele metrice și decimetrice, ca purtătoare de sunet și imagine. Folosirea lungimilor de undă mici prezintă avantaje în ceea ce privește reducerea perturbațiilor
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
a este o formă de radiocomunicație unidirecțională destinată transmiterii programelor pentru recepția publică. Principalele forme de radiodifuziune sunt: În prezent, în radiodifuziune sunt folosite ca purtătoare de sunet undele kilometrice, hectometrice, decametrice și metrice, iar în televiziune undele metrice și decimetrice, ca purtătoare de sunet și imagine. Folosirea lungimilor de undă mici prezintă avantaje în ceea ce privește reducerea perturbațiilor, creșterea numărului de canale de
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
și imagine. Folosirea lungimilor de undă mici prezintă avantaje în ceea ce privește reducerea perturbațiilor, creșterea numărului de canale de transmisiune fără perturbare reciprocă, lărgirea domeniului de frecvențe a semnalului transmis precum și dirijarea emisiei, dar se micșorează zona de serviciu a emițătoarelor. În radiodifuziunea sonoră sunt folosite, în funcție de tipul programului transmis, modulația în amplitudine sau modulația în frecvență. Undele kilometrice, hectometrice și decametrice sunt modulate în amplitudine, iar cele metrice în frecvență. În televiziune, semnalul video modulează în amplitudine purtătoarea de imagine, iar semnalul
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]