KorAP: Find »[drukola/base=sabie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...314 315 316 ...354 >

8,833 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

in mână, respira alături de ea, cădea tăiș pe tăiș până lucirea lamei tăia aerul în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu.  Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
dădui un val de apă peste piept, și căldura îmi pătrunse în suflet. Val după val veneau imagini tumultoase, care nu tulburau liniștea noastră. Imaginile mă încălzeau din interior. Eu mă luptam cu grație, talent, împotriva mea. Făceam dragoste cu sabia, cu care făceam dragoste cu cel ce luptam, ca partener demn și necunoscut. Și chiar când îl tăiam, profund să fără să ezit, nu-i făceam rău, căci știa că îl iubesc. El, Vlad, lupta identificându-se cu sabia, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cu sabia, cu care făceam dragoste cu cel ce luptam, ca partener demn și necunoscut. Și chiar când îl tăiam, profund să fără să ezit, nu-i făceam rău, căci știa că îl iubesc. El, Vlad, lupta identificându-se cu sabia, cu tăișul ei, cu răceala ei. Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
că îl iubesc. El, Vlad, lupta identificându-se cu sabia, cu tăișul ei, cu răceala ei. Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse.  Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș fi băgat în tine, încât să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii reci și luminoși, dimineața din ce în ce mai mare. Îmi iau avânt. Sunt liberă. Apare aerul curat. Sunt, devin, plec cu vântul. Zbor căzând spre pământ. Lumea bună își trăiește viața. Suntem civilizați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lacrimi deșarte, sângele vieții, al existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
tot să fie iar prieteni.. Doar că el nu a mai apărut și nimeni n-a mai știut de el. Optzeci de ani petrecuți împreună și douăzeci distanță. Și, dintr-o dată, se trezi cu Alex și cu o lovitură de sabie. Ceea ce-1 rodea era că nu luase din Alex ce era mai bun, ci doar ceea ce era mai important, energia lui vitală și nu spiritul acestuia, spirit ce nu avea să-l mai însoțească nicicând. Se despărțiseră brusc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mai avea încă multe să-I ofere. Și se simți dintr-o dată mult mai bine. Intră înapoi târziu în noapte. De după perdea văzu o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
menținu pe picioare. Ce mult se schimbase! Atât de mult! Odată acest mister ar fi fost distracție adevărată. Cum se schimbă oamenii, situațiile, cât de sătul era de toate! Luă cutia cu el. Ultimă piesă din puzzle era să găsească sabia. O va face. La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fină, din mătase. Pietricele albe sclipeau. Două bretele țineau "sutienul" din pietre din care curgea materialul mov închis. Mulțumesc. Nu trebuia... Am vrut. Pierdură o clipă. Amândoi. Haina se oferi el să i-o pună. Observă că nu avea nici o sabie. O conduse la mașină. Porni, apoi opri. Am uitat ceva, spuse. Trebuie să mă întorc. Bine. Doru, ia și din mașina mea medicamentele. Le-am uitat pe scaun. Ești răcită? Nu, ulcerul. Ah! Cheile sunt astea. Nici o problemă! O urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fi văzut în privirea ei, în acea sclipire? După ce o vede într-un fel, o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină în locurile cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cabană pe la ora asta de noapte. Dar era o coincidență numai. Trebuie să vorbim. Intrăm? Bine. Camerele erau micuțe, dar satisfăcătoare. Doru îi luă haina, apoi și-o dădu jos și pe a sa. Avu grijă să nu se zărească săbiile, dar nu putu împiedica un clinchet. Vrei să știi unde-i petrecerea? Spune-mi tu. Amanda se făcea că nu înțelege. Doru, te simți bine? Lasă teatrul, te implor! mârâi. Doru? Văzu mirare în ochii ei. Îi dădea de înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire această Ultimă Rivală. Doru simțea că trăiește. Era acolo deveșnicie. Existase dintotdeauna. Să vedem ce poți, Don Dorule! Să vedem! Amanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire această Ultimă Rivală. Doru simțea că trăiește. Era acolo deveșnicie. Existase dintotdeauna. Să vedem ce poți, Don Dorule! Să vedem! Amanda își pregătise sabia, Doru la fel. Stăteau față-n față, în poziție de luptă, gata de orice. Energia le curgea prin vene ca sângele, dorința și viața lor curgea prin săbiile întipărite veșnic în izul lor, parte a ceea ce e mai veșnic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
dintotdeauna. Să vedem ce poți, Don Dorule! Să vedem! Amanda își pregătise sabia, Doru la fel. Stăteau față-n față, în poziție de luptă, gata de orice. Energia le curgea prin vene ca sângele, dorința și viața lor curgea prin săbiile întipărite veșnic în izul lor, parte a ceea ce e mai veșnic și adevărat: eternitatea. în viteza luptei, în zborul fără sfârșit, recunoscuseră în acele momente Trofeul. Nu mai erau griji, nici tensiuni, nici provocări ale deprimării în locul Veșnicei Dureri. Oh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Dureri. Oh, nu era nici supremație lucrai pentru care luptau. Luptau pentru luptă, iar lupta se dădea veșnic și pentru prima oară. Nimic mai sfânt sau mai puternic, mai durabil. Trăiau pentru singura oară și pentru veșnicie. Un fulger izbi săbiile, o mișcare explozivă, Doru o apucă de mijloc, singura cale de a se apăra, ea scăpă arma și căzură pe pat. Zborul nu se opri, lupta nici atât. Se opriră numai ei, privindu-se în ochi. Ce se întâmplase? Dor, dorule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și căzură pe pat. Zborul nu se opri, lupta nici atât. Se opriră numai ei, privindu-se în ochi. Ce se întâmplase? Dor, dorule, dor! O sărută. Aia era suprema răsplată. Nu știuse cât ținuse, Amanda puse capăt. Sări direct la sabie, o luase în mână, i-o aruncă pe-a lui. Luptă! Bine! Dar după ce câștig, vreau răspunsuri și o să le primesc. Dar primi un sărut. Când săbiile li se lipiră definitiv, buzele lor se apropiară. De data asta puse capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
era suprema răsplată. Nu știuse cât ținuse, Amanda puse capăt. Sări direct la sabie, o luase în mână, i-o aruncă pe-a lui. Luptă! Bine! Dar după ce câștig, vreau răspunsuri și o să le primesc. Dar primi un sărut. Când săbiile li se lipiră definitiv, buzele lor se apropiară. De data asta puse capăt el. O apucă strâns de mână, îi aruncă sabia, o izbi de perete și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
a lui. Luptă! Bine! Dar după ce câștig, vreau răspunsuri și o să le primesc. Dar primi un sărut. Când săbiile li se lipiră definitiv, buzele lor se apropiară. De data asta puse capăt el. O apucă strâns de mână, îi aruncă sabia, o izbi de perete și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o să le primesc. Dar primi un sărut. Când săbiile li se lipiră definitiv, buzele lor se apropiară. De data asta puse capăt el. O apucă strâns de mână, îi aruncă sabia, o izbi de perete și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să întrebi, dulceață! Vocea lui glumeață contrastă cu demnitatea ei. Aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să întrebi, dulceață! Vocea lui glumeață contrastă cu demnitatea ei. Aruncă sabia, o luă aproape de el și, înainte s-o sărute cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au odihnit ca niciodată. A fost noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
trăia, că exista chiar și pentru o clipă. Iar clipa e eternă în Veșnicie și Adevăr, el va fi întotdeauna viu. Toți suntem Nemuritori, asta învățase el. Când se întoarse însă înapoi, avu parte de o surpriză. Pe pat era sabia lui, iar Amanda dispăruse. La recepție nu o văzuseră plecând. Rochia ei de seară era pe pat, pardesiul ei la fel. Doru bănui că o găsește prin împrejurimi. Probabil că împrumutase niște haine. Dar ea nu era nicăieri. Sună atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
spate, o apucă de picioare și o dădu tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda, Amanda... Ai lăsat dintotdeauna cheile în contact. Nu ți-e frică să-ți retez gâtul? Nu. Sabia-i în portbagaj. Sâc! Ce vrei? Să fixăm ora? Sau vrei să mă ataci când mă apăr mai puțin? Eu sunt ăla previzibil! Mergem la munte, să terminăm ce-am început. Serios? Da. Dă-mi mâna. Vreau să-ți dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
conversației cât statură întinși unul lângă altul, liniștiți, relaxați. Alex mi le dăduse. Te iubea. Când veni timpul să plece, Doru întrebă: Da? Da. Sper că tu mă iubești mai mult, n-am chef să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce? Ochii ei erau delicioși în acea clipă. Pentru că te iubesc! Dar nu poate rămâne decât unul! Și unde dracu' ai pus cheile alea? Minciună! Și erau în mașină! Suntem legați pe vecie, nu? Accepți să petrecem eternitatea împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
omul de care mi-a spus el. Îmi pare rău! Nu contează! Nu tu l-ai ucis, nu? Nu am vrut, Amanda, îți jur! Bolborosea ceva de cuplul Adamic și alte prostii. Am insistat până în ultimul moment. I-am pus sabia la gât și m-am oprit. Dar mi-a tras singur mâna. S-a sinucis! Niciodată n-a mai durut așa, îți jur! Te cred, te cred! Dar nu ți-a fost frică să înfrunți Voința Supremă? Ce puțin mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]