8,989 matches
-
ultimelor evenimente părea să fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vadă mai bine, surprinzând la interlocutorul său un gest de mânie. Ba chiar i se păru că ar fi vrut să i-o smulgă din mână, dar mai apoi se reținuse. — Recunosc cetatea Parisului, cu insula sa cu turnuri. Îți slujește și ea la lucru? Întrebă poetul pe un ton indiferent. — Cunoașterea principiilor geometrice face parte din competențele mele. Este unul din felurile În care Îi pot fi de folos Artei. Înregistrarea exactă a străzilor și a hotarelor e importantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe atât de dulce și de nemărginită, încât pleoapele i se închideau încet. Știa doar că împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
caute, nu, nu încă, nu-mi deschideau ușa decât pe înserat, când aveam voie să ies puțin, după ce ziua întreagă curățasem casa idolului și înnoisem ofrandele, iar seara începea iar aceeași ceremonie, uneori eram bătut, alteori, nu, dar întotdeauna îi slujeam idolului, al cărui chip îl port însemnat cu fierul roșu în amintire și în speranță. Nici un dumnezeu nu mă posedase și nu mă supusese vreodată într-atâta, întreaga mea viață, toate zilele și toate nopțile mele îi erau închinate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un vis, o închipuire nicicând împlinită dar după care oamenii gonesc întruna până la istovire, o limită nicicând atinsă, domnia lui nu-i cu putință. Numai răul își poate atinge propriile limite, numai el poate domni în chip absolut, să-l slujim, pentru ca împărăția lui să stăpânească pretutindeni, abia după aceea vom mai chibzui, ce înseamnă după aceea, numai răul este prezent, jos cu Europa, jos cu rațiunea, cu onoarea și crucea. Da, trebuia să mă convertesc la religia stăpânilor mei, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
repede, mai repede, oh, de-ar veni o dată mai repede! Peste puțin tot orașul va porni în căutarea mea, vor zbura pe caii lor spre cele patru zări, fără să știe că am plecat pentru ei și pentru a-i sluji cu credință, picioarele mi se înmoaie, sunt beat de foame și de ură. Dar iată, bum, bum, la capătul drumului, două cămile cresc văzând cu ochii, aleargă în buiestru, întovărășite de umbrele lor scurte, aleargă ca întotdeauna în felul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din cărămidă, iar în partea de sus cu geamuri uriașe, până la acoperișul de tablă ondulată. Atelierul dădea spre fosta dogărie: o curte împrejmuită cu ziduri vechi, părăsită de pe vremea când întreprimderea începuse să ia avânt, și care acum nu mai slujea decât ca depozit de mașini stricate și de butoaie vechi. Dincolo de această curte, despărțită de ea printr-o cărare pardosită cu țigle sparte, începea grădina patronului, în fundul căreia se înălța casa. Era mare și urâtă, dar vița sălbatică și caprifoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
s-o împingă încet pe șina ei de fontă. Ballester, cel mai bătrân dintre ei, era împotriva grevei, dar nu mai scosese nici un cuvânt spre a-și arăta părerea din clipa în care Esposito îi spusese că în felul ăsta slujește interesele patronului. Acum stătea lângă poartă, îndesat și scurt în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
așchii cât mai subțiri. - Ce v-a apucat, spuse Lassalle cu o voce puternică, întorcându-se de data asta către ceilalți muncitori. Bun, nu ne-am putut înțelege. Totuși, vrem, nu vrem, trebuie să lucrăm împreună. Atunci la ce vă slujesc toate astea? Marcou coborî de pe banc, ridică fundul de butoi, îi pipăi marginea rotundă cu podul palmei, își micșoră, cu vădită mulțumire, ochii languroși, și, fără o vorbă, se îndreptă către un alt muncitor, ce potrivea doagele unei balerci. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în mijlocul lor și, pe neașteptate, le spuse că eșecul grevei fusese, e drept, o lovitură grea pentru toți, pentru el, ca și pentru ei, dar că asta nu-i îndreptățește să se poarte ca niște copii și că nu le slujea la nimic dacă făceau pe supărații. Esposito, care mai ținea încă oala în mâini, se întoarse către el. Fața lui mare și prelungă se făcuse roșie, Yvars știa dinainte ce va spune și că toți gândeau la fel, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mine? - Mi-e foame. Prizonierul tăcu. Daru se ridică și ieși. Aduse din magazie un pat de campanie, îl întinse între masă și sobă, perpendicular pe patul lui. Dintr-o valiză mare, care, sprijinită în picioare, într-un colț, îi slujea drept raft pentru dosare, scoase două pături și le așternu pe patul de campanie. Apoi se opri în mijlocul camerei, rămase așa o clipă și, în sfârșit, se așeză pe patul lui. Terminase cu toate treburile și cu toate pregătirile. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o a doua curte. "Parcă am fi în sala oglinzilor", spunea Jonas, încântat. Sfătuiți de Rateau, hotărâseră să instaleze camera conjugală într-una din cele două încăperi mici, cealaltă urmând să adăpostească copilul pe care-l așteptau. Încăperea cea mare slujea lui Jonas drept atelier în timpul zilei și tot aici se adunau cu toții seara la ora mesei. De altfel se putea, la urma urmei, mânca și în bucătărie, cu condiția ca Jonas, sau Louise, să stea în picioare. Rateau pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam să bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu orice preț, cred că te-ai răsuci în mormînt, cățelușule. Atunci ca acuma, prostimii îi sînt băgate pe gît doar aberații care din cauza neverosimilității lor sînt ușor de digerat. Cine să mai creadă că vreodată în istorie, armata a slujit interesului național după ce ați făcut voi acuma? Nici vorbă potăilor, niciodată n-ați făcut altceva decît să parazitați pe spinarea poporului, să vă băgați nasul în toate problemele statului, să participați la comploturi, lovituri de stat, să orchestrați din umbră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
panteonul taoist de zeități în jurul anului 500 e.n. Sun Ssu-mo: unul dintre cei mai mari medici din China și unul dintre cei mai împliniți maeștri tao, autorul Rețetelor prețioase; dr. Sun a trăit din 590 până în 692 e.n. și a slujit patru împărați; a susținut terapia nutrițională, exercițiile ritmice și yoga sexuale. Lee Tung-hsüan: conducător al Școlii de Medicină la jumătatea secolului al XVII-lea e.n. în capitala Chang-an a dinastiei Tang; autorul volumului Tüng Hsuan-tze (Misteriosul maestru al peșterii), text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la Difuzarea filmelor, secția „afișare”. Între ei se instalase o anume complicitate Întreținută În primul rând de comuna lor aptitudine de a sluji, de a fi În acest fel fericiți. 15. Și tu vei fi fericit! De câte ori nu auzise el aceste cuvinte În momentele sale de posomoreală. Puține totuși dar neașteptate și nicidecum legate de o cauză anume, ca acum când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul livezii Într-o casă confortabilă și să se retragă aici la bătrânețe. Din păcate Însă domnul Übelhart n-a avut și un ficat la Înălțimea imaginației sale. A cedat la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință până la moarte. Cum să mă Întorc acasă cu buzunarele goale? Cu sufletul sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici un alt mijloc - prin pictură, fotografie, cuvinte, prin știința Însăși. Ele pot Încuraja, cultiva, stimula această artă a relației; Însă n-o pot reproduce, așa cum nici pictura nu poate reproduce o simfonie, sau invers. În cele din urmă, ele pot sluji cel mult ca surogate, mai cu seamă dacă ne servim de ele - așa cum unele persoane se servesc de relațiile sexuale - doar pentru a ne justifica sau a ne satisface orgoliul personal. În animalul Înrăit al lui Voltaire există o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a pieselor ce vor sluji, în cel mai bun caz, cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu capetele plecate, atât cât le permitea dispozitivul, când deodată Getta 2, care privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ar fi însemnat să rămânem doar cu corturile în care stăteam. Apoi, într-un acces de mare generozitate, Laban i-a mai oferit și douăzeci de oi și douăzeci de capre - câte una pentru fiecare an în care Iacob îl slujise pe Laban, făcându-l mai bogat decât ar fi visat el în cele mai bune vise. Iacob, pe de altă parte, pretindea măcar dreptul oricărui arendaș, adică o zecime din turme și anume zecimea cea mai bună. Voia, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trei servitori aduși din Haran, care-și țineau ochii în pământ, ca să nu fie nevoiți să îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Oholibama a urlat trei zile înainte de a-și da viața pentru Iti. Eu n-am de gând să sufăr în halul ăsta. Tabea zicea apoi că nu are de gând să se mărite și că mai degrabă ar vrea să slujească la Mamre și să-și schimbe numele în Debora. Sau, dacă nu, avea să cânte la altarul unui templu, ca acelea pe care le văzuse la Salem. - Am să devin una din femeile sacre care țes pentru zei și poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poartă mereu haine foarte curate. Și am să dorm singură, dacă nu-mi aleg un consort la sărbătoarea orzului. Nu-i înțelegeam dorințele. Pur și simplu nu știam ce spune, pentru că eu nu mai văzusem nici temple, nici femei care slujeau acolo. Eu i-am spus Tabeei că în ceea ce mă privește, tot ce speram era să am zece fii puternici așa cum avusese și mama, dar mai voiam și cel puțin cinci fete. Era pentru prima dată când spuneam acele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lipseau. Mă tratau cu același dispreț ca și soții lor și, pe deasupra, mama avea dreptate: nici una nu știa să gătească. Dintre fiii cei mari ai lui Iacob, doar Ruben a rămas neînsurat. Fratele meu cel mare părea mulțumit s-o slujească pe mama și să fie drăguț cu Bilha, al cărei unic fiu era încă prea mic ca să meargă la vânătoare. Într-o dimineață devreme, pe când toată lumea încă dormea, s-a auzit o voce de femeie: - Unde sunt fiicele Sarei? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]