7,939 matches
-
că dorește aprobarea acestuia pentru a extinde relațiile cu Occidentul 1585. Pe 18 aprilie, Nixon i-a chemat la Casa Albă pe cîțiva lideri din Congres, printre care și senatorul Jackson, pentru a-i informa în legătură cu nota diplomatică trimisă de sovietici. În vremuri mai bune, aceasta ar fi fost de ajuns pentru ca problema Clauzei să fie separată de emigrare. Însă în mărturia depusă recent de Dean la audieri pentru Watergate erau implicați mulți dintre consilierii președintelui, inclusiv Robert Haldeman, șeful de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Personal, John Ehrlichman, consilierul său de Interne și John Mitchell, ministru de Justiție și procuror general. Congresul vedea în aceasta o ocazie de a profita de pe urma situației jalnice în care se afla puterea executivă. Jackson nu se mulțumea cu promisiunea sovieticilor de suspendare a taxelor de învățămînt. El voia mai mult. Moscova trebuia să garanteze un număr minim anual de vize de ieșire din țară și să reducă restricțiile de emigrare pentru toate naționalitățile 1586. Proiectul pentru legea de reformă comercială
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Amendamentul lui Jackson l-a înfuriat pe Nixon. El i s-a confesat lui Ehrlichman, spunîndu-i că suporterii lui Jackson sînt "evrei sadea... Eu nu sînt un quaker sadea și ei mă urăsc pentru asta". Nixon voia să trateze cu sovieticii printr-o "diplomație tacită" și era conștient că Moscova nu-și putea permite o emigrare în masă a tuturor minorităților din Rusia fără a fi nevoită să "schimbe întregul sistem". El se temea, de asemenea, că poziția adoptată de Jackson
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dezarmare" a Uniunii Sovietice 1588. Deși se bucurau de sprijinul majorității Congresului, al AFL-CIO și al unei părți a comunității evreiești, Jackson și Vanik nu mai beneficiau și de sprijinul lui Wilbur Mills, care fusese impresionat de mesajul trimis de sovietici. Moscova se achitase de partea ei de învoială și pe 19 aprilie, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse a declarat ziarului "Washington Post" că sprijinise cererea președintelui de a acorda Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate"1589. Deși Mills
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Schneebeli, congresman republican de Pennsylvania, înainte de a încheia analiza Capitolului V1598. La această întrunire de pe 12 septembrie, Nixon le-a explicat membrilor Congresului ceea ce-l preocupa la noua lege. În urma convorbirilor preliminare cu Brejnev, el reușise să-i facă pe sovietici să anuleze taxa de învățămînt și să promită că "emigrarea va continua într-un ritm substanțial". Nixon a subliniat că "dacă anumite condiții legislative m-ar împiedica să acord " Clauza națiunii celei mai favorizate", acesta ar fi un obstacol major
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Jackson-Vanik împărtășeau această "convingere a Congresului" și considerau taxele de emigrare excesive ca fiind o încălcare a drepturilor omului. În consecință, puțini aderau la ideea scutirii unei țări precum România de la o lege care promova drepturile omului. În această vreme, sovieticii au făcut cîțiva pași în sensul îmbunătățirii imaginii lor în Congres. Pe 26 septembrie, au ratificat două acorduri internaționale privind drepturile omului, adoptate de Națiunile Unite în 1966; acestea prevedeau și o dispoziție referitoare la libertatea de emigrare. La două
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
crezut pe președinte cînd acesta l-a asigurat că el își va impune punctul de vedere privind Clauza și acordul comercial sovietic 1604. Shultz a sosit la Moscova pe 1 octombrie, pentru a lua parte la ședința comisiei comerciale sovieto-americane. Sovieticii l-au avertizat că Kremlinul nu intenționează să mai facă și alte concesii privind emigrarea 1605. Între timp, Comitetul de Mijloace și Resurse își amînase votul final, în speranța unei depoziții din partea lui Kissinger. Însă audierile de confirmare ca secretar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să prezinte proiectul Camerei, spre aprobare. Deși legea avea să fie adoptată cu tot cu amendamentul Jackson-Vanik, președintele putea spune că nu poate accepta așa ceva și putea exercita presiuni asupra Senatului, în vederea anulării acestor prevederi. În particular, el îi putea asigura pe sovietici că va opune un veto asupra proiectului de lege dacă Senatul refuza să separe "Clauza națiunii celei mai favorizate" de emigrare. Consilierii economici ai lui Nixon își dădeau seama că adoptarea Legii reformei comerciale era necesară pentru ca Statele Unite să-și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Jackson-Vanik ar fi dispuși să recurgă la un compromis, "nimeni nu sugerează că senatorul Jackson este singurul care nu va putea accepta un compromis". Printre problemele pe care Jackson le considera importante se număra și emigrarea din Uniunea Sovietică. Dacă sovieticii își păstrau aceeași rată a emigrării, care era cam de 40.000 anual, era suficient. În plus, sovieticii nu trebuiau să mai hărțuiască oamenii prin vize de emigrare, ci să le insufle un anumit simț al "alinierii", astfel încît cei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu va putea accepta un compromis". Printre problemele pe care Jackson le considera importante se număra și emigrarea din Uniunea Sovietică. Dacă sovieticii își păstrau aceeași rată a emigrării, care era cam de 40.000 anual, era suficient. În plus, sovieticii nu trebuiau să mai hărțuiască oamenii prin vize de emigrare, ci să le insufle un anumit simț al "alinierii", astfel încît cei ce solicită emigrarea să știe, în general, că li se va aproba cererea. Jackson putea fi receptiv la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
va aproba cererea. Jackson putea fi receptiv la o "înțelegere confidențială", care să permită anumite modificări în amendament 1637. Raportul lui Eberle se încheia cu o notă primită de la Jackson, în care acesta enumera cîteva întrebări la care voia ca sovieticii să răspundă. Una dintre ele se referea la regulile și procedurile folosite de sovietici pentru a aproba emigrarea, pentru a stabili durata necesară aprobării sau respingerii unei cereri, pentru a exclude cazurile speciale trimise de Washington către Moscova și forma
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
anumite modificări în amendament 1637. Raportul lui Eberle se încheia cu o notă primită de la Jackson, în care acesta enumera cîteva întrebări la care voia ca sovieticii să răspundă. Una dintre ele se referea la regulile și procedurile folosite de sovietici pentru a aproba emigrarea, pentru a stabili durata necesară aprobării sau respingerii unei cereri, pentru a exclude cazurile speciale trimise de Washington către Moscova și forma în care sovieticii aveau să comunice măsurile întreprinse cu privire la Capitolul IV1638. Kissinger s-a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Una dintre ele se referea la regulile și procedurile folosite de sovietici pentru a aproba emigrarea, pentru a stabili durata necesară aprobării sau respingerii unei cereri, pentru a exclude cazurile speciale trimise de Washington către Moscova și forma în care sovieticii aveau să comunice măsurile întreprinse cu privire la Capitolul IV1638. Kissinger s-a întîlnit cu Dobrînin. În 1973, ambasadorul sovietic îi spusese că sovieticii vor încerca să păstreze o rată a emigrării de cca 35.000. Și totuși, în ultimul sfert al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sau respingerii unei cereri, pentru a exclude cazurile speciale trimise de Washington către Moscova și forma în care sovieticii aveau să comunice măsurile întreprinse cu privire la Capitolul IV1638. Kissinger s-a întîlnit cu Dobrînin. În 1973, ambasadorul sovietic îi spusese că sovieticii vor încerca să păstreze o rată a emigrării de cca 35.000. Și totuși, în ultimul sfert al anului 1973 se înregistrase o scădere de aproximativ 28%, comparativ cu aceeași perioadă din 1972. Dobrînin a explicat scăderea drastică a numărului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de aproximativ 28%, comparativ cu aceeași perioadă din 1972. Dobrînin a explicat scăderea drastică a numărului solicitărilor prin Războiul din Yom Kippur. Dobrînin l-a pus, de asemenea, la curent pe Kissinger cu acele "cazuri dificile" ce fuseseră supuse atenției sovieticilor. Din cele 738 de cazuri, 268 fie că primiseră, fie că erau pe cale să primească vize de emigrare, pentru 177 nu se depuseseră cereri și 149 fuseseră refuzate, dar erau acum reanalizate 1639. Înarmat cu această informație, Kissinger s-a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu Jackson pe 6 martie. După prima întrevedere nu s-a ales, însă, cu nimic. Kissinger l-a caracterizat pe senator ca fiind un negociator feroce," care l-a încuiat printr-o problemă fără cale de ieșire". Jackson interpreta reacția sovieticilor la "cazurile dificile" ca o dovadă certă că aceștia fac cu atît mai multe concesii cu cît le ceri mai mult. Ca urmare, el nu era dispus să recurgă prea ușor la compromisuri 1640. Kissinger i-a sugerat ideea ca
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o dovadă certă că aceștia fac cu atît mai multe concesii cu cît le ceri mai mult. Ca urmare, el nu era dispus să recurgă prea ușor la compromisuri 1640. Kissinger i-a sugerat ideea ca Senatul să le acorde sovieticilor "Clauza națiunii celei mai favorizate" și să le revizuiască procedurile de emigrare o dată la doi ani. Jackson a refuzat. El voia o garanție scrisă că Moscova își va spori substanțial numărul de emigranți 1641. În ziua următoare, secretarul de stat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
necesare pentru a pătrunde pe piețe mai largi. Pe 15 martie, Kissinger s-a întîlnit cu Jackson și Ribicoff. Jackson voia ca Moscova să garanteze în scris că va elibera 100.000 de vize de emigrare anual. Kissinger știa că sovieticii nu aveau să acorde niciodată o asemenea garanție și nu numai atît, dar nu aveau intenția să ceară aprobarea Statelor Unite pentru a-și implementa politica internă. Și totuși, Kissinger întrevedea o soluție. Dacă sovieticii și-ar fi explicat verbal poziția
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de emigrare anual. Kissinger știa că sovieticii nu aveau să acorde niciodată o asemenea garanție și nu numai atît, dar nu aveau intenția să ceară aprobarea Statelor Unite pentru a-și implementa politica internă. Și totuși, Kissinger întrevedea o soluție. Dacă sovieticii și-ar fi explicat verbal poziția față de Statele Unite, Administrația le-ar fi putut trimite o notă diplomatică prin care Washingtonul să-și exprime înțelegerea față de procedurile sovietice. Astfel s-ar fi atins același scop, fără a fi nevoie de vreo
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aproba acordarea de împrumuturi în valoare de 250 milioane de dolari pentru Moscova, unul dintre ele în valoare de 49,5 milioane de dolari, fiind destinat exploatării de gaze naturale din provincia Yakutsk. Ironia faptului că Washingtonul îi ajuta pe sovietici să-și pună în funcție mai multe surse de energie, în vreme ce americanii cumpărau benzina cu un preț de patru ori mai mare decît în anul precedent l-a iritat pe senatorul Richard Schweiker, din Pennsylvania. Pe 8 martie, acesta a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cazurilor ce periclitează securitatea națională. În afară de aceasta, Gromîko a fost de acord ca secretarul de Stat să-i spună lui Jackson că rata emigrării ar putea ajunge cam la 45.000 anual, dar nu se putea garanta acest lucru, de vreme ce sovieticii nu aveau cum să anticipeze cifra solicitanților 1663. După această întîlnire, Kissinger spera să se întoarcă la Washington într-un interval de 10 zile. Eforturile de a reinstaura pacea în Orientul Mijlociu i-au ocupat, totuși, aproape toată luna ce a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să analizeze proiectul legii comerciale 1664. Deși, după cum avea să remarce Kissinger în memoriile sale, negocierile din Orientul Mijlociu i-au dat lui Jackson timp să-și mobilizeze forțele 1665, secretarul nu voia să lase pe nimeni altcineva să trateze cu sovieticii în privința emigrării. Conform unui "important reprezentant comercial anonim", Dobrînin și Kissinger au stabilit ca "nici una din părți să nu continue discuțiile și să nu folosească intermediari decît atunci cînd ei înșiși îi desemnează"1666. În consecință, demersurile în vederea compromisului Jackson-Kissinger
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în discuție niște "condiții noi, încă neprecizate" privind emigrarea. Își alesese în mod deliberat acest moment. Pe 26 iunie, Nixon pleca la Moscova și anunțul lui Jackson avea să zădărnicească toate eforturile președintelui de a ajunge la un compromis cu sovieticii 1667. În discuțiile sale particulare cu Brejnev, Nixon a încercat să-l convingă pe liderul sovietic să "schițeze un gest cît de mic în privința emigrării evreilor, chiar și numai pentru a-i tăia lui Jackson craca de sub picioare"1668. Mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
voia, însă, în scris 1677. Președintele i-a cerut să se gîndească la un compromis și, în cursul lunii care a urmat, Kissinger, Ford, Jackson și Dobrînin au încercat să găsească un procedeu acceptabil atît pentru senator, cît și pentru sovietici 1678. La începutul lunii octombrie, Jackson și Kissinger au ajuns la un compromis, sau cel puțin așa credea Kissinger. Sovieticii l-au asigurat pe Jackson, printr-un schimb de scrisori, că Moscova nu va mai impune taxe pentru învățămînt și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a urmat, Kissinger, Ford, Jackson și Dobrînin au încercat să găsească un procedeu acceptabil atît pentru senator, cît și pentru sovietici 1678. La începutul lunii octombrie, Jackson și Kissinger au ajuns la un compromis, sau cel puțin așa credea Kissinger. Sovieticii l-au asigurat pe Jackson, printr-un schimb de scrisori, că Moscova nu va mai impune taxe pentru învățămînt și nu va mai face discriminări geografice în privința celor ce solicită emigrarea și, în funcție de numărul de solicitanți, va elibera pînă la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]