8,602 matches
-
cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță. ― În definitiv dumneata ce dorești? îl întrerupse apoi deodată bătrânul. Întreruperea nu-l tulbură deloc. Continuă a-i expune că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
examinând în trecere casele și ogrăzile, parcă de mult nu le-ar mai fi văzut, și regretând că a consimțit să vie cu idiotul de Boerescu care își închipuie că cu palavrele lui poate să influențeze pe oamenii cu sufletele tulburate de toate vânturile demagogiei orășenești. În urma lui, la câțiva pași, veneau primarul și plutonierul, înconjurați de țărani, vorbind între ei încetișor, parcă să nu supere pe boierul lor care, cum mergea acuma în fruntea mulțimii, părea păstorul urmat de turma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-a mai și încercat ea însăși, să vază dacă sunt bine încuiate. I-a spus că i-e frică de tâlhari și fata a râs. Acuma, dimineața, Ileana s-a trezit și a ieșit binișor în sufragerie, să nu tulbure odihna cucoanei. Deschise ușa cerdacului și ferestrele de la salon și sufragerie; voia să se poată apuca de dereticat până se va scula cucoana. Apoi își luă așternutul să-l treacă, prin coridor și bucătărie, acasă. In bucătărie, unde duduia focul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu fac ceva, căci se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în altă cameră, urmat de ceilalți, afară de căpitanul, care se retrăsese discret spre a nu-i tulbura durerea. ― Leonte, trebuie să pleci îndată la Costești! zise Grigore cu glasul puțin plâns, dar liniștit, parcă lacrimile i-ar fi redat stăpânirea de sine. Logofătul fu însărcinat să aducă chiar astă-seară două coșciuge și cele necesare pentru înmormîntare. Unul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi văzut. A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui... — Erai îmbrăcată cu o rochie neagră și pe deasupra cu o scurtă de piele, tot neagră. Și purtai un batic negru. — Toate femeile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lipsit de rădăcini, de-a dreptul prăvălit. Tatăl lui adevărat, pe care nu-l cunoscuse, împrumutase un nou chip. Golea striga în camera de alături, fără să știe că vocea lui nu e a lui, ci cea de demult, care tulburase apele hrănitoare, și că pe umeri poartă un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele feminității păreau nedezmeticite, ar fi trebuit s-o faci să plângă, pentru ca femeia să iasă la iveală. Apoi, încetul cu încetul, apele oglinzii se tulburară, umerii lui căzură, carnea obosi pe oasele uscate, iar părul se cerni, nemaiîntorcând lumina. Iar de pe chipul ei mica felină se trase, alene, într-un ungher. Dar, pentru clipa în care se recunoscuseră, Rada îl privi fără îngăduință : — Cine ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
temură ca el să nu plutească prin aburii respirațiilor. Dar nu apăru, Magul nu poate fi decât atâta vreme cât își respectă semnele. Era prima ninsoare din anul acela. O zăpadă mare, pufoasă, pe care aici, în parc, n-avea s-o tulbure nimeni zile în șir. La fel dincolo de gard, unde era cimitirul vechi al Bisericii Armenești. Zăpada venise deodată și prea devreme, credeau ei. Mai apoi, crescând, au înțeles că prima zăpadă vine totdeauna prea devreme. Atunci când ultimul dintre ei spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă, păcatul trufiei. Nu de alta, dar se strică vinul de împărtășanie. Se acrește. Ridică paharul și îl privi în lumină. Limpezeala rubinie a vinului îl tulbură peste măsură. — Și atunci, întrebă, ținând paharul cu amândouă mâinile, ca pe sfântul potir al Graalului, eu ce fac cu vinul ? Îl beau, ca un adevărat duhovnic, și iau, în felul ăsta, asupra mea toate păcatele lumii. Luă asupra lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească. Dintre șinele de cale ferată se ridicaseră stoluri de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o perdea din voal - un ecran transparent care separă în mod simbolic femeia de bărbat. Ca să mă păzesc de critici, ascult, dar vorbesc puțin. Școlită temeinic cu privire la sensibilitatea bărbaților, înțeleg că o simplă privire care să trădeze deșteptăciunea i-ar tulbura pe consilieri și pe miniștri. Pentru ei, ideea unei femei ca monarh este înspăimântătoare. Prinți geloși se agață de temeri vechi privind femeile care se amestecă în politică. Atunci când soțul meu a murit și eu am devenit regentă pentru Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din deșertul Gobi se odihnesc. Urmărind direcția degetului eunucului-șef Shim, văd o pagodă albă. — Templul acela în stil tibetan adăpostește spiritele zeilor care protejează dinastia Ch’ing de generații. Aveți grijă ce faceți, fetelor. Asigurați-vă că niciodată nu tulburați sau jigniți spiritele. Ca să coborâm de pe deal, Shim ne duce pe o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și Longevității. Este prima oară când văd arbori pippala adevărați. Sunt gigantici și frunzele lor sunt la fel de verzi ca iarba crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Simt parfumul de crini din părul lui Nuharoo. Stă nemișcată și privește estradele din bambus ca și cum le-ar desena din priviri. Radiază mulțumire. Nu se mișcă pentru mult timp. E ca și cum ar studia detaliile fiecărei frunze. Concentrarea ei nu e tulburată de eunucii în trecere. Mă întreb la ce se gândește, dacă și ei îi este dor de familie cum îmi este mie, dacă e la fel de neliniștită ca și mine în legătură cu viitorul. Aș vrea să știu ce a îndemnat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spiritul tatălui vostru, zice mama. Trebuie să urcăm sute de trepte pentru a ajunge la templu, în vârful Muntelui Gâștei. Aprindem tămâie și plătim cea mai scumpă contribuție. Însă nu primesc nici un sfat de la spiritul tatălui meu. Mintea îmi este tulburată și devin din ce în ce mai conștientă de faptul că sunt pe cont propriu. Mormântul tatei este pe latura muntelui ce privește spre partea de nord-vest a Pekingului. Sicriul său se odihnește sub iarba înaltă până la genunchi. Îngrijitorul cimitirului, e un bătrân care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Doamnă, ar putea fi o idee bună să trimiteți un mesaj împăratului Hsien Feng și împărătesei Nuharoo prin care să le urați o cină plăcută. — Oare Nuharoo nu dorește ca timpul petrecut cu împăratul Hsien Feng să nu-i fie tulburat? îl întreb. Din răspunsul tăcut al lui An-te-hai îmi dau seama că mai bine i-aș urma sfatul. — Nu e vorba de trimiterea unei urări, îmi explică An-te-hai în scurt timp. E pentru a face impresie. Și pentru ca numele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de pietate. S-ar putea ca Majestatea Sa Împăratul să ordone trupei să joace opera favorită a Marii Împărătese, Vremuri fericite timp de zece mii de ani. Menționarea de către An-te-hai a numelui lui Nuharoo alături de acela al împăratului Hsien Feng îmi tulbură gândurile și îmi stârnește gelozia. Nu-mi place să fiu meschină, dar nu-mi pot împiedica simțămintele. Mă întreb cum se împacă alte concubine cu invidia lor. Oare au împărțit patul cu Hsien Feng deja? — Povestește-mi despre visurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face, sau ce aș putea face, dacă va fi așa? Îmi amintesc că Fann Sora cea Mare mi-a spus că Majestatea Sa le consideră pe concubine drept mâncare ce i-a fost băgată pe gât cu forța. Gândul mă tulbură atât de tare, că nu reușesc să mă rog Cerului să mă binecuvânteze. Stau întinsă în pat, cu fața la perete. Mi-e frig din cap până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
străini au început să vină și să plece după voia lor. Tata a murit în dimineața zilei de 5 ianuarie 1850. Doamna Jin de-abia a putut să-i închidă pleoapele. Un călugăr mi-a spus că sufletul tatei era tulburat și că nu-și va găsi niciodată pacea dacă onoarea nu-i va fi răzbunată. Pe jumătate adormit, soțul meu își continuă trista istorisire. Vorbește despre răscoala din Taiping, care a început la o lună după încoronarea sa. O descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
140 șpalt) , care înseamnă „infinit“. De la piept până la genunchi, e înfășurată într-o foiță de aur tipărită cu scripturi budiste. Pe pieptul Majestății Sale a fost pusă o oglindă cât palma. Se zice că ea protejează mortul de la a fi tulburat de fantomele rele: oglinda reflectă imaginea fantomelor și, deoarece majoritatea acestora habar nu au cum arată, ele se așteaptă să se vadă așa cum arătau atunci când erau în viață, numai că, în loc de asta, se văd așa cum au fost transformate de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste. Mă rog ca pruncul meu să fie mulțumit și fericit înăuntrul meu. Mă rog ca dezvoltarea să nu-i fie tulburată de coșmarurile mele. Chiar dacă voi face o fată, tot am să mă simt fericită și binecuvântată. Diminețile stau în camera scăldată de soare și citesc. După-amiaza îmi exersez caligrafia, parte a unui antrenament budist de cultivare a echilibrului și armoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ale mele. Potrivit obiceiului, familia mea nu va putea rămâne peste noapte în Orașul Interzis, așa că va trebui să ne despărțim când ceremonia va lua sfârșit. Gândul că s-ar putea să nu o mai văd niciodată pe mama mă tulbură atât de mult, încât nu dau atenție rugăminții lui Nuharoo de a-i întâmpina alături de ea pe membrii Curții. — Gândește-te altfel, Orhideea, îmi zice mama, încercând să mă aline. Va fi o ușurare pentru mine să mor, de vreme ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
A fost organizată de un grup de studenți care au fost tratați incorect la examenul pentru funcțiile publice. Îmi iau ceaiul și beau din el: — Și cum ai ajuns să lucrezi pentru Su Shun? — Am fost aruncat în pușcărie pentru că tulburam apele. — Și Su Shun te-a salvat? — Da, el a fost cel care a ordonat eliberarea mea. — Te-a recrutat și te-a promovat? — Da, de la locotenent la comandant-șef al Gărzii Imperiale. — În câți ani? — Cinci ani, Majestatea Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]