10,163 matches
-
intrare. Dacă neamurile pot fi vindecate, răul suferit de Biserică poate fi cu atît mai mult vindecat. Mie îmi pare că este o insultă față de divinul Creator să ne imaginăm că Isus, care L-a implorat pe Tatăl Său cel veșnic să-i facă pe ucenici una așa cum El și Tatăl Său sînt una55, ar îngădui să rămînă de neatins un astfel de zid de despărțire între popor și Cler, iar tot ceea ce s-a spus și s-a făcut la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
universalitate și măreție și care să fie dominați în sufletul lor de acel sentiment al Cuvîntului care forma caracterul primi-lor Sacerdoți; de acel sentiment care, umplînd întreaga inimă, o desprindea de lumea trecătoare și o făcea să trăiască în cea veșnică de unde spiritul se înflăcăra și răspîndea flacăra sa în toată lumea. Numai oamenii mari, repet acest lucru, pot forma oameni mari; și pentru a judeca ce diferență exista între ucenici, este de ajuns să facem comparație între învățători. De o parte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care se găsește tot la un loc; și nu ignorau faptul că această uimitoare unitate era testamentul pe care Cristos l-a lăsat trimișilor lui înainte să moară, deci înainte să-i fie vărsat sîngele care pecetluia acel nou și veșnic testament. În adevăr, unitatea alor săi, simbolizată de Pîinea Euharistică, simbolizată și de acea tunică dintr-o bucată care îi acoperea trupul divin, era ultimul semn al încununării dorințelor lui Cristos și trebuia să fie rodul nemărginitelor sale pătimiri, după cum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care să se împăuneze numai cu un titlu. 56. În cele din urmă și în al șaselea rînd, autoritatea generală a Papei, cea mai importantă stîncă întotdeauna de neclintit în marea masă a episcopatului adevărată piatră de temelie dă identitatea veșnică tuturor Bisericilor militante. În toate nevoile lor, Bisericile și Episcopii din întreaga lume apelează la el ca la un tată, judecător, învățător, conducător, izvor central și comun; păstorii persecutați erau mîngîiați de el, cei săraci și lipsiți erau ajutați, cei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că Biserica nu va fi lipsită niciodată de lumina cunoașterii adevăratei credințe, harului de a fi sfînt în conformitate cu credința și grija supremei Providențe de a rîndui totul după Sine. Dincolo de acestea, celelalte mijloace care au un rol în îndeplinirea scopurilor veșnice ale lui Dumnezeu sînt omenești. Biserica este o societate alcătuită din ființe omenești și, atîta vreme cît sînt pe pămînt, din ființe omenești supuse imperfecțiunii și mizeriei asociate cu omenescul. Ca rezultat, această societate, în măsura în care este umană, se dezvoltă și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
criticilor și calomniilor ridicate împotriva Bisericii pentru implicarea sa în luptele de acest fel lupte admirabil de generoase -, efectul lor era acela de a forma în lume o suveranitate și o monarhie complet noi, așadar o monarhie creștină. Dumnezeu cel veșnic a făcut ca nestăpînita conducere a guvernanților acestei lumi să se modeleze după guvernarea pacifistă a Episcopilor Bisericii; sclavii au încetat să mai existe în lumea creștină fiindcă Biserica lui Cristos are numai fii; puterea arbitrară a dispărut pentru că Biserică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
este, din păcate, acela de orbire a oamenilor; iar întreaga putere a Bisericii, întreaga libertate ecleziastică aparține unei rîn-duieli de lucruri spirituale și invizibile. Ce minune însă, dacă i se adăuga puterii și serviciul spiritual al episcopatului, o mare putere veșnică și înțeleaptă, un serviciu temporar și material; Episcopii, oameni și ei, au rămas, ca și principii, orbi în preocuparea lor pentru acest accesoriu, și prin aceasta și-au pierdut curînd coloana vertebrală a demnității lor episcopale; prin această putere temporară
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
zei neadevărați și suporți în pace oprimarea; iată tot ce se petrece, după cum stă scris rînduit de Providență: ea veghează asupra ta; acea putere nu ar putea fi în mîna principilor necredincioși dacă nu ar fi și ea rînduită de veșnica Providență spre binele tău; căci fiecare putere provine de la Dumnezeu, care este atotputernic. Păcatul este singurul lucru rău, virtutea este binele. Ai grijă de acest lucru și restul lasă-l pe seama Tatălui tău celui ceresc. Cînd este momentul potrivit, deci
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Păcatul este singurul lucru rău, virtutea este binele. Ai grijă de acest lucru și restul lasă-l pe seama Tatălui tău celui ceresc. Cînd este momentul potrivit, deci, atunci cînd o altă rînduială a lucrurilor aduce mai mult merit pentru viața veșnică, El va schimba lucrurile exterioare iar principii vor fi în rîndurile tale. Între timp respectă cele ce ți s-au dat, ascultă întru totul ceea ce nu este împotriva legilor lui Dumnezeu, luptă și dă-ți viața pentru ele; ia aceasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sever, căci stă scris: "Judecată grea va fi făcută împotriva celor care domnesc". Știți că starea voastră este de temut și nu de dorit în ochii credincioșilor: căci dreptatea și caritatea sînt singurele căi prin care puteți să scăpați de veșnicele suplicii și să vă mîntuiți sufletele; că nu trebuie să prețuiți și nici să vă stea la inimă măreția de care sînteți înconjurați și pe care o părăsiți la moarte cu totul; ați fost făcuți conducători ai poporului creștin de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
el pierde această calitate în momentul în care îl împilează pe Cristos însuși. Or, principi sau supuși, dragii mei fii, apropiați-vă cu puritate de această preasfîntă carte a Evangheliei; jurămintele reciproce pe care le depuneți astăzi să fie spre veșnica amintire a legilor fundamentale și de neschimbat ale regatelor creștine: să fie izvoare nesecate de fericire pură, pentru ca să fie respectate cu religiozitate; și blestemat și nenorocit să fie acela care le încalcă mai întîi. Acesta nu este un vis: este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ale Bisericii pe care le urmase secole de-a rîndul în privința alegerilor și pe care pînă atunci le apărase cu strășnicie. Vom analiza unul cîte unul aceste mari principii dispărute din uzul Bisericii în anul 1516, dar rămase ca un veșnic deziderat. Biserica a considerat întotdeauna ca fiind de neîncălcat principiul că "persoana cea mai bună disponibilă trebuie să fie aleasă ca Episcop"; și acest principiu este drept, evident, în conformitate cu o înaltă concepție asupra episcopatului. Biserica nu consideră că a avea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
politice și aleg Episcopii în funcție de sistemul prevalent de guvernare. În mod firesc, astfel de Episcopi împărtășesc aceleași vederi politice ca stăpînii lor și nu pot fi neutri în mijlocul atîtor partide politice. Cu siguranță, nu se pot dedica dezinteresat studierii legilor veșnice ale adevărului și justiției și nu se pot mulțumi cu menținerea păcii și a iubirii între oameni în temeiul legilor divine și universale ale Evangheliei. Acolo unde numirea Episcopilor revine puterii laice, sistemul care guvernează numirile va varia în aplicarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu sînt nevoiași, căci așa nu ar mai putea să-i ajute pe cei ce nu au. Iar cei care slujesc Bisericii devin prea lumești dacă își închipuie că ar trebui să primească salarii lumești 304 iar nu o recompensă veșnică. Dacă vreun slujitor al Bisericii nu are unde să locuiască, atunci nu mai este vorba că Biserica i-ar da vreo recompensă, ci îi dă strictul necesar; ca în viitor să primească răsplata pentru osteneala sa, nimic mai mult sau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aici, pe Pămînt, aceea care este în stare finită în Cer și aceea care este pe cale de desăvîrșire, în Purgatoriu. Creștinul știe că toate aceste trei părți ale Bisericii țin atît cît ține Pămîntul, iar Biserica din slava Cerului este veșnică. Toate trei sînt, de fapt, alese ca instrument și loc al slavei lui Dumnezeu în Isus Cristos, care este capul și conducătorul Acesteia. De aceea, Creștinul, membru al acestei împărătești societăți, trebuie să le iubească fără margini în Isus Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
va fi semănat cel mai bun rod, va face să crească spicele și le va secera, va fi cu adevărat un lucrător divin. "Osteniți-vă, spune Domnul, nu pentru hrana care este trecătoare, ci pentru cea care rămîne în viața veșnică". Hrana provine din mîncare și din cuvînt. Și cu adevărat fericiți sînt făcătorii de pace, cei care îndepărtează de starea lor nefericită pe cei care cu ignoranță se luptă în această viață în această permanenă greșeală, învățîndu-i lucrurile opuse și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sale în îndeplinirea tuturor celor ce tind spre realizarea binelui nu poate fi diminuată. Ea poate da ordine și se poate apropia de enoriașii săi fără nici o limită, în orice privință pe care o consideră necesară și utilă pentru mîntuirea veșnică și pentru creșterea pe Pămînt a regatului lui Cristos. 179 Atunci cînd marele Pontif Adrian I i-a scris lui Carol cel Mare (în anul 784) pentru a-i aduce la cunoștință că puterii laice nu îi aparținea dreptul de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
patru secole mai tîrziu. 248 ...judicante veram non esse electionis libertatem ubi quis excipitur a Principe, nisi forte docuerit coram ecclesiastico judice illum non esse eligendum: tunc enim auditur ut alius. 249 Aceste idei nu dispar niciodată pentru că ele sînt veșnice, după cum și adevărul este veșnic. Iulius al II-lea, urmașul imediat al lui Leon al X-lea, este un exemplu de Papă al secolului al XVI-lea care împărtășește aceleași vederi precum Papii din toate veacurile. El consacra Episcopii în pofida
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de la etaj. De acum Înainte vor lucra pentru tine. Am dat mîna cu cei doi. Parcă jenați de propria lor musculatură, se bîțÎiau ușurel de-a-n picioarelea, mișcîndu-și genunchii uriași ca pe niște capete de pistoane din bronz, Într-o veșnică Încercare de a-și repoziționa trupurile Într-o configurație mai puțin stînjenitoare. — Bun... dar, Elizabeth, ce anume o să facă ei? — Să facă? (Mă bătu ușor cu palma pe piept, acceptîndu-mi ușoara ironie.) Nimic n-o să facă. Wolfgang și Helmut vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sanger pe post de oaie pentru sacrificiu. Dacă moare și Laurie Fox cu el, În patul lui, cu atît mai șocant o să fie totul - nimeni n-o să poată uita vreodată una ca asta, și uite-așa li se asigură viață veșnică turneelor de bridge și cursurilor de sculptură. — Dar Frank? El unde apare În toate astea? Paula Își șterse praful de pe mîini. — Ai adus cheile de mașină? Alea pe care le-am văzut pe biroul tău? — Uite-le aici, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aproape de casă... Am oprit un taxi și-am venit la tine! Ei, nu zici nimic? Nu te bucuri chiar deloc? Eduard dădu din umeri. — De ce m-aș bucura? Nu mai găsesc nici o plăcere în jocu rile astea infantile și în veșnicele tale provocări! Gata. S-a terminat, Anda! Se întoarse cu fața la mare. Era și mai agitată. Valurile păreau să se înalțe până la cerul luminat de o lună mare, roșiatică. Anda îl apucă de braț și îl trase cu o forță nebănuită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
experienței noastre directe, și părem incapabili să presupunem că responsabilitatea pentru acestea (sau lipsa ei) ar putea Începe mult mai aproape de casa noastră, În trecutul Înfricoșat al propriei noastre specii, ca și În prezentul ei neputincios - În primul rând, În veșnica noastră combinație de ignoranță și spaimă. Altfel nu știu cum am putea explica popularitatea de care se bucură acele manifestări recente și dezgustătoare ale unei mentalități pur medievale ca filmul Jaws (Fălci) și toată prăsila lui nefericită. Amenințarea pentru noi În mileniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ferm și mai amenințător. Dimineața, ținându-și pipa între dinți, Profesorul se așeza, iarăși, lângă focul arzând în butuci de lemn de arțar, cu spatele la oglinda impresionantă de Murano, șezând ca un neopitagoricean, care vrea să probeze, prin veghe, afluxul ideii veșnicei reîntoarceri în timp a lucrurilor. După o perioadă de stoică reverie, simți cum se redeșteaptă în sine, luând din nou în stăpânire multe din secundele ce-i aparținuseră altădată, amintindu-și cu surprindere și încântare până și de mirosul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
des pe la Joy’s, barul părea să fie pe drumul cel bun, mai ales mulțumită Clarei, care-l păstrase curățel și decent Într-o vreme În care eu mă purtasem mizerabil. Dar trecuseră vremurile acelea. Renunțasem să mai scriu același veșnic poem cu femeia vrăjitoare care-mi frânsese inima. Inima-mi era deja refăcută - munca e Într-adevăr un remediu Împotriva melancoliei, rămăsesem Însă cu senzația, măcar teoretică, de umilință. Vreau să spun că vlaga sexuală nu-mi revenise. Citisem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de un lunetist tocmai când ajuta un rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări zeilor nedrepți cu mirarea tânărului care fusese smuls brutal din viața netrăită încă pentru a fi aruncat în încremenirea veșnică a morții. Unul dintre soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]