8,047 matches
-
ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se
Gheorghe Dabija () [Corola-website/Science/334200_a_335529]
-
serate muzicale, literare și teatrale, sărbători cu cântece populare și dansuri tradiționale, precum și comemorări ai eroilor naționali. Pe la anul 1900, membrii societății înălțau tricolorul la fiecare ocazie; au sărbătorit 300 de ani de la scurta unire a țărilor române de către Mihai Viteazul și au organizat o festivitate în cinstea lui Vasile Alecsandri, considerat „regele poeziei”. Ei au combătut activ cosmopolitismul imperiului, promovând în schimb mândria națională. La jubileul de 25 de ani al Junimii din 1904 au sosit oaspeții au sosit din
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
din Georgia în anul 1185 dupa ce a fost acuzat de a fi întreținut o relație interzisă cu regina Tamara. El s-a stabilit în Mănăstirea Sfintei Cruci pentru o lungă vreme, timp în care a scris renumitul său poem „Viteazul în blană de tigru” și a pictat picturi murale. O legendă georgiană susține ca după ultima dorință a reginei Tamara, i-au fost pregătite zece sicrii, care au fost trimise în mai multe locuri din lume, unul din ele fiind
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Heliade-Rădulescu și a făcut o serie de litografii inspirate din istoria românilor. Ion Heliade-Rădulescu a fost atras de compozițiile cu tematică istorică și a realizat mai multe lucrări dintre care cel mai cunoscut este "Lupta de la Călugăreni a lui Mihai Viteazul". Acest tablou a fost comandat de către Eforiile Școlilor Județene ale profesorilor și a fost litografiat la Viena. Alte tablouri istorice au fost "Întoarcerea Prințului Știrbei din Viena" (comandat de domnitor în anul 1850), "Jurământul lui Mihai, Portretul domnitorului Grigore Ghica
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
(n. 5 noiembrie 1909, București - d. 9 februarie 1949, București) a fost un scriitor și critic literar român. A urmat studii la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1925-1928) și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1928-1931), specializându-se în limbile română și franceză. A activat ca profesor de franceză suplinitor la liceul „Unirea” din Focșani (1931-1933), profesor de limba franceză la
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
Șaguna” din Brașov (1935-1942), inspector la Subsecretariatul de Stat pentru Educație Școlară al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (1942), profesor de limba și literatura franceză la liceul „Gh. Șincai” din București (1946-1947) și profesor de limba franceză la liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel" „muritor, -oare”. În domeniul numeralului, sistemul de numerație vigesimal, împrumutat de la normanzi, era mult mai bine reprezentat decât în limba modernă: "vins et dis" „treizeci” (literal „douăzeci și zece”), "deux vins
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este pus în scaunul Moldovei, cu ajutor polon, în vara anului 1595, iar Elisabeta îl urmează în Moldova de abia în iarna lui 1596, după ce trupele lui Ieremia îl înving și alungă pe Ștefan Răzvan, domnul țigan susținut de Mihai Viteazul și de căpetenia tătară Ahmed Bey. Astfel își începe Elisabeta anii domniei la Iași și încearcă, în liniștea anilor dintâi, răspândirea catolicismului în Moldova. Episcopul catolic Querini se lăuda, într-o scrisoare adresată Papei, că la o slujbă de sărbătoare
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
țării. În această perioadă, a primilor ani ai domniei, se naște primul fiu, pe care-l botează Constantin și pentru a-i asigura un loc ferit de primejdii, Ieremia cumpără în jurul anului 1599 moșia de la Ustie. În acealași an Mihai Viteazul a cucerit Ardealul, iar polonezii l-au înștiințat pe Ieremia că acesta intenționa să intre în Moldova, dar Ieremia, căruia i se născuse și cel de-al doilea fiu Alexandru, petrecea liniștit la Iași, amăgit de Mihai care-i trimise
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
născuse și cel de-al doilea fiu Alexandru, petrecea liniștit la Iași, amăgit de Mihai care-i trimise-se o solie în martie 1600 pentru a-i peți una dintre fete pentru fiul său Nicolae Pătrașcu. În același timp, Mihai Viteazul a trimis o solie și la Suceava, lui Sigismund Báthory, aflat aici în exil, să-i propună mâna fiicei sale Florica, deși acesta era căsătorit cu Maria-Christina, arhiducesă austriacă. Astfel, prin aceste manevre, Mihai i-a făcut să creadă că
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
solul lui Simion Movilă, relatează într-o scrisoare în ce hal se afla Doamna Moldovei: "ce necăjită, ce bolnavă, ce bântuită este de frica morții înainte de timp." Toate acestea iau sfârșit în septembrie 1601, când după vestea morții lui Mihai Viteazul, Ieremia Movilă își recapătă scaunul, iar familia se reunește la Iași. Dar liniștea familiei nu durează mult, deoarece în septembrie 1602, Simion Movilă este alungat din Țara Românească se întoarce la fratele său, învins și falit, cerându-i bani să
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
său Mihăilaș la Târgoviște unde a pus la cale căsătoria acestuia cu Anca, fiica lui Radu Șerban, domn al Țării Românești. Dar nunta nu a mai avut loc, deoarece Mihail moare și a fost îngropat în Mănăstirea Dealu, alături de Mihai Viteazul. Marghita, cu fiii săi Gavril, Moise și Ion se refugiază în Ardeal, iar Petru a trecut Nistrul și s-a stabilit la Kiev, unde a devenit mitropolit, începând cu anul 1618. Zilele de liniște ale Elisabetei, au fost tulburate de
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
sprijinul secuilor în [[Bătălia de la Călugăreni]] în 1595, le-a promis că drepturile lor vor fii restaurate. Ca rezultat, 23.000 de secui s-au alăturat armatei din Transilvania condusă de [[Ștefan Bocskay]]. Aceștia furnizează un sprijin esențial pentru [[Mihai Viteazul]] în lupta împotriva [[Imperiul Otoman]] . În anul următor, Sigismund Báthory și-a retras promisiunile sale și brutal suprima secuii. În anul 1599, când Mihai Viteazul a atacat Transilvania, secuii i s-au alăturat lui Mihai în timpul [[Bătălia de la Șelimbăr|Bătăliei
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
alăturat armatei din Transilvania condusă de [[Ștefan Bocskay]]. Aceștia furnizează un sprijin esențial pentru [[Mihai Viteazul]] în lupta împotriva [[Imperiul Otoman]] . În anul următor, Sigismund Báthory și-a retras promisiunile sale și brutal suprima secuii. În anul 1599, când Mihai Viteazul a atacat Transilvania, secuii i s-au alăturat lui Mihai în timpul [[Bătălia de la Șelimbăr|Bătăliei de la Șelimbăr]]. Cu sprijinul lor, Mihai Viteazul a marcat o victorie asupra trupelor lui [[Andrei Bathory]]. Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
anul următor, Sigismund Báthory și-a retras promisiunile sale și brutal suprima secuii. În anul 1599, când Mihai Viteazul a atacat Transilvania, secuii i s-au alăturat lui Mihai în timpul [[Bătălia de la Șelimbăr|Bătăliei de la Șelimbăr]]. Cu sprijinul lor, Mihai Viteazul a marcat o victorie asupra trupelor lui [[Andrei Bathory]]. Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și ucis în Ținutul Secuiesc. Ca o recompensă pentru sprijinul lor, Mihai le-a restauat vechea lor libertate. De asemenea secuii au distrus
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și ucis în Ținutul Secuiesc. Ca o recompensă pentru sprijinul lor, Mihai le-a restauat vechea lor libertate. De asemenea secuii au distrus fortificațiile construite de Ioan Sigismund. După alungarea lui Mihai Viteazul din Transilvania, principii Transilvaniei [[Sigismund Bathory]], apoi [[Ștefan Bocskay]] mai târziu [[Gabriel Bethlen]] au întărit libertatea lor, au restaurat birourile tradiționale. Chiar și șerbi erau scutiți de la plata impozitelor în Ținutului Secuiesc. În timpul secolului al 17-lea, secui au continuat
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
editat de istoricul Andrei Veress în anul 1913 și reeditat de mai multe ori. Publicarea raportului lui Possevino a iscat o polemică între profesorii Nicolae Iorga și Zenovie Pâclișanu pe marginea existenței unui mitropolit român la Alba Iulia înainte de Mihai Viteazul. După moartea protectorului său Ștefan Báthory în anul 1586 Possevino a fost retras din serviciul diplomatic de către generalul iezuit Claudio Acquaviva. I s-a interzis prezența la Roma, din cauza implicării sale politice, și a fost exilat pe teritoriul venețian. Possevino
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
și Egipt; autorul a avut de gând să realizeze două trilogii, una închinată Moldovei (avându-i ca eroi pe Ștefan cel Mare, Ștefăniță Vodă și Petru Rareș) și una închinată Munteniei (avându-i ca eroi pe Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Vlad Țepeș). Scriitorul se inspiră din cronici, studiind doi ani "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche și " O samă de cuvinte" de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în "Arhiva istorică a României", 1864, 1865
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
în revista „Școala“, mișcarea cercetașilor, ce îmbina pregătirea premilitară cu excursiile culturale și jocurile sportive. Începând cu anul 1924, echipele basarabene au fost prezente în campionatul României. La 5 octombrie, cinci echipe din Chișinău au dat startul competiției regionale: „Mihai Viteazul Chișinău”, „Unitas”, „Sporting”, „Maccabi” și „Regimentul Căii Ferate Române”, redenumit peste câteva luni în „Fulgerul”, care a devenit și prima câștigătoare. Ulterior, echipa a participat în fazeze superioare, iar în ediția 1925-1926 a ajuns până în semifinalele campionatului României. În acea
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
Fulgerul”, care a devenit și prima câștigătoare. Ulterior, echipa a participat în fazeze superioare, iar în ediția 1925-1926 a ajuns până în semifinalele campionatului României. În acea perioadă în componența Fulgerului erau vedete jucătorii străini: Mihai Tänzer și Adalbert Ströck. Mihai Viteazul, spre deosebire de „Fulgerul”, a fost una dintre echipele basarabene autentice. Apărută în 1920, în 1924 ea era deja cea mai bună și cea mai iubită echipă a regiunii. Cu „tripleta Vâlcov“, formată din frații Colea (1909-1970), Petea (1910-1942) și Volodea (1916-1952
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
Fulgerul”, a fost una dintre echipele basarabene autentice. Apărută în 1920, în 1924 ea era deja cea mai bună și cea mai iubită echipă a regiunii. Cu „tripleta Vâlcov“, formată din frații Colea (1909-1970), Petea (1910-1942) și Volodea (1916-1952), Mihai Viteazul reprezenta de fapt Basarabia în campionatul României, organizat pe atunci în sistem cupă și nu ligă. După un meci jucat la Chișinău contra celebrei echipe Venus București, frații Vâlcov au fost transferați la București. Apoi, Petea a murit pe front
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
chiar și echipa națională de fotbal a României. De patru ori cluburile basarabene au reușit să ajungă printre cele mai bune patru echipe românești: în anii 1925 și 1926 - prin „Fulgerul”, iar în anii 1928 și 1930 prin echipa „Mihai Viteazul”. Mai târziu, echipele basarabene au făcut parte din liga de esta României împreună cu cele din Bucovina (1930-1932), mai apoi intrând în vigoare sistemul divizionar al campionatului. Treptat, apar noi echipe, printre care „Mihai Viteazul Tighina”, „Maccabi Bălți”, „Traian Tighina” ș.a.
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
1928 și 1930 prin echipa „Mihai Viteazul”. Mai târziu, echipele basarabene au făcut parte din liga de esta României împreună cu cele din Bucovina (1930-1932), mai apoi intrând în vigoare sistemul divizionar al campionatului. Treptat, apar noi echipe, printre care „Mihai Viteazul Tighina”, „Maccabi Bălți”, „Traian Tighina” ș.a. Mulți jucători basarabeni au evoluat în acea perioadă pentru echipele bucureștene și selecționatele Bucureștiului și a României. Cum a fost cazul fraților Vâlcov de la Bolgrad - Petea, Volodea și Colea - fotbaliști emblematici ai perioadei interbelice
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
spre Râmnicu Vâlcea, podul lui Traian dela Drobeta Turnu Severin și ruinele dela Turnu Măgurele și Turnu Roșu. La Călugăreni, la vest de pod, este desenată o mică movilă având deasupra o cruce reprezentând simbolic lupta și biruința lui Mihai Viteazul asupra otomanilor. Opera stolnicului Constantin Cantacuizino este prima hartă întocmită de un român și reprezintă un neprețuit tezaur de informații dela sfârșiul secolului al XVII-lea pentru geografie, istorie, hidrologie, demografie etc. Prin marea ei valoare documentară și istorică, prin
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
o scriitoare română de literatură pentru tineret fantasy. Este cunoscută pentru seria "Dincolo de moarte" al cărei prim volum, "Destine pierdute", a apărut în 2013. s-a născut pe 4 februarie 1994 în București. În 2013 a absolvit Colegiul Național "Mihai Viteazul" și s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. Și-a început activitatea literară pe forumurile de creație. În continuare, a publicat în revista școlii și pe platforma literară "Cititor de proză". La vârsta de 16 ani
Adina Speteanu () [Corola-website/Science/332588_a_333917]