79,860 matches
-
(20 iunie 1954 - 1 februarie 2003; în , născut Ilan Wolferman) a fost un pilot de luptă israelian din cadrul Forțelor Aeriene Israeliene și apoi primul astronaut israelian. Ramon a fost specialist în cadrul misiunii STS-107, misiunea fatală a "navetei spațiale Columbia" în care cei șapte membri ai echipajului au murit în accidentul produs la reintrarea în atmosfera Pământului. La vârsta de 48 de ani, el era cel mai bătrân membru al echipajului. Ramon este
Ilan Ramon () [Corola-website/Science/333190_a_334519]
-
(20 iunie 1954 - 1 februarie 2003; în , născut Ilan Wolferman) a fost un pilot de luptă israelian din cadrul Forțelor Aeriene Israeliene și apoi primul astronaut israelian. Ramon a fost specialist în cadrul misiunii STS-107, misiunea fatală a "navetei spațiale Columbia" în care cei șapte membri ai echipajului au murit în accidentul produs la reintrarea în atmosfera Pământului. La vârsta de 48 de ani, el era cel mai bătrân membru al echipajului. Ramon este singura persoană
Ilan Ramon () [Corola-website/Science/333190_a_334519]
-
un conflict cu Coreea a întârziat cu doi ani discuțiile. Chiar și atunci când Hideyoshi a trimis din nou porunca, Sō Yoshitoshi s-a rezumat în timpul vizitelor sale la curtea coreeană doar la întărirea relațiilor dintre cele două țări. La sfârșitul misiunii sale ambasadoriale, Yoshitoshi i-a prezentat regelui Sunjo puști cu fitil și o altă armă. Acestea au fost primele arme de foc avansate pregătite pentru a veni în Coreea. Yu Seong-ryong, un savant-oficial de rang înalt a sugerat să fie
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
1965, el a devenit primul american care a ieșit în spațiu, desfășurând o activitate extravehiculara. White a murit împreună cu colegii astronauți Gus Grissom și Roger B. Chaffee în timpul unui test și exercițiu de antrenament desfășurat la 27 ianuarie 1967 pentru misiunea Apollo 1 la baza Cape Kennedy Air Force Station din Florida, atunci când modulul de comandă al rachetei (CM-012) a fost distrus de un incendiu. A fost decorat cu Medalia NAȘĂ pentru merite deosebite pentru zborul sau în misiunea Gemini 4 și
Edward Higgins White () [Corola-website/Science/333222_a_334551]
-
ianuarie 1967 pentru misiunea Apollo 1 la baza Cape Kennedy Air Force Station din Florida, atunci când modulul de comandă al rachetei (CM-012) a fost distrus de un incendiu. A fost decorat cu Medalia NAȘĂ pentru merite deosebite pentru zborul sau în misiunea Gemini 4 și apoi i s-a acordat post-mortem Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.
Edward Higgins White () [Corola-website/Science/333222_a_334551]
-
unde îndeplinește funcția de secretar general al Asociației Junilor Vrednici formată din tineri turci de origine crimeeană. În martie, la sfârșitul războiului, călătorește pe mare la Sevastopol și Kefe (Caffa sau Feodosia) cu o delegație trimisă de Crucea Roșie având misiunea unui schimb de prizonieri. Acolo află lucruri absolut necunoscute în afara Crimeei înțelegând haosul produs de Revoluția Bolșevică. Tot atunci află că în decembrie 1917 tătarii și-au declarat independența refuzând să recunoască legitimitatea bolșevicilor care apoi, pe 23 februarie 1918
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
dorind în primul rând să asigure un trai decent pentru fiica sa în România. Cu toate acestea, în iunie 1977, Vizanty a fost chemat de primarul Parisului, Jacques Chirac, și de membrii Asociației Aeronautice Internaționale „Les Vieilles Tiges“, într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a aviației europene. Fiica sa, Ana Maria, își amintește cum aceasta „a fost șansa lui. Avea 67 de ani și a plecat. Nu ne-a spus nimic, nici mie, nici mamei. Eram studentă
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
bogat, care i-a dăruit patru copii. Unul dintre aceștia a murit la scurt timp după naștere. Ceilalți s-au numit Adriaen (1637), Neeltje (1639) și Aelken (1642). În 1637, De Ruyter a devenit comandantul unei nave de război cu misiunea de a vâna pirații din Dunkirk care prădau navele comerciale olandeze. A făcut aceasta până în 1640. După ce a navigat o perioadă în calitate de căpitan pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou de Amiralitatea Zeelandei pentru a deveni
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Frank Frederick Borman, ÎI (n. 14 martie 1928) (Colonel, USAF, Retired) este un fost pilot al United States Air Force, inginer aeronautic, pilot de încercare și astronaut NAȘĂ, cunoscut în calitate de comandant al Apollo 8, prima misiune care a zburat în jurul Lunii, făcându-l, alături de colegii săi de echipaj Jim Lovell și Bill Anders, primul din cei doar 24 de oameni care au zburat pe orbită Lunii. Înainte de a zbura în programul Apollo, Borman a stabilit un
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
orbită Lunii. Înainte de a zbura în programul Apollo, Borman a stabilit un record de durată de 14 zile de zbor spațial pe Gemini 7 și a făcut parte, de asemenea, din echipa care a investigat incendiul ce a afectat desfășurarea misiunii Apollo 1. După ce a părăsit NAȘĂ, a fost Chief Executive Officer (CEO) al Eastern Air Lines în perioada 1975-1986. Borman a fost decorat cu Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
prizonier de război într-un lagăr german, izbutește să fugă ajutat fiind de un medic care-i procură actele unui decedat. A fost arestat de poliție. Imediat după ce iese din temniță se înscrie în partidul comunist. Urmează o serie de misiuni care-l poartă la Varșovia, Lvov, Cracovia, în păduri unde se duceau lupte, în zona germană, în cea sovietică. În martie 1957 părăsește partidul comunist, iar în anii '60 se exilează peste Ocean. În perioada interbelică a scris critică literară
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
25 și 35 de ani, din Chișinău, Bălți, Ialoveni și Soroca. Una din persoanele racolate de gruparea „ANTIFA” este militar în termen, care avea acces la diferite arme și muniții. O altă persoană membră a grupării este un profesor, avea misiunea de a racola tineri. Din „Antifa” fac parte persoane condamnate anterior sau urmărite penal pentru jafuri, huliganism, una dintre persoanele implicate este dată în căutare. Persoanele suspectate sunt cercetate pentru organzairea unei grupări criminale și tentativei de destabilizare a situației
Antifa () [Corola-website/Science/333270_a_334599]
-
Serviciului Special de Informații, orientat spre culegerea informațiilor din Uniunea Sovietică. De asemenea, era și ajutor al rezidentului SSI din Iași, maior Emil Tulbure. Avea în subordinele sale "un număr de cca. 20 oameni instruiți de el, pentru scopuri și misiuni speciale în timpul războiului, care oameni erau încartiruiți la Iași în diferite case". Potrivit unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, anexate în iunie 1940 de către
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
s-a retras împreună cu trupele Wehrmacht-ului spre apus. Spre sfârșitul războiului se afla în Germania, la München. Ulterior, a format o agenție românească de informații la Karlsruhe, subordonată inițial structurii americane Counter Intelligence Corps (CIC) și apoi, organizației Gehlen. Misiunea acestei agenții consta în a filtra emigrația română de ultimă oră și în a depista în valurile de refugiați din Europa răsăriteană eventualele elemente trimise cu misiuni speciale în occident. În această postură, a acționat sub numele de cod Bordea
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
Karlsruhe, subordonată inițial structurii americane Counter Intelligence Corps (CIC) și apoi, organizației Gehlen. Misiunea acestei agenții consta în a filtra emigrația română de ultimă oră și în a depista în valurile de refugiați din Europa răsăriteană eventualele elemente trimise cu misiuni speciale în occident. În această postură, a acționat sub numele de cod Bordea. Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi a fost Andrei Nicola, provenit și el din vechea garnitură a SSI. La acea dată, Andrei Nicola era administrator
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
După retragerea în Moldova, în perioada ianuarie-iulie 1917 s-a desfășurat procesul de reorganizare a Armatei României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
totalitate. Armata 1 avea trei corpuri de armată (1, 3 și 5) cu un total de 9 divizii, în timp ce Armata 2 avea două corpuri de armată (2 și 4), cu un total de 6 divizii. Repartiția unităților era dictată de misiunile prevăzute în "Planul de Campanie pentru 1917", astfel încât la 1 iulie 1917 situația marilor unități se prezenta astfel: Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era "capul puterii armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. De asemenea generalul Prezan a dispus o reorganizare a structurii Marelui Cartier general, simplificându-i structura prin organizarea pe trei eșaloane în loc de patru. Noua structură a acestui organism era următoarea Marele Cartier General În anul 1917, Armata 1
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
de antrenament 1, generalul Ilan Biran, Eizenkot a devenit comandant al companiei de cădeți ai cursului. În anii 1984-1985 a comandat compania de luptă antitanc a brigăzii Golani, conducandu-și luptătorii în operațiuni complicate pe teritoriul Libanului. Și-a încheiat misiunea cu o lună înainte de termen, în urma unei dispute cu comandantul brigăzii, generalul Tzvi Poleg, pentru a nu preda comandă unității în timpul permisiei. În continuare a fost trimis la perfecționare la Colegiul militar pentru ofițeri superiori ai forțelor integrate ale armatei
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
Urmează cursuri de interpretare a fotografiilor aeriene la Centrul de Instrucție al Aeronauticii Pipera, unde este detașat în anul 1940. Încâ din prima zi de război, 22 iunie 1941, execută cu Esc. 22 Obs. unde activa, un număr mare de misiuni de război specifie aviației și bombardament ușor. Este mutat în cadrul Esc. 11 Obs. din Flotila 2 Informații, ce activa pe aerodromul din Tiraspol, unde execută misiuni de război în zona Odessa. Din 16 octombrie 1941, după căderea Odessei, în cadrul Esc
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
22 iunie 1941, execută cu Esc. 22 Obs. unde activa, un număr mare de misiuni de război specifie aviației și bombardament ușor. Este mutat în cadrul Esc. 11 Obs. din Flotila 2 Informații, ce activa pe aerodromul din Tiraspol, unde execută misiuni de război în zona Odessa. Din 16 octombrie 1941, după căderea Odessei, în cadrul Esc. 22 Obs. execută misiuni de recunoaștere și supraveghere a litoralului Mării Negre. Este avansat la gradul de Locotenent aviator în 24 ianuarie 1942. În toamna anului 1944
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
aviației și bombardament ușor. Este mutat în cadrul Esc. 11 Obs. din Flotila 2 Informații, ce activa pe aerodromul din Tiraspol, unde execută misiuni de război în zona Odessa. Din 16 octombrie 1941, după căderea Odessei, în cadrul Esc. 22 Obs. execută misiuni de recunoaștere și supraveghere a litoralului Mării Negre. Este avansat la gradul de Locotenent aviator în 24 ianuarie 1942. În toamna anului 1944 este admis la Facultatea de Construcții pe care o termină, în pofida lipsurilor materiale de după război, în anul 1949
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
a ajuns în cele din urmă în noiembrie 1627 în orașul Shigatse din provincia Ü-Tsang; Cabral a sosit și el în ianuarie 1628. Ei sunt primiți acolo de regele Karma Tenkyong (1599-1642). Cei doi misionari au fondat în 1628 o misiune creștină la Shigatse, orașul în care se afla mănăstirea Tashilhunpo și reședința lui Panchen Lama. Deși iezuiții au fost bine primiți și au sperat că misiunea din Shigatse va avea succes, au pierdut acolo mai mulți ani în zadar. Starea
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]
-
acolo de regele Karma Tenkyong (1599-1642). Cei doi misionari au fondat în 1628 o misiune creștină la Shigatse, orașul în care se afla mănăstirea Tashilhunpo și reședința lui Panchen Lama. Deși iezuiții au fost bine primiți și au sperat că misiunea din Shigatse va avea succes, au pierdut acolo mai mulți ani în zadar. Starea de sănătate a preotului Cacella s-a deteriorat, iar acesta a murit în Tibet în martie 1630. Misiunea fondată de ei nu a reușit să atragă
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]