8,298 matches
-
interbelice: M. Beniuc ("Orezăria"), M. Banuș ("Eroilor ceferiști"), cât și în cea a generației mai tinere: Anghel Dumbrăveanu, A. Rău, Ion. Horea, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Mihai Dragomir, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu. 4 Un exemplu ar fi M. Beniuc, care închină volume întregi evenimentului imediat, ocazional: "Partidul ne-a-nvățat" (1954), " Un om așteaptă răsăritul" (1946), "În frunte comuniștii". Exemplul lui va fi urmat de cele două generații: M. R. Paraschivescu, M. Breslașu, E. Frunză, M. Dragomir, M. Banuș, V. Porumbacu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
patetic despre simțul onoarei și al datoriei. Republicarea "Cânticelor țigănești", balade și romanțe în stilul folclorului suburban, reînvie balcanismul în poezie. "Laudele" și "Tristele" sunt meditații asupra alcătuirii lumii, asupra tainei și a echilibrului existenței. Un univers solar cuprinde "Laudele" închinate fructelor ce ascund în ele tainele lumii. De-altfel, poetul este obsedat de misterul creației la nivelul micro și macro universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
solar cuprinde "Laudele" închinate fructelor ce ascund în ele tainele lumii. De-altfel, poetul este obsedat de misterul creației la nivelul micro și macro universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rostul (sau mai curând, un rost) în lume, de persoane însetate de un sens al vieții lor, pe care-l forțează în dauna altora? Ori de o combinație între unii din cei ahtiați după un sens măreț căruia să-i închine viața și alții indiferenți față de sensul vieții proprii și față de sensurile pe care vor să le impună primii? Istoria este deseori tulburată de oameni care au sacrificat existențe, atrăgându-le în vârtejul sensului pe care au dorit să-l dea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acesta timpul constituie o limită (de forma epoca în care trăiești) a însuși accesului la sine. Situația indică doza de accidental intervenită în ceea ce orgolios numim eu. Identitatea noastră, pentru care suntem dispuși să ne sacrificăm viața sau să-i închinăm existența, este una mai curând asumată decât dată. Orgoliul nostru, ce vizează o valorizare a modului personal de-a fi, este fundamentat în bună măsură pe întâmplător: eu sunt cel care se întâmplă să fiu în acest mod ce constituie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
zona adevăratelor cercetări, deoarece se vor găsi întotdeauna persoane ce doresc să redefinească domeniul de cercetare ca o cale de a ieși în evidență (Situația ține de altfel de un firesc al cercetării, acești cercetători sporind numărul celor ce se închină la noul zeu, contribuind la întărirea noii credințe). * Tentația totalității derivă și din dorința identificării unui limbaj universal, univoc, conținând elemente cu roluri bine determinate, care ar reuși să ordoneze toate reprezentările mentale despre lume și prin asta să așeze
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
îi corespunde privirea disprețuitoare pe care omul contemporan o aruncă "lipsei condițiilor civilizate" în care trăiesc cei ce vor să-și conserve modurile de-a fi în care s-au născut? Confirmarea modernității noastre și a progresului, la care ne închinăm, cere să eliminăm orice formă de existență tradițională ce mărturisește că se poate trăi și în afara progresului, după alte coordonate decât cele ale tehnologiei industriale. Țăranii noștri, cu haznaua în grădină și fără dușuri, care simt cumva că aceea este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare o apă neagă... Acu la Dumnezeu am și eu nădejde și la Maica Domnului și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se păstrase ca în tinerețe” * “Obrazul Vitoriei parcă era un portret neclintit” Caracterizarea făcută de alte personaje: * “Iar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aparte", sugerând astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie și tot nu prițepe", referindu-se bineînțeles la Trahanache. Personajul este grotesc, îngroșat, trăsăturile fiind amplificate cu ostentație. După "închiderea urnelor", la festivitatea închinată candidatului și condusă de Cațavencu, Dandanache, îndemnat de Zoe și Tipătescu să rostească discursul politic prin care să se adreseze alegătorilor, este incapabil să rostească ceva inteligibil, fluent sau logic, uitând chiar motivul pentru care se afla aici și pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
O consimțire vinovată 1. ,,Omagiu”, în ,,Ateneu”, 3, nr. 9, septembrie 1966, p. 2. 2. Pentru Gr. Tabacaru s-au organizat simpozioane în 1971, 1973 și 1983. Lucrările celui din 1973 au fost publicate în volumul Grigore Tabacaru - o viață închinată școlii și culturii romînești. 3. ,,Ateneu”, 19, nr. 6, iunie 1983, p. 34 Cu aceste ocazii, mi-am dat seama că apărătorii memoriei lui Tabacaru n-au știut unde să-l caute și ce să aleagă, bun pentru publicul larg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ținea în casă o Biblie, ca să citească din ea la vreo nevoie sufletească. Faptul că se elibera mai greu de „demoni” ar putea fi explicat și printr-o atare lipsă. Bacovia aparținea unei generații materialiste, darwiniste, ateiste, care nu o dată închinase, ostentativ, ode lui Satan. Cioran, dimpotrivă, făcea parte dintr-o generație care s-a format cînd erau în vogă Nikolai Berdiaev, Vladimir Soloviov, Lev Șestov, Charles Peguy, Jacques Maritain, Henri Massis, Giovanni Papini sau, la noi, Nichifor Crainic, influenți eseiști
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ipoteze asupra moti velor de inspirație pentru Mortua est!, fiind trecut în revista mai ales Young, cu ale sale Cugetări nocturne, Bolintineanu, cu O fată tînără pe patul morții, Alecsandri, cu poeziile Dri-Dri, Emmi și Dedicația fiecare din ele fiind închinate la cîte o moartă. Întrucît prima formă la Eminescu avea titlul Elena, s-a mai presupus, în mod stăruitor, o influență a lui Alecsandri, care și-a scris Dedi cația, la moartea Elenei Negri 65. În ultima vreme, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îngroapă după credința ei creștină. Gonind călare spre nord, Arald se oprește în mijlocul munților, la templul unui mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un jurnal foarte intim în toiul iubirii pentru el. Acum își remodelase durerea în legende clasice în care dragostea era întotdeauna potrivnică și tragică. La sfârșit, Fraigneau i-a refuzat dedicația pe motiv că era redactorul ei, așa că Yourcenar a închinat-o lui Hermes mesagerul, reușind astfel să dea de înțeles că această carte aborda autobiografia a ceea ce ea a numit o intensă criză sentimentală. Titlurile celor nouă capitole sugerează asta: Fedra sau Disperarea, Ahile sau Minciuna, Sappho sau Sinuciderea și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
departe cu intermitențe, având în vedere starea ei de sănătate. Doar Grace va fi primul traducător al ambelor opere mari: omagiul iubitei pentru Madame (așa se referea încă la Marguerite când vorbea cu alții) în al cărei templu intelectual se închina. Premiile și decorațiile continuau să sosească, recompensă parțială pentru Yourcenar care nu mai putea călători în afara Americii. Grand Prix National des Lettres acordat în 1974 a dus la multe solicitări de articole și cronici orice putea furniza ea în Le
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
să-i înjunghii ca eu să răzbun a ta moarte”. Spre deosebire de orgoliosul Achille, care se prezintă prin excelență ca un erou al „pasiunii și al gloriei”, Hector ni se înfățișează în epopee ca un cerebral, ca un om care-și închină toate forțele unui ideal înălțător: salvarea patriei sale dragi. Așa cum arată André Bonnard, în vreme ce Achille nu iese din „particularul” în care îl închide vanitatea sa pătimașă, Hector se mișcă pe un plan universal: „Pe cât Achille nu pune mare preț pe
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și viața veacului ce va să vie.// Îmi strivesc memoria/ de prima lepădare/ și desenez pe zar strigătul cocoșului.// Navetist de o veșnicie pe drumul Damascului,/ vreau să ies la pensie/ în plină zi de Golgotă.// Gol în fața pântecului,/ mă închin ca într-o biserică/ năruită de o zbatere de aripă// Îmi simt nebunia luată în arendă/ de femeia gonflabilă.// Strig pe străzi îngropate în fiecare.// Arunc anateme lejere/ pentru cei ce mă vor,/ ca pe un star neprihănit,/ în așternuturile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă de rouă, rece precum galaxiile, impunător ca un turn, absurd ca o rugăciune" The Joy of Grief). Drept urmare, singurul zeu fix căruia poetul nu încetează să i se închine, pe deplin conștient că "fărâmițat de absențe pierdut/ printre culegătorii de semne/ știi că DOAR ÎN VORBE VEI FI FERICIT". Pletoric, fărâmițat adesea de absența sensurilor, Daniel Monsieur Le Best Daniel! este, într-adevăr, cât se poate de fericit... Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin/ unde-n vin găsesc venin /eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...// nu-i mai știu nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin, /nu-i mai ști cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,// nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr// nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr cu moartea-nsăr,/ Muma celui mai lung păr,// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inițiatică, accentuând necesitatea asumării unui cod atitudinal în care să primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tău/ cât suntem în mișcare/ morții/ sunt spectatorii noștri/ care știu/ că suntem de plâns" Spectatorii noștri din Veșnica împotrivire) sau pe punctul de a se autodistruge ("au pornit războaiele/ pe sub masca cerului/ sub aripa zeului/ mâini de lacrimi/ se închină/ capul sângerează albastru/ vechiul trup/ și noul trup/ sângerează iar albastru" Cel ce vine și se duce din Clepsidra cu pulbere de vise); sentimentul acut al marginalizării ("am văzut/ primii câini/ în această zi/ refuzând sacrificiul/ florii oferite/ le voi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și nesperat se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce separă golul de plin/ s-a deschis/ și-n brațele mele duble/ pot de două ori să mă-nchin// Îți voi da un absolut imperfect/ mai presus de cadranul mărit/ Naltul veac să-l sărim/ că e bun de sărit". Majoritatea textelor din această carte privesc, la fel, "prin ocheanul invers" al unei sensibilități retro, pe deplin conștiente de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doilea op apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul de reculegere preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației, de muzeul din Mircești, în tihna căruia fertilitatea lirică pare inepuizabilă: "Cea de-a treisprezecea poezie tot ție ți-o închin/ din jilțul meu înalt de lut aprins de ape/ în care viețuiesc treizeci de morți/ cu cefele sparte de veacuri/ si oale-n mâini de ocru șters/ în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la educație, Durkheim nu a oferit soluțiile cele mai indicate pentru rezolvarea problemelor pe care le-a ridicat, el are meritul de a fi stimulat întoarcerea pedagogilor cu fața spre societate, într-un moment în care mulți dintre ei se închinau "majestății sale copilul". Unei școli "axate pe copil" i se opunea deci la începutul secolului XX o școală "axată pe societate". Un alt reprezentant de seamă al pedagogiei sociale a fosit germanul GEORG KERSCHENSTEINER (1854-1932). Fiind mulți ani consilier școlar
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]