9,824 matches
-
niște băieți. Apoi, robul urmă în șoaptă: - Când a venit toată oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții aici? întrebă Nefert. - Nu, zeiță! murmură robul. Nici două mii de corăbii. Ceilalți sunt în pântecele peștilor. - Tu ai venit cu corăbiile? Erai lângă peșteri... rosti Auta. Mai-Baka îl întrerupse din nou, iarăși uitîndu-se cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe-o stea! Sunt foarte înțelepți și foarte vechi în înțelepciune, de aceea fac minuni. Dar nici ei nu știu tot. Mai-Baka tăcu, înciudat pe sine de îndrăzneala ce și-o luase. Când crezu că nu-i ascultă nimeni, îi șopti liniștitei sale Ntombi, în graiul lor daza: - Nu trebuia să-l întreb pe zeu atâtea. S-a supărat acum. Am fost nătărău: cum credeam eu că zeii or să-mi dezvăluie mie tainele lor?! - Noroc că sunt zei buni, îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oboseala drumului, când Mai-Baka îl scutură de umăr. Auta deschise ochii: în fața lor stătea un om, după față părând a fi de prin Sumer, care-i privea lung pe amândoi, mai ales pe Auta. - Se uită de mult la noi, șopti Mai-Baka la urechea lui Auta. Parcă l-am mai văzut eu undeva. Și lui Auta i se părea că-l mai văzuse. Omul din Sumer însă dădu să plece, apoi se întoarse iarăși. - Vrei să cumperi ceva de la noi? îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise bucuroasă: - Deci tu ești Anu! Pe mine mă cheamă Iștar. În sfârșit, glasul bărbătesc izbuti să adune câteva vorbe într-un înțeles: - Nu ți-e frică de noi, Iștar? Apoi nu se auzi nimic. - Nu e frumos să ascultăm! șopti Nefert și vru să plece. Sunt oameni care-și vorbesc de dragoste, dintre foștii robi. Dar Auta o opri: - Mi s-a părut că bărbatul este străinul care a fost cu mine și cu Uh la Sodoma. Totuși plecară. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veniți dintr-altă lume, de departe, dintre stele. Și, pe Lot și pe Abraam eu i-am vestit că Sodoma și Gomorra vor fi nimicite și i-am îndemnat să fugă la munte sau măcar la Țoar! Lumea tăcea. Unii șopteau între ei, socotindu-l nebun. Alții nu socoteau nimic; îl ascultau numai cu gura căscată. Preotul se strecură prin mulțime și nimeni nu-l mai văzu. Dar leprosul ridică fața spre bătrân și rosti: - Dacă ai fi umblat cu adevărat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ușor parfumată. Ramona intră, făcu ochii mari, apoi se aproprie de el și lăcrimând, îl sărută. în următorul moment, îmbrățișați tandru, amândoi plângeau. Printre lacrimi, Radu scoase un șervețel parfumat, pe care Ramona îl recunoscuse, și-i șterse fața umedă șoptind: -Ramona, tu dai sens vieții mele! Zorile cenușii ale anului nou parcă au intrat prin fereastră, pentru a le anunța sfârșitul nopții și mai ales inevitabila și dureroasa despărțire pentru o vreme. într-adevăr, acum se despărțeau mai greu. în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ea îl urmărea pe Radu cu o privire melancolică, fără ca acesta să-și arunce măcar odată ochii spre ea. Singura care înțelegea lacrimile Angelei era Eva, vânzătoarea de la cofetărie, care era printre participanți împreună cu soțul ei și care acum plângea șoptindu-i ceva soțului ei, care o privea foarte atent. -Pentru că-i mai bătrână este vina ei. -Așa sunteți voi bărbații, afirmă Eva tristă, mutându-și privirea în altă parte. Angela observând că Radu și Ramona se pregăteau de plecare
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ei intrară în bucătăria spațioasă. Bătrâna doamnă aruncă o privire fulgerătoare spre Ramona, întrebând-o furioasă: -De ce n-ai venit la miezul nopții? -Mi s-a stricat mașina mamă, m-a adus Radu cu bicicleta. -Iar mașina, iar Radu..., șoptește doamna Neli, pentru sine. -Mamă, am stabilit ca luna viitoare să ne căsătorim, zise Ramona cu capul plecat. -Ție, n-am ce-ți mai zice copila mea, oricum nu vrei să înțelegi, iar ție Radu, de acum înainte să te
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ce-ți mai zice copila mea, oricum nu vrei să înțelegi, iar ție Radu, de acum înainte să te lași de prostii, exprimându-se cu un calm aparet sub care bătrâna doamnă fierbea ca un cazan în clocot. Radu îi șopti Ramonei că trebuie să plece, ea făcu un gest cu capul că a înțeles. La poartă, Ramona îl rugă să nu ia în seamă cuvintele mamei sale, el o asigură că nu este supărat. După ce o sărută, el urcă pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
deși simțise când Angela a închis, apoi o îmbrățișează pe mama ei, care plângea zicând, ca pentru sine „Destinul se repetă, ca și mine va suferi în tăcere”. -Mamă, eu voi iubi acest copil. Bătrâna doamnă o sărută pe frunte șoptind: -Soarta își urmează cursul. în mai puțin de o oră Radu, însoțit de Ramona opri trabantul în fața spitalului. Ramona așteaptă în mașină iar Radu urcă scările îndreptându-se spre secția de noi născuți. Cu fiecare pas emoțiile sale creșteau, iar
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să-și poată continua munca la școală. Bătrâna doamnă Neli reuși să se consoleze de dragul fiicei ei acceptându-l pe Radu ca ginere iar pe Ionuț Brădescu, acesta fiind numele micuțului, ca pe propriul său nepot. Mereu o auzeai șoptindu-i numele chiar și când el dormea liniștit, mângâindu-l și sărutându-l pe frunte. Uneori o vedeai îngenuncheată lângă pătuțul lui, rugându-se. Ori de câte ori Radu Brădescu își vedea soția tristă îl vedeai și pe el cu fruntea încruntată, privind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
te rog, care-i situația băiatului dar, fii discret. Înțelesese, va afla în curând dacă reușise sau nu. Numai că după vreo zece minute când reveni, subdirectorul cu o față ca de gheață, de pe care nu se putea citi nimic, șopti ceva la ureche directorului. Toate neliniștile de care nu fusese conștient până atunci, oboseala drumului dintr-un colț de țară până acolo, noutatea orașului, apoi a școlii, examenul însuși, cunoștința cu atâția oameni noi, unii binevoitori alții nu, se concentraseră
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de lui de simț al umorului. A depășit măsura familie. Să-l sun eu acum? cu rahatuăsta de egalitate a oportunităților. — O, nu, Îmi pare rău, fac atâta tărăboi... — De ce să nu se ocupe Lennox? — Faceți inventarul doamnă Dornan. Cred șoptesc eu. că e cel mai indicat... — A ajuns primul la locul faptei. Da... O să-l fac... Îmi pare atât de rău, — Nu pot să-l iau pe Ray din D.S., e la domnule ofițer... ăă... un pas să-i prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la mine. Uau! Îmi dă o agendă a ședinței. — Mulțumesc draga mea, Îi zâmbesc eu, iar ieami arunco privire apreciativă nerușinată, ca a unei curve meseriașe care știe ce-i de capuiei. A naibii păpușică, aud o voce care-mi șoptește În ureche. E Ray Lennox. — Ce măta faci paici? Îl Întreb eu. Credeam că ești În misiune cu brigada antidrog. Știu prea bine ce face puțoiu paici. Se ține după bucățica blondă, aia face. — Acolo mă duc. Am trecut numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
telefonul În nas. Țin receptorul la ureche și apoi Îl sun pe Toal, observând că Gus, făcându-și de lucru cu cafeaua, nu m-a văzut că am format alt număr. Încă crede că vorbesc cu Nid. — Sunt Bruce Robertson, șoptesc eu. Niddrie mi-a dat o altă oră pentru ședință. Trebuie să mă duc la o Întâlnire cu cei din forum. Îți aduc la cunoștință, fiindu-mi superior direct - ridic vocea ca să mă audă Gus - că o să mă prezint, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poți să-i faci? Orice-n afară de chestiile luxoase-s o pierdere de vreme pentru puțoiu ăsta. Dar Îi Înțeleg punctul de vedere. Ce rost are să fii D.S. dacă nu poți avea acces la niște droguri mai acătări? — Ascultă Robbo, șoptește el, am luat niște benzedrină. O să-și facă treaba-ntre timp. Te țin treaz când ești umpic la pământ. Vrei vreo câteva? — Mda, Îi spun. Îmi strecoară o punguță din plastic cu pastile. — Le am de la o razie. Situația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău de tot frățâne, zice Ray, Închizând ușa și clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu, punând un braț protector În jurul umerilor lui Ocky. — Stai un minut. Unde-i dormitorul? șoptesc eu. — E... se uită el pieziș, ... dai cineva acolo... — N regulă, Îi spun eu cu un rânjet cordial. Deschid ușa dormitorului, iar gagicuța stă pe pat Îmbrăcată cu un tricou. Intru, Închizând ușa În urma mea. — Ce-i asta? Întreabă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cinstit nu-i o hoție. De ce să mai amestecăm și statul păpușă? De ce să mai completăm atâtea hârțoage nasoale? Zâmbesc pe când mă deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine cu ochi mari și rugători, dar eu țin punga cu E În mâna cealaltă. — O să mă duc la școala aia șmecheră. Suge. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Annalise o cheamă, spune: — Am eu bani... — Nici să n-aud! insist eu, scoțând grămada aia de biștari ai lui Bladesey și plătind ostentativ. — Îmi pare atât de rău... Eu... se bâlbâie Bladesey. În timp ce pizdele Își iau hainele, eu Îi șoptesc lui Bladesey, care-i cam tulburat: — Ți-am zis io despre curvele alea de la Ritz. Infractorii pot avea și vagin, nu numai penis, Bladesey. Acu probabil că sunt În vreo cloacă de speluncă din Leith cu mâncare la pachet, Tennants
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înfurie ca curu. — Numa o ștoarfă care nu-i Întreagă la cap, care-i nesănătoasă și bolândă se uită la un colorat, Îi spun eu. — Dar tu, ăă, te-ai bucurat de legături cu doamne de diferite rase la origine, șoptește Bladesey. O ginesc pe stewardesă și Îi fac semn că mai vreau un whisky. Dacă bei whisky n-o să ai niciodată viermi. Îl arde pe dușmanul dinăuntru. Am futut curve de diferite culori. Asta-i o chestie diferită Bladesey, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
excitată sonată care rămâne borțoasă n găoază tresă se urcentrun autobuz și să se ducă la Carlisle ca să se curețe. Nu-i o lovitură prea dură, aș zice io. — Chiar așa, Înclină Ray din cap, apoi, răsucindu-se spre mine, șoptește: Ai chef de niște cocaină la noapte? Am chef la greu de cocaină, de fapt am la mine. Mai ales după ce veste mi-a dat Toal, că Drummond conduce echipa. Puțoiu ăla n-o să fie fericit decât atunci când m-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu chilot, dar io prefer să-mi Închipui că sunt cu portjartier, iar cusăturile de pe partea din spate pun În valoare gambele și pulpele ei minunate și uau... dar nu-i pot spune nimic lui Clelland, care Încă Îmi mai șoptește concentrat „De ce?“. Simt nevoia să-i spun pur și simplu de ce. În două cuvinte simple: selecție naturală frățâne, selecție naturală. Oamenii amărâți și chinuiți sunt puși la zid, iar tu faci parte dintre ei, amice. Aceleași reguli. Clell dintotdeauna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Apoi se Întoarce cu spatele și pleacă. Inglis Îl urmează de parc-ar fi iubitul lui. Da, poponarii ăștia sunt prințesele cu cele mai mari scule. — Despre ce naiba vorbea? Întreabă Ray. — Ascultă Ray, e vorba despre ce-ți spuneam, Îi șoptesc eu confidențial văzându-l În același timp pe Gillman cum intră În camera cu copiatorul. Sindromul armăsarului tânăr. Ray pare că s-a Îmbujorat. — Nu știe nimic despre cocaină, nuiașa? șoptește el cu nerăbdare În voce. — M-aș mira, zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ascultă Ray, e vorba despre ce-ți spuneam, Îi șoptesc eu confidențial văzându-l În același timp pe Gillman cum intră În camera cu copiatorul. Sindromul armăsarului tânăr. Ray pare că s-a Îmbujorat. — Nu știe nimic despre cocaină, nuiașa? șoptește el cu nerăbdare În voce. — M-aș mira, zâmbesc eu. Mă uit la horoscopul meu În vreme ce, da, aproape că pot s-aud, sunetul ăla molcom și Încântător scos de labagiu ăla, Ray Lennox, fierbând În sucul lui propriu de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și umflată către mine. Ținând-o la câțiva centimetri de a mea, alunec un deget peste lacrimile ei, ca ștergătoarele de parbriz ale Volvo-ului. — O să-ți șterg lacrimile astea puicuță, crede-mă, o să ți le șterg. Se aplică aceleași reguli șoptesc eu dulce. În clipa asta aud un clinchet din buzunar. Îi arunc o privire dezamăgită. — Foxtrot cheamă pe Z Victor BR, răspunde BR, terminat. — Înțeles Foxtrot, terminat, gem pe un ton plictisit. — Specifică-ți locația, terminat. — Twelve Carrick Glen Gardens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]