8,731 matches
-
Îndrăznesc să te mai întreb, spuse iarăși arcașul, de ce nu ne-am dus cu luntrea prin văzduh? - Ca să nu ne creadă zei. Văzîndu-ne oameni ca toți oamenii, așa cum suntem, nu se va feri nimeni. Asta-i tot! CAPITOLUL XXXII Pe țărmul răsăritean al Mării dintre Pământuri erau în acele vremi neamuri nenumărate și felurite. Unele aveau câte o țară a lor, altele abia își clădeau întîile orașe, celelalte erau numai neamuri de păstori rătăcind în căutarea pășunii. Fiecare vorbea altă limbă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât jumătatea unei luni când cei doi drumeți au ajuns în câmpia dintre două mari orașe, vestite prin bogăția lor și prin petrecerile și plăcerile lipsite de griji ale oamenilor din ele. Aici se îngrămădeau cei mai puternici stăpâni ai țărmului mării, localnici și străini, poftele lor necunoscând margini. Unul din aceste orașe se numea Sodoma, celălalt Gomorra. Călăuzindu-se după veștile aflate, drumeții ajunseră aici socotind că mai departe nu aveau de cercetat nimic și se hotărâră să rămână în preajma
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai o noapte. Ca și de la Utnapiștim, aflară și de la gazdă multe lucruri bune de știut. Iar a doua zi și gazda și Utnapiștim îi petrecură până în marginea câmpului. Voiau să găsească acolo o corabie care mergea spre miazănoapte pe lângă țărm. Marfa, Mai-Baka i-o dăruise lui Lot, pentru găzduire, iar acesta îi dăduse în schimb câteva bobițe de argint, văzîndu-i săraci. Aveau deci cu ce plăti corăbierilor. Corabie găsiră ușor. Nu tot atât de ușor se putură urca însă în ea. După ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
schimb câteva bobițe de argint, văzîndu-i săraci. Aveau deci cu ce plăti corăbierilor. Corabie găsiră ușor. Nu tot atât de ușor se putură urca însă în ea. După ce se învoiseră cu stăpânul corăbiei, având încă multe ceasuri de așteptat, se așezară aproape de țărm la umbra puțină a unor tufe. Era cald și li se păru că hainele străine îi strâng prea tare. Și le scoaseră amândoi, lăsîndu-și numai o bucată de pânză în jurul coapselor. Acum păreau niște robi ca toți robii negri, așa cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată. Auta ridică din nou țeava albastră, și mai doborî unul. Abia acum cel rămas viu își dădu seama ce armă groaznică avea străinul și începu să fugă înăuntrul țărmului, urlând. Venindu-și în fire după această întîmplare, cei doi prieteni se îmbrăcară iarăși cu hainele lor argintii și porniră spre liman, unde corabia lor se pregătea de plecare. Când se aflară pe punte, putură zări pe fugar oprit în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îmbrăcară iarăși cu hainele lor argintii și porniră spre liman, unde corabia lor se pregătea de plecare. Când se aflară pe punte, putură zări pe fugar oprit în câmp, cu o mulțime de oameni în jurul lui. Striga ceva nedeslușit, arătând țărmul. Cei doi prieteni se priviră, apoi cercetară fețele corăbierilor. Dar aceștia aveau alte griji la plecare și nu se uitaseră spre țărm. Liniștindu-se în sfârșit, Auta și Mai-Baka se culcară într-un colț al punții. Drumul corăbiei se petrecu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putură zări pe fugar oprit în câmp, cu o mulțime de oameni în jurul lui. Striga ceva nedeslușit, arătând țărmul. Cei doi prieteni se priviră, apoi cercetară fețele corăbierilor. Dar aceștia aveau alte griji la plecare și nu se uitaseră spre țărm. Liniștindu-se în sfârșit, Auta și Mai-Baka se culcară într-un colț al punții. Drumul corăbiei se petrecu în liniște, fără necazuri pentru cei doi călători, ca și drumul pe jos de la țărm pe munte. Iar când se întîlniră cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la plecare și nu se uitaseră spre țărm. Liniștindu-se în sfârșit, Auta și Mai-Baka se culcară într-un colț al punții. Drumul corăbiei se petrecu în liniște, fără necazuri pentru cei doi călători, ca și drumul pe jos de la țărm pe munte. Iar când se întîlniră cu ai lor, chiar străinii, care știau totdeauna să se stăpânească, răsuflară ușurați. Mai-Baka și Auta, plănuind să cerceteze numai valea țării Retenu, au ajuns să străbată un drum obositor și lung care le-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Akkad, din Sumer, din Haru și din altele. Toți oamenii de neam din țările astea își fac acolo palate, fiindcă acolo este îngăduit orice, dacă se numește plăcere. Oameni ai Marelui Preot din Zidul Alb au venit la toți stăpânitorii țărmului în numele regelui Mener și au făcut o frăție împotriva noastră. Am aflat de la unul Utnapiștim, care a fost înainte rob la atlanți și acuma e un fel de negustor mărunt prin Sodoma, că frăția s-a încheiat de teama răscoalei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
place să-i spui, este deocamdată în ultimele zile de mare apropiere de pământ. Așteptăm să se îndepărteze ca să ajungem mai repede... altădată ai să izbutești să înțelegi mai ușor. Pe de altă parte, când ne-am ridicat o dată de pe țărmul Atlantidei și a doua oară din pisc, nava noastră nu era vătămată... - Cum! strigă Auta speriat. Nu mai e bună? - Ba da! spuse Uh. Dar noi nu ne-am gândit la un lucru de seamă înainte de a veni pe pămînt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se afundă în pădurea de cedri. Nu știa ce se petrecuse în Sodoma și Gomorra, nici nu putea ști că, în noaptea în care cei doi oameni ciudați poposiseră la Lot, Marele Preot se strecurase cu oamenii de credință spre țărmul mării. Sus, pe podișul Baalbek, Auta, Uh și celălalt străin găsiră altă priveliște neașteptată: oameni numeroși lucrau în jurul unui tura larg, ce se alcătuia din lespezi uriașe de piatră pe care o mie de oameni n-ar fi putut să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuns la înțelepciunea de a pricepe ce i-am lăsat noi acolo. Mai grea a fost numai mutarea luntrei mari pe turnul acela de piatră. Min era gata în cele din urmă să încerce la fel ca și odinioară pe țărmul de miazănoapte atlant, dar îl opri Hor, și mai ales îl opriră câțiva meșteri dintre acei oameni, zicând că ei vor urca locuința zeilor pe turnul de piatră. Și o urcară. Acum se mirau străinii de nebănuitul meșteșug. Legând luntrea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foc se făcu o stea depărtată pe care mulți nici n-o mai zăreau, acești oameni se adunară din nou, aprinseră focuri și stătură triști până când soarele ieși din cedri. Minunata luntre nu mai era pe pământ. CAPITOLUL XXXV Dincolo de țărmul Mării dintre Pământuri, la marginea unui oraș din țărișoara Uț, pe un maidan, zăcea un om lepros care de multe luni se tânguia și-și blestema zeul căruia altădată i se închinase smerit. Omul acesta nu era filozof, nu se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o zi cenușie și ploioasă de noiembrie, Însoțit de o servitoare angajată. Călătoria nu fusese câtuși de puțin agitată, dar Alice Își petrecuse cea mai mare parte a timpului culcată În cabină și doi marinari trebuiră să o coboare la țărm pe o targă. Șocat de imagine, Henry trăi presentimentul că sora sa nu avea să se mai Întoarcă niciodată În America. O vârâră imediat În pat, la hotel, unde rămase timp de două zile, până se simți În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer, restul romanului părea să fie Împins inexorabil spre țărmurile ucigașe ale poveștilor romanțioase. Eroul filozofa puțin cam mult, Împărtășind prejudecățile creatorului său cu privire la religia practicată. Dar Henry nu consideră a fi de datoria lui să arunce cu apă rece asupra nădejdilor autorului. Ajunse la un punct În care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scuză, pretextând că are de lucru. Și Într-adevăr, uneori mai lucra preț de o oră după cină, parcurgând și revizuind ceea ce scrisese dimineață, Înainte de a se retrage și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie era asociația mentală pe care o făcuse Între Norris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sau de măceși. - Stăpâna acestei gospodării este cadru dicactic, mai turui brunețica o fărâmă din dresajul de ghid. - Și ce predă, fă? - Păi... engleza, franceza, literatura română, științele condamnate... Chiar în fața noastră se desfășoară, udate de curenții unor vibrații benefice, țărmurile veșnic însorite ale Cabinetului de Desăvârșire Pisihică... Deși se vedea că folosește frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă dansând, vocea de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi gândit la acestea cu toată seriozitatea, deși parada se desfășurase de ceva timp fără ajutorul lui. Totuși, din cauză că era miop, din cauza ceții și din cauză că încerca să-și țină pantalonii, n-a văzut trupul unui oarecare Vultur-în-Zbor, care plutea către țărm, adus de flux; și astfel Dolores O’Toole a fost scutită de corvoada de a-l asculta. Uneori oamenii care încearcă să se sinucidă reușesc s-o facă într-un fel care-i lasă fără suflare de uimire. Vultur-în-Zbor, purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
într-o bună zi, dacă nu vei folosi albastrul, vei veni și tu cu mine. Și la sfârșit a rostit: spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy, Sispy, a șoptit el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei i s-ar fi părut stranie chiar și numai dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele goale ale zilelor pustii din anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile care-l înghițeau. Vedea lucruri care le scăpau din vedere majorității oamenilor într-o întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele goale ale zilelor pustii din anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile care-l înghițeau. Vedea lucruri care le scăpau din vedere majorității oamenilor într-o întreagă viață obișnuită. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era vorba unei făpturi diferite: — Caut o voce potrivită cu care să vorbesc. în timp ce striga astfel, omul s-a aplecat în față, și-a pierdut echilibrul și a căzut. Strigătul său a fost pe o singură voce. Dar stâncile de pe țărm au spart-o și-au destrămat-o iar în fâșii în locul lui. Un cerșetor ce tremura de foame pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se permită să îmbătrânească. Al doilea era mesajul pe care Sispy i-l transmisese prin Prepelicar la prima sa apariție: Spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate că Sispy a prezis ceva din viitorul meu, s-a gândit Vultur-în-Zbor, marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona. înțelegi? A rostit cuvintele cu o uimire blajină, ca pe niște adevăruri pe care tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a fost greu să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]