13,876 matches
-
și al Manifestului - rămâne principalul punct de referință. Utopia* comunistă este și-acum acceptată ca ideal, deși eșecul modelului sovietic este afirmat ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitară a leninismului este trecută sub tăcere. Cultura muncitorească este abandonată, ca să se țină seama de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se alieze cu toți actorii anticapitaliști - indivizi izolați sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
discursului lor oficial, importantă este lupta clipei prezente, iar nu conceperea unor planuri himerice sau împărțirea posturilor. în privința acestui aspect, comunitatea istorică este divizată. Unii, multă vreme cei mai numeroși, acceptă această viziune minimalistă a obiectivelor comuniștilor, care ar fi abandonat lupta revoluționară, fie din patriotism, fie din credință față de URSS, nevizând decât protecția țării socialismului și apărarea democrației în alte părți. în ceea ce ne privește, suntem de părere că încercarea comuniștilor a constat într-o operațiune paralelă: să ajute cât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nouă organizație Pământ și Libertate militează pentru exproprierea marilor proprietăți în folosul țăranilor. La 6 decembrie 1876, acest grup își ține prima manifestare publică, sub conducerea lui Gheorghi Plehanov, provocând arestări în masă. Dacă intensitatea represiunii incită numeroși studenți să abandoneze mișcarea, aceasta radicalizează o minoritate care o ia pe calea terorismului*. La 24 ianuarie 1878, Vera Zasulici îl împușcă pe prefectul de poliție din Sankt-Petersburg, își folosește procesul ca tribună politică pentru a denunța autocrația și, susținută de opinia publică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de alibi unei pseudo-democrații. în Marea Britanie, experiența războiului îi permite Partidului Laburist să guverneze practicând o gestionare socială care garantează statul providențial - the Welfare State - și marginalizează comuniștii. în RFG, în timpul congresului său de la Bad Godesberg din 1959, SPD își abandonează raportările la marxismul luptei de clasă și propovăduiește controlul pieței prin reglarea acesteia cu ajutorul organismelor paritare, pentru a se asigura o mai bună repartiție a veniturilor și cogestiunea întreprinderilor. în Franța și în Italia, relația dintre socialiști și comuniști rămâne
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imnul - Internaționala* - și prin steagul său roșu. Comuniștii au mai preluat și simbolistici politice anterioare acesteia: soarele - semn al cunoașterii și speranței, lanțul sfărâmat - reprezentare a eliberării sociale, grâul - simbol al prosperității, și fumul uzinelor, care rezumă avântul economic. Iar abandonând denumirile uzuale de social-democrat* și de socialist* în favoarea celei de comunist*, Lenin a dorit să reîncarneze puritatea revoluționară a marxismului*, cel al Ligii Comuniștilor și al Manifestului Partidului Comunist de Marx* și Engels*. începând cu octombrie 1917, își face apariția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca obiectiv fondarea unui stat armean care să reunească armenii din Turcia și Irak. între 1975 și 1984, ASALA comite 22 de asasinate și în jur de 130 de atentate în lume. După ocuparea Beirutului de către armata israeliană, trebuie să abandoneze Libanul și se instalează în Siria - care duce o politică ostilă Turciei -, unde înnoadă legături cu PKK și încearcă să-și coordoneze activitatea cu facțiunea cea mai dură a mișcărilor palestiniene - Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPLP), Organizația „Abu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS* și încearcă să construiască o mișcare revoluționară în lumea a treia*. în anii 1960, Pablo este consilier al președintelui algerian Ahmed Ben Alla, iar PCI își afișează sprijinul față de Che Guevara și față de revoluționarii din America Latină*. în Franța, el abandonează sigla PCI, pentru a deveni Liga Comunistă Revoluționară, ai cărei conducători - Alain Krivine și Daniel Bensaïd, apoi Olivier Besancenot - se dedică luptelor și mișcărilor sociale. La scară internațională, secretariatul, condus de Franck și de belgianul Ernst Mandel, își vede concepția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în sfârșit, minoritarii „pabliști” ai sciziunii din 1952 fondează Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-au investit în sindicalism*, în CGT-Forța Muncitorească și în învățământ. Acest curent a cunoscut o anumită influență în SUA, în mediile universitare și sindicaliste. După 1989-1991 și prăbușirea URSS, corpusul doctrinar al troțkismului a fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de producție și de schimb, se dorește unica „expresie teoretică” a proletariatului și a organizațiilor lui partizane. Dacă demersul științific trebuie să ofere legitimitate luptei de clasă și acțiunii revoluționare, niciodată însă comuniștii - și încă și mai puțin marxist-leniniștii* - nu abandonează total utopia. Cu toții recunosc în anumiți utopiști „semănătorii” marii idei comuniste, în perioade în care structurile economice, politice și sociale blocau orice expresie de revoltă pozitivă. Mai mult, comunismul modern știe să instrumentalizeze utopia ca pe „principiul-speranță”, făgăduință a „viitorului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cunoaște interiorul “cutiei negre” (vom vedea puțin mai jos ce înseamnă acest concept) reprezentate de întreprindere. Totuși trebuie spus de la început că marea majoritate a teoriilor elaborate până în momentul de față nu se îndepărtează de modelul “cutiei negre” și nu abandonează obiectivele de optimizare (avem în vedere aici în special modelele manageriale). La ora actuală teoria firmei numără trei clase principale de modele: a) modelul neoclasic; b) modele manageriale; c) modelul behaviorist (al comportamentelor), creat de Simon, Cyert și March. Aceasta
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
reducem la atât contribuția științelor economice la dezvoltarea teoriei întreprinderii. O serie de economiști din perioada interbelică au pus în discuție unele din prezumțiile prea restrictive ale teoriei neoclasice. Astfel, J. Robinson în Marea Britanie și E.H. Chamberlin în Statele Unite au abandonat ipoteza concurenței perfecte și au analizat, independent unul de altul și aproape simultan, comportamentul firmei monopoliste și, respectiv, concurența monopolistă. Monopolul are posibilitatea de a obține un supraprofit peste cel normal, denumit profit de monopol, și este protejat de un
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
o organizație sau coaliție de indivizi având fiecare propriile sale aspirații, motivații, comportamente. Pentru studierea acestora behaviorismul face apel la instrumente din arsenalul psihologiei. Concepția pur economică potrivit căreia managerul se află în permanență în căutarea unei soluții optimale este abandonată. H.A. Simon pune bazele acestei teorii în lucrarea sa “Administrative Behaviour”. Aici el introduce următoarele două aspecte: conceptul de raționalitate limitată (bounded rationality), în virtutea căruia managerul nu este atoateștiutor, nu are acces la toată informația existentă, fiind limitat de timp
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
un singur domeniu de activitate, dar care au pătruns și într-o serie de nișe conexe acestui domeniu. O întreprindere de construcții care se lansează în afaceri imobiliare poate fi un bun exemplu; 3. dezangajare. Este cazul unui grup care abandonează o serie de activități în care este implicat, fie pentru că nu mai sunt rentabile, fie pentru că nu mai au perspective de creștere. Resursele astfel disponibilizate vor putea fi utilizate pentru dezvoltarea activității principale sau pentru angajarea în alte activități; 4
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
intrat ulterior. Evident, o asemenea deplasare poate fi detectată doar pe un termen suficient de lung. Creșterea deplasată se concretizează prin două tipuri de strategii: 1. recentrarea, caz în care activitatea inițială, deși își pierde rolul principal, nu este complet abandonată de grup; 2. reconversia. Un grup care urmează o strategie de reconversie părăsește definitiv industria în care și-a început activitatea. Capitolul 4 EXPRESII FORMALIZATE DE STABILIRE A STRATEGIEI ÎNTREPRINDERII IV.1. Preambul În cadrul acestui capitol vom prelua și dezvolta
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
nedefinit. Pe un orizont finit T valoarea întreprinderii se va comporta ca. Întreprinderea va alege variantele investiționale a căror rată de rentabilitate µ-p este maximă. IV.2.3. Modele de clasă B fără actualizare “perfectă” În secțiunea ce urmează vom abandona ipoteza actualizării perfecte și vom porni de la premisa că proprietarii vor disconta cu atât mai sever veniturile viitoare cu cât ele sunt mai îndepărtate de momentul creării întreprinderii. Rata actualizării va fi deci o funcție crescătoare de partea din marja
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
concluzia că politica de distribuție a dividendelor nu modifică esențial "pattern"ul de evoluție a întreprinderii. IV.3.3. Modele de clasă B fără actualizare “perfectă” În cele ce urmează vom proceda la fel ca în secțiunea IV.2.3, abandonând ipoteza actualizării perfecte și considerând că rata actualizării i este o funcție crescătoare de rata îndatorării h. Dividendul cuvenit la o unitate monetară investită este. În continuare îl vom fixa pe x și îl vom studia pe i=i(h
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
variabilă a interesului național. „Obiectivele care pot fi urmărite de națiuni în politica lor externă pot fi incluse în întregul spectru al scopurilor pe care orice națiune și le-a propus sau pe care și le poate propune.”17 Aici abandonăm domeniul necesității hobbesiene și intrăm în lumea alegerilor diplomatice. Optând pentru scopurile pe care le-ar urmări în aspectul variabil al interesului național, politicienii vor avea în vedere valorile morale ale cetățenilor pe care-i reprezintă; să procedeze altfel ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
strategie (de rezistență fără compromisuri) poate, foarte bine, să cedeze locul unui compromis (o politică de negociere). O asemenea strategie, infamă când încearcă să concilieze imperialismul, devine o virtute când vizează acomodarea cu o politică de statu-quo care și-a abandonat scopurile imperialiste. La această distincție se referea Sir Winston Churchill, pe 14 decembrie 1950, în Camera Comunelor: Afirmația primului-ministru că nu va mai exista conciliere a fost întâmpinată, la rândul său, cu susținerea aproape universală. Este un bun slogan pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care, cu argumente similare, l-au jucat în subminarea Imperiului austro-ungar. Fiind utilizat propriul principiu împotriva lor, beneficiarii statu-quoului de la Versailles nu aveau altă ideologie în afara celei a legii și ordinii pentru a-l apăra. Austria și Cehoslovacia au fost abandonate, iar Polonia - expusă unui pericol vital. După ce acordul de la München a recunoscut pretențiile germane în ceea ce privește Cehoslovacia, Times, preluând ideologia germană, declara: „Principiul profesat de Tratatul de la Versailles, autodeterminarea, a fost invocat de Herr Hitler împotriva textului scris și apelul său
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei combinații rare de proastă guvernare, devastări, invazii și o situație militară disperată. Acesta a fost cazul germanilor în ultimele etape ale celui de-al doilea război mondial, când un număr de lideri militari și de foști funcționari și-au abandonat cauza pierdută, în timp ce populația a luptat practic până în momentul sinuciderii lui Hitler. Rezistența moralului german în 1945 în cele mai nefavorabile situații ilustrează dramatic imprevizibilitatea unor astfel de reacții colective. În circumstanțe mult mai puțin severe, moralul național german s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externe germane. În 1894, Franța a adăugat o alianță militară înțelegerii politice încheiate cu Rusia în 1891; în 1904 și 1912, a semnat acorduri informale cu Marea Britanie. Configurația din 1914, în care Franța era ajutată de aliați puternici, iar Germania abandonată de unul (Italia) și îngreunată de slăbiciunea altora (Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia), a fost în principal rezultatul muncii unei pleiade de diplomați francezi străluciți: Camille Barrère, ambasador în Italia; Jules Cambon, ambasador în Germania; Paul Cambon, ambasador în Marea Britanie; Maurice Paléologue
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
urmărească cu încăpățânare realizarea sa, învingând obstacolele. Ea este puțin aptă să combine în taină mijloacele și să aștepte în liniște rezultatele... Făgașul care face ca democrația să asculte în politică mai mult de sentimente decât de rațiune și să abandoneze un plan îndelung chibzuit în favoarea satisfacerii unei pasiuni trecătoare s-a văzut foarte bine în America, atunci când a izbucnit Revoluția franceză. Cele mai elementare raze ale rațiunii ar fi fost suficiente atunci, ca și astăzi, ca americanii să înțeleagă că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
52 de ostatici în Iran. Refuzând de la început orice formă de violență ca răspuns la această ofensă, Carter a rămas fără nici un mijloc de presiune asupra Iranului. Elementele cu care putea amenința respectivul stat, în principal sancțiuni economice, au fost abandonate, fiind ineficiente. Avantajele pe care le putea oferi (ajutor economic și militar) nu depășeau, în ochii iranienilor, riscurile și problemele pe care le-ar fi creat generozitatea americană. Deci, Statele Unite s-au dovedit neajutorate într-o situație în care, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în cale și expunând nefericitul organism revoluțiilor celor mai dezastruoase 9. Este adevărat că prinții își permiteau să se ghideze după balanța de putere pentru a-și promova interesele. Realizând acest lucru, era inevitabil ca ei să schimbe taberele, să abandoneze vechile alianțe și să formeze altele noi ori de câte ori li se părea că echilibrul puterii era amenințat și că era nevoie de un nou aranjament al forțelor pentru a-l reface. În acea perioadă, politica externă constituia cu adevărat un sport
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tratatului au avut o largă posibilitate de alegere și au preferat să îndeplinească așteptările susținute de acei compatrioți ce dețineau cea mai mare putere, în interior. Au coborât ierarhia de la Drepturile omului la Drepturile Franței, Marii Britanii și Italiei. Nu au abandonat folosirea simbolurilor. Le-au abandonat doar pe cele care nu aveau după război baze durabile în imaginația alegătorilor lor. Au menținut unitatea Franței prin folosirea simbolismului, dar nu ar risca nimic pentru unitatea Europei. Simbolul Franței era adânc fixat, simbolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]