9,827 matches
-
coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie un univers familiar și convertește familiarul în esențial, tipul în arhetip și cunoașterea în recunoaștere 596. În planul al doilea al povestirii (lumea de dincolo reprezentată prin hotelul cu trăsături ale infernului dantesc) apar personaje
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Narațiune și imaginar. Preliminarii la o teorie a fantasticului, Editura Minerva, București, 1987. Zafiu, Rodica, "Păcatele Limbii: "Românache", "străinache"", în România literară, nr. 10 / 2001, articol disponibil la adresa web http://www.romlit.ro/romnache strinache, accesat la data 27 ianuarie 2016. Abstract The interpretation of fictional names specific to Mircea Eliade, registered in a universe that belongs to the linguistic non-arbitrary, departs from an intentionality confessed by the writer regarding the semantics of the old man's name, Fărâmă, from Pe strada
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și 61. ------------------------------------------------------------------------- PROZA LUI A. SOLJENIȚÎN Relațiile interpersonale 2 1 MITOLOGII NOMINALE ÎN PROZA LUI MIRCEA ELIADE 2 3 Prefață Mențiuni preliminare Numele proprii eliadești în discursul criticii literare Numele ficționale Atracția coincidenței contrariilor Numele ficționale eliadești Considerații finale Bibliografie Abstract Résumé
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis / 192 5.3.3. Logici non-aristotelice. Logici ale contradicției. Logica paraconsistentă / 196 5.3.4. Raționalitatea transversală / 203 5.3.5. Paradigma complexității / 205 5.3.6. Rațiunea contradictorie / 213 Bibliografie / 221 Abstract / 231 Résumé / 235 Prefață La ora actuală, după atâtea studii care s-au scris, o carte despre filosofia lui Lucian Blaga are șanse bune de a trece neobservată. Sunt mulți cei care ar spune că Blaga este un capitol încheiat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logică, termenul "persoană" se subsumează din punct de vedere al sferei în întregime termenului "ființă", iar din punctul de vedere al conținutului, termenul "persoană" include notele noțiunii "ființă". Cum spune Blaga, "există ... între cele două noțiuni un raport neted de la abstract ("ființă") la mai concret ("persoană"), un raport de solidaritate logică complet determinată". Și continuă: "Raportul de solidaritate se extinde și asupra aplicării acestor noțiuni într-un domeniu de existențe numerice. Astfel, când spui despre ceva concret că e alcătuit din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spui despre ceva concret că e alcătuit din "trei persoane", spui implicit și că e alcătuit din "trei ființe""68. Dogma rupe raportul normal dintre cele două noțiuni în aplicarea lor numerică, le desolidarizează, fără să le altereze ca noțiuni abstracte, luate în sine. Așează între aceste noțiuni, atunci când sunt întrebuințate în acest caz, "un foarte curios paravan de izolare", postulând "o existență care ar putea să fie "una" ca "ființă", dar "trei" ca "persoană""69. Acest lucru devine, tocmai de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceea a Trinității se traduce într-o formulă antinomică în sine. A spune "Dumnezeu e o ființă în trei persoane" înseamnă pentru intelect "Dumnezeu e o ființă în trei ființe" sau "Dumnezeu e o persoană în trei persoane", iar mai abstract, "Dumnezeu e unul și multiplu în același timp". Dogma, însă, postulează o diferențiere de planuri, cum am văzut, pe care intelectul logic nu o poate percepe ca o diferență reală: Dumnezeu e unul ca ființă și multiplu ca persoană. Cele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la nivelul obiectelor cunoașterii, iraționalul nu dispare, ci doar este înlocuit de un alt irațional. În acest sens, filosoful din Lancrăm adoptă ceea ce va numi "principiul inconvertibilității iraționalului"113, conform căruia "iraționalul este "raționalizabil" în sensul unei reducții la mai abstract, sau în sensul varierii sale calitative, dar nu e convertibil în ceva rațional"114. Progresul cunoașterii nu este de la irațional spre rațional, spune Blaga, ci de la mai multe iraționale la unul singur. Acest rezultat devine un argument foarte important în favoarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
punctul se definește ca ceva "spațial", "fără extensiune", linia ca împreunare de două puncte, "fără grosime". Antinomiile prezente în definițiile acestor concepte rezultă din încercarea de a construi sau de a imagina în concret ceva de natură pur logică sau abstractă. Ele au un capăt în concret, iar celălalt în abstract. Nu e vorba în ele, însă, ca în dogme, de ceva antilogic și irealizabil în concret, ci de ceva logic, dar irealizabil în concret, mai exact de ceva ce începe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
împreunare de două puncte, "fără grosime". Antinomiile prezente în definițiile acestor concepte rezultă din încercarea de a construi sau de a imagina în concret ceva de natură pur logică sau abstractă. Ele au un capăt în concret, iar celălalt în abstract. Nu e vorba în ele, însă, ca în dogme, de ceva antilogic și irealizabil în concret, ci de ceva logic, dar irealizabil în concret, mai exact de ceva ce începe în concret dar se realizează doar logic. 2. Construcțiile procesului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Philon din Alexandria este o perfectă asemănare structurală. Această antinomie a transfinitului este rezolvată prin distincția dintre conceptele "putere" și "sumă" ale unei "mulțimi". În zona finitului, puterea și suma unei mulțimi sunt noțiuni solidare, "putere" fiind un concept mai abstract. Dacă două mulțimi sunt egale ca putere, sunt egale și ca sumă. Când cele două concepte se aplică în zona transfinitului, solidaritatea lor se desface, astfel încât două mulțimi transfinite ar putea avea aceeași putere și sume diferite. Paralelismul cu antinomiile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și totodată mai mult decât concretul intuiției 166. Acest paradox este mai vizibil la conceptele categoriale. Intuițiile nu oferă o acoperire completă categoriilor. În corespondența conceptual intuitiv, la acest nivel, conceptele categoriale debordează materialul concret, pe care, însă, în formă abstractă, îl implică, îl înglobează. Altfel spus, categoriile "înglobează prin debordare" conținutul concret al intuiției 167. Ele cuprind în conținutul lor mai multe elemente constitutive decât le oferă materialul concret al intuiției. Acest paradox se activează cu fiecare întrebuințare a unui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
precaritate ontologică a omului, Lucian Blaga distinge, în Trilogia culturii, două tipuri de metafore: plasticizante și revelatorii 228. Metaforele plasticizante se nasc în orizontul concretului, dintr-un "neajuns constituțional al spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale gândirii. Limbajul descriptiv este prea abstract pentru a putea reda concretul unui fapt. Metaforele plasticizante vin să umple această prăpastie dintre concret și abstract, comunicând indirect ceea ce limbajul abstract direct nu este în stare, compensează deficiența funciară a expresiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în Trilogia culturii, două tipuri de metafore: plasticizante și revelatorii 228. Metaforele plasticizante se nasc în orizontul concretului, dintr-un "neajuns constituțional al spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale gândirii. Limbajul descriptiv este prea abstract pentru a putea reda concretul unui fapt. Metaforele plasticizante vin să umple această prăpastie dintre concret și abstract, comunicând indirect ceea ce limbajul abstract direct nu este în stare, compensează deficiența funciară a expresiei directe 230. Metaforele revelatorii realizează mai mult
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintr-un "neajuns constituțional al spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale gândirii. Limbajul descriptiv este prea abstract pentru a putea reda concretul unui fapt. Metaforele plasticizante vin să umple această prăpastie dintre concret și abstract, comunicând indirect ceea ce limbajul abstract direct nu este în stare, compensează deficiența funciară a expresiei directe 230. Metaforele revelatorii realizează mai mult. Ele sporesc semnificația faptelor la care se referă, fiind destinate să scoată la iveală ceva ascuns în acestea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale gândirii. Limbajul descriptiv este prea abstract pentru a putea reda concretul unui fapt. Metaforele plasticizante vin să umple această prăpastie dintre concret și abstract, comunicând indirect ceea ce limbajul abstract direct nu este în stare, compensează deficiența funciară a expresiei directe 230. Metaforele revelatorii realizează mai mult. Ele sporesc semnificația faptelor la care se referă, fiind destinate să scoată la iveală ceva ascuns în acestea. Metaforele revelatorii "încearcă într-un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unui "mister", prin mijloace pe care ni le pune la îndemână lumea concretă, experiența sensibilă și lumea imaginară"231. Mai mult, "ele anulează înțelesul obișnuit al faptelor, substituindu-le o nouă viziune"232. Dacă metaforele plasticizante rezultă din dezacordul concret abstract la nivelul structurilor spirituale ale omului, metaforele revelatorii se nasc din modul specific uman de a exista în orizontul misterului și al revelării. Din punct de vedere structural, spune Blaga, metafora "implică un transfer și o conjugare de termeni ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți asupra momentelor în determinarea principiilor ei"268. Kant consideră că ele sunt dovada pretențiilor deșarte ale rațiunii de a accede la o cunoaștere metafizică. Pentru a scoate rațiunea din acest conflict al ei cu ea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în sensul înlăturării tuturor contradicțiilor din experiența cosmică a omului"344, dialecticienii merg într-un sens invers, urmărind integrarea acestora. În Eonul dogmatic, Blaga reduce această diferență la diferența de atitudine în problema raportului dintre logic și concret, dintre conceptul abstract și intuiția sensibilă, care este problema clasică a cunoașterii în filosofia occidentală. Filosofii dintotdeauna, spune el, au constatat că logicul și concretul nu se suprapun, ultimul depășind pe primul. Această incongruență generează probleme gândirii, născând antinomii. Încercând să rezolve aceste
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
clasic este cel al "devenirii". Atunci când este privit din punct de vedere logic, acest concept apare ca problematic, descompunându-se în două aspecte contradictorii: existență neexistență. Privit din punctul de vedere al concretului, el apare ca o sinteză între momente abstracte contradictorii, ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului, antinomia dispare, este anulată. Tocmai datorită acestui caracter, spune Blaga, conceptele concrete au un aspect hibrid, fiind construcții intermediare între abstract și concretul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din punct de vedere logic, acest concept apare ca problematic, descompunându-se în două aspecte contradictorii: existență neexistență. Privit din punctul de vedere al concretului, el apare ca o sinteză între momente abstracte contradictorii, ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului, antinomia dispare, este anulată. Tocmai datorită acestui caracter, spune Blaga, conceptele concrete au un aspect hibrid, fiind construcții intermediare între abstract și concretul intuitiv. Abstract, se prezintă ca antinomii. Concret, iau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
între momente abstracte contradictorii, ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului, antinomia dispare, este anulată. Tocmai datorită acestui caracter, spune Blaga, conceptele concrete au un aspect hibrid, fiind construcții intermediare între abstract și concretul intuitiv. Abstract, se prezintă ca antinomii. Concret, iau aspectul unei sinteze de momente ce se exclud, din care tensiunea dispare. "Ceea ce sub unghi logic pare imposibil, antinomic, paradoxal, se dovedește a fi posibil sintetic, realizat în concret"348
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului, antinomia dispare, este anulată. Tocmai datorită acestui caracter, spune Blaga, conceptele concrete au un aspect hibrid, fiind construcții intermediare între abstract și concretul intuitiv. Abstract, se prezintă ca antinomii. Concret, iau aspectul unei sinteze de momente ce se exclud, din care tensiunea dispare. "Ceea ce sub unghi logic pare imposibil, antinomic, paradoxal, se dovedește a fi posibil sintetic, realizat în concret"348. Lucian Blaga observă în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterea absolută, el urmează o "logică" mai complexă, având la bază schema triadică teză-antiteză-sinteză. Cei care au analizat amănunțit logica cunoașterii la Hegel 365 disting trei aspecte, laturi sau momente, care se suprapun peste triada tezială de mai sus: latura abstractă, în care gândirea dă determinații rigide și diferențiază; latura dialectică sau negativ-rațională, în care determinațiile rigide sunt desființate și trec în determinații opuse; latura speculativă sau pozitiv-rațională, în care rațiunea prinde unitatea determinațiilor opuse. Putem observa că în timp ce la Immanuel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Kant distincția intelect rațiune, gândește cu totul altfel funcțiile acestora. Astfel, intelectul este subordonat rațiunii, orientat către aceasta. Apoi, rațiunea apare într-o dublă ipostază: ca rațiune dialectică și ca rațiune speculativă 371. Dacă intelectul rămâne o facultate de cunoaștere abstractă, a finitului și condiționatului, rațiunea, în dubla ei ipostază, își modifică funcțiile. Aceste trei facultăți nu mai sunt separate, ci devin momente ale gândirii și cunoașterii. Primul moment este cel al gândirii abstracte, în care se formulează ideile, se pun
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]