KorAP: Find »[drukola/base=adânc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...315 316 317 ...325 >

8,101 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

de balene a echivalat-o cu greutatea a douăzeci de vase de război, încărcate cu tunuri, cu provizii și cu echipajul complet la bord. Toate cele trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-i fi fost indispensabilă lui Vișnu înainte de a-și începe opera, care cuprindeau, pesemne, unele sfaturi practice pentru tinerii constructori, ei bine, Vedele zăceau în fundul apelor; de aceea, Vișnu s-a incarnat într-o balenă și, cufundîndu-se astfel în adîncuri, a salvat cărțile sfinte. N-a fost oare acest Vișnu un balenier, așa cum un om care călărește pe-un cal e numit călăreț? Perseu, Sfîntul Ghergho, Hercule, Iona și Vișnu! Asta zic și eu, listă! Care alt club se poate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că, de cîteva secole încoace, mii de vînători s-au apropiat de aceste fîntîni ale balenelor și le-au privit jeturile și jocurile de apă, că, pînă la ora asta îunu și un sfert după-amiază, în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dacă, însă, îl sperii după ce a respirat de cîteva ori și-l silești să plonjeze, cașalotul va căuta să iasă din nou, pentru a-și face plinul de aer; și nu se va scufunda ca să-și petreacă timpul obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că aceste proporții diferă de la individ la individ, deși rămîn neschimbate la fiecare în parte. De ce-ar stărui oare balena să-și scuipe jeturile deasupra

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
răsuflătorii balenei, ai crede că-i fumul exploziei. 5) în poziția normală de plutire a leviatanului, aripile cozii sale se află cu mult sub nivelul spinării, ceea ce le face cu totul invizibile; dar cînd se pregătește să se scufunde în adîncuri, aripile acestea se ridică, laolaltă cu cel puțin treizeci de picioare din întregul trup, vibrînd o clipă în văzduh înainte de a se mistui în apă. Cu excepția sublimei „sărituri“ - o mișcare pe care o vom descrie altundeva - acest plonjon al aripilor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se mistui în apă. Cu excepția sublimei „sărituri“ - o mișcare pe care o vom descrie altundeva - acest plonjon al aripilor cozii de balenă oferă poate cel mai frumos spectacol din întreaga natură însuflețită. Uriașa coadă pare să se smulgă spasmodic din adîncurile insondabile, pentru a cuceri înălțimile cerului. Așa mi l-am închipuit, în visele mele, pe maiestuosul Satan întinzîndu-și din marea de flăcări a iadului colosala gheară chinuită. Dar cînd privești asemenea scene, totul depinde de starea sufletească în care te

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a apucat, omule? îl repezi Starbuck. Ă Uite colo, îi răspunse Queequeg, arătînd în jos. Starbuck văzu într-adevăr lungul cordon ombilical al doamnei Leviatan, de care puiul ei părea încă legat, așa cum o balenă lovită, după ce se scufundă în adîncuri, trăgînd după ea sute de stînjeni de parîmă, iese din nou la suprafață, cu parîma desfășurîndu-se liber, în spirale ușoare. Se întîmplă uneori, în cursul vînătorii, ca această parîmă naturală, al cărei capăt matern e slobod, să se încurce în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
făpturi misterioase din centrul apei își vedeau în voie, fără nici o teamă, de ocupațiile lor pașnice, ba chiar petreceau și se giugiuleau în neștire Tot astfel, în toiul furtunilor ce zbuciumă propriul ocean interior, jubilez și eu în tăcere, în adîncul de-a pururi calm al ființei mele, în vreme ce planetele nefaste se rotesc necontenit în juru-mi, fără a-mi atinge tărîmul secret, unde mă scald într-o bucurie veșnică. în timp ce stăteam așa, ca vrăjiți, scenele violente ce păreau să se desfășoare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
puritatea lui, așa cum drumețul din prerie își caută singur vînatul pentru cină. Capitolul XCVII ARIMAREA ȘI CURĂȚENIA Am mai arătat cum marele leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
devine, ex officio, un dogar. în cele din urmă, cînd a fost pus în butoaie ultimul litru de ulei și totul s-a răcit, bocaporții cei mari se deschid peste măruntaiele vasului, iar butoaiele coboară pentru ultima lor odihnă în adîncurile mării. După care, bocaporții se închid la loc, ermetic, aidoma ușilor unui cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu bietul Queequeg: ca harponist, nu numai că era silit să înfrunte întreaga furie a balenei vii, ci - după cum am văzut - trebuia să se urce și pe spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pînă nu mai rămaseră din trupul lui decît scheletul și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se topea, iar umerii obrajilor îi ieșeau în afară, ochii lui păreau să se mărească, dobîndind o strălucire ciudat de blîndă; te privea galeș, din adîncul suferinței lui - mărturie grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui păreau să devină tot mai rotunzi, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
că îndelungile rugăminți din tinerețe mi se împlineau acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de leghe albastre. Oceanul acesta, al cărui freamăt potolit, dar înfricoșător, pare să vorbească despre un suflet ascuns în adîncurile sale, întocmai cum pămîntul din Efes se tălăzuia, zice-se, peste Sfîntul Ioan Botezătorul - are ceva misterios. Și e firesc ca deasupra acestor pajiști marine, a acestor întinse preerii mișcătoare și cimitire acvatice ale celor patru continente, să se ridice

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a fost dat nicicînd vreunui mire să vadă în ochii tinerei sale mirese! Nu-mi vorbi despre rechinii tăi colțoși și despre apucăturile tale hoțești și canibalice. Credința să alunge faptele! Imaginația să pună pe fugă memoria! Eu privesc în adîncuri și cred. Iar Stubb, ca un pește cu solzii scânteietori, sărind în aceeași lumină aurie, își spunea: Ă Eu sînt Stubb iar Stubb își are povestea lui! Acum, însă, Stubb jură c-a fost întotdeauna vesel! Capitolul CXIV PEQUOD SE

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a-i sluji drept pernă - o pernă cam tare, ce e drept. Și astfel, cel dintîi om de pe Pequod care se suise în catarg pentru a semnala Balena Albă, în zona unde își făcea de obicei apariția, fu înghițit de adîncurile mării. Dar puțini fură cei ce se gîndiră în clipa aceea la această coincidență. De fapt, întîmplarea asta nici nu-i tulbură ca un semn rău, căci vedeau în ea nu atît prevestirea unei nenorociri viitoare, cît împlinirea uneia prorocite

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără fund al apelor, se vînzoleau leviatanii puternici, espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
jucîndu-se cu smocurile de păr cărunt crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de ani de neîntreruptă vînătoare a balenei! Patruzeci de ani de lipsuri, de primejdii, de furtuni! Patruzeci de ani pe marea necruțătoare! Sunt patruzeci de ani de cînd Ahab a părăsit pămîntul pașnic, pentru a se război cu grozăviile din adîncuri! Da, da, Starbuck, din acești patruzeci de ani, n-am petrecut nici trei pe uscat. Cînd mă gîndesc la viața pe care-am dus-o, la singurătatea dezolantă în care am trăit, închis ca într-o fortăreață în care nu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ridică încet din apă și, o clipă, întreagă această făptură marmoreană se arcui în văzduh, întocmai ca podul natural din Virginia; apoi, fluturîndu-și amenințător coada în aer, magnificul zeu se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură să se rotească în văzduh, deasupra apei, cîrîind vesele, parcă în așteptare. Văzul lor era mai ascuțit decît al oamenilor - căci Ahab nu vedea încă nimic în apă. Deodată, însă, în vreme ce scruta adîncurile, zări o pată albă și mișcătoare, nu mai mare decît o nevăstuică, dar care, înălțîndu-se cu o repeziciune uimitoare, începu să crească și să crească, pînă cînd, răsucindu-se, își scoase la vedere două șiruri lungi de dinți albi, strălucitori

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și mișcătoare, nu mai mare decît o nevăstuică, dar care, înălțîndu-se cu o repeziciune uimitoare, începu să crească și să crească, pînă cînd, răsucindu-se, își scoase la vedere două șiruri lungi de dinți albi, strălucitori, ce se înălțau din adîncurile de nepătruns. Era gura deschisă a lui Moby Dick, cu falca întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ceasul în mînă, viteza, la fel cum medicii calculează pulsul unui prunc, ba, mai și spun, cu dezinvoltură: „Trenul cutare va ajunge în gara cutare, la ora cutare“ - tot așa, în anumite ocazii, acești vînători nantucketezi calculează itinerariul leviatanului din adîncuri potrivit observațiilor făcute asupra vitezei sale capricioase și își spun în sinea lor: „De aci în cîteva ore, balena asta va străbate două sute de mile, atingînd cutare grad de latitudine sau longitudine“. Dar pentru ca aceste previziuni să se adeverească întocmai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită a aerului și, clădind parcă un munte de spumă orbitoare, își dezvăluie prezența de la o distanță de șapte-opt mile. în clipele acelea, valurile furioase par coama pe care și-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se desprinsese de corabie ambarcațiunea lui Ahab, că o sumedenie de rechini, înălțîndu-se din adîncurile negre de sub coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]