10,749 matches
-
în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude și mă simțeam mândră. O simțeam pe mătușă-mea rivală, mai ales când unchiul meu voia să fiu bine îmbrăcată și să mă port în așa fel încât să mă admire lumea, dar credeam că e normal să se întâmple astfel. Mi se părea că mi se cuvine admirația lumii. Ceea ce învățasem despre lume era în mare măsură trucat, dar nu aveam cum să pricep asta. Mă credeam fericită.“ „Întoarce puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dragă? Trupul ei era cu adevărat fără cusur, numai capul trebuia tăiat și înlocuit cu altul. Știa că arată bine, s-a unduit de câteva ori prin cameră, acum goală, cine știe de câte ori făcuse asta înainte, îi plăcea să fie admirată, nu-i așa că arăt splendid, dragă? Îmbrățișările au fost smucite și searbăde, gâfâia și râdea tot timpul, l-a pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și cu alte femei. Poate că el are în cap o iubire superioară, mi-a și spus-o de altfel, pe care nu reușesc s-o înțeleg și s-o simt și la care el încă n-a ajuns. Îl admir, pentru asta. Dar mă și tem și mă înfurii. Pentru mine argumentul hotărâtor e că iubirea superioară nu trebuie coruptă de așteptare și de un țel unic în viață. M-ar disprețui poate, dacă ar citi asta. Pentru că se închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părerile ei dintr-o solidaritate a neamului femeiesc căreia nu i se poate împotrivi. Insistențele femeii energice își puseseră până la urmă amprenta pe educația și părereile ei. Dorea să scape de grijile mărunte, să aibă o viață îndestulătoare, să fie admirată, devenea încet snoabă. Voia să se mărite degrabă și să locuiască undeva singură, cu nimeni altcineva pe cap, simțea că o frige gândul ăsta. Își va cumpăra un câine, cum de mult își dorește, va da petreceri în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
singură, cu nimeni altcineva pe cap, simțea că o frige gândul ăsta. Își va cumpăra un câine, cum de mult își dorește, va da petreceri în care se va zbengui cât îi e cheful, fără cicălelile maică-sii, va fi admirată și fericită - dar, Doamne, își zicea, cât de înfiorător de încet trece timpul până la clipele acelea! Dar ar trebui să lămuresc odată lucrurile. Lui Andrei Vlădescu nu-i lipsea imaginația, uneori se lăsa cuprins și el de visele Ioanei Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un vis, un coșmar.“ „Nu, e o minunăție pe care o aștept de înfiorător de multă vreme. Mi se pare că plutesc. Îmi vine să cânt și să mă învârt tot timpul și să mă fac frumoasă și să mă admire și mai mult lumea care sunt convinsă că vede ce se petrece cu mine...“ „Nu se poate... Nu vreau să cred... Și cu noi ce se va întâmpla?“ „Andrei, Andrei, privește-mă. Ascultă ce îți spun. Nu știu ce va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părăsit pe tine, care știi cum ești? Nu cumva e doar o chestiune de orgoliu? Dar să reluăm altceva din ce am zis mai adineauri. Ai putere de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În orice ai făcut, ai izbândit. Cu greu, uneori foarte greu, dar ai izbândit. Practic, până acum ai mers numai din victorie în victorie și nu cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știi cum ești? Nu cumva e doar o chestiune de orgoliu? Dar să reluăm altceva din ce am zis mai adineauri. Ai putere de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În orice ai făcut, ai izbândit. Cu greu, uneori foarte greu, dar ai izbândit. Practic, până acum ai mers numai din victorie în victorie și nu cunoști înfrângerea, de asta reacționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult prea târziu. Dar bunicul și tata se uitau cu ochii cât cepele la ecran în timp ce frumoasa Shirley Eaton își scotea sutienul cu spatele la aparat, iar Kenneth încerca să se abțină să tragă cu ochiul în oglinda în care ar fi admirat neprețuita priveliște a trupului ei. Probabil că mă holbam și eu la ea și mă gândeam că nu mai văzusem o persoană atât de frumoasă și din acel moment, ea nu i se mai adresa lui Kenneth, ci mie, băiețelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa, de capul lui. Mi-a arătat câteva secvențe extraordinare. Dar cei de sus nu vor să se implice. Nu vor să știe. — Păcat. Alan se uită la ceas. — Ascultă, Hilary, sunt convins că n-ai venit aici numai ca să admiri priveliștea din curte, deși e încântătoare. Vrei, te rog, să treci la subiect? — Fotografia cu care ți-ai ilustrat articolul, spuse ea absentă. A fost făcută în biroul tău? — Da. — Pe perete era agățat un Bridget Riley? — Exact. — L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
indignare îndreptățită în ziare față de remanierea lui Macmillan. Drept să spun, să dai afară șapte miniștri într-o seară mi se pare o treabă bună. În ce mă privește - deși, desigur, nu-mi permit să spun asta nimănui - eu îi admir (și m-a surprins în mod plăcut) curajul. Am avea nevoie de o asemenea câinoșenie și în partidul nostru, zău așa, ca să scăpăm de câțiva lingăi fără coloană vertebrală care i-au lăsat pe comuniști să zburde să-și consolideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre iazul Cavendish și beau un Chateau-Lafite din 1970, scos atunci din pivniță. Făcuseră repede turul casei, pe parcursul căruia Roddy își expusese cam plictisit cunoștințele în materie de coloane ionice și arcade de răchită, iar Phoebe se străduise politicoasă să admire motivele romboidale ale cărămizilor, cheile de boltă, colțurile ornamentate și timpanele sculptate. Acum părea că lui Roddy îi era gândul la altceva. În timp ce Phoebe privea cele două șiruri paralele de lumini de pe scară care se reflectau peste lac și păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Le Sang Des Bêtes, scurtul documentar al lui Georges Franju despre un abator parizian. Când filmul s-a terminat, sala era pe jumătate goală. Era publicul obșnuit al societății cinematografice: în multe cazuri mari amatori de filme de groază care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să țipe șocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era cum și când să acționez. Eram hotărât să fiu subtil. Nu se făcea să mă zăpăcesc, să mă așez în fața ei și să spun o tâmpenie de genul „Văd că citiți una din cărțile mele“ - sau și mai rău - „Admir femeile care apreciază literatura bună“. Mult mai bine era să fac în așa fel încât ea să mă descopere pe mine. Păi, n-o să fie prea complicat. După câteva minute de ezitare, m-am ridicat și m-am mutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exact acea sclipire...exact acea îndrăzneală... Eram pe aproape. Foarte aproape. Prindeam tot mai mult curaj pe măsură ce călătoria continua. Cărțile pe care le luasem cu mine rămăseseră nedeschise pe masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în voia visurilor, admirând peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-am înșelat. Am apucat un cotor colorat și m-am pomenit admirând ilustrația de pe copertă, care emană brusc mireasma prafului plăcerilor din trecut. Mă tenta să iau cartea jos și să încep s-o citesc acolo, în clipa aceea, dar un impuls puritan mă opri, spunându-mi insistent că aveam lucruri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vedere panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luat ziarul aruncat pe jos și m-am uitat la cronică, încântat să constat că era la loc de frunte, în partea de sus a paginii. — Nu văd ce e enigmatic aici, am spus, citind în gând primul paragraf și admirând nota discret sarcastică pe care reușisem s-o strecor într-un simplu rezumat al intrigii romanului. — Ascultă, de ce te agiți atât? spuse Graham. În fond, e doar o cronică de carte, ce naiba! Pur și simplu n-am înțeles ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crezut Mark că e posibil și văzu cum se luminau ochii generalului de entuziasm, știind că le va vinde ușor. Erau amândoi bine dispuși când i-a dus șoferul înapoi în Bagdad. — Știi, nu e vorba că liderul nostru nu admiră țara voastră, spuse generalul revenind la subiectul patriotismului lui Mark. Voi îi faceți dificilă sarcina de a avea încredere în voi. E deci o chestiune de dragoste și ură la el. Armatele noastre folosesc încă manualele pregătite de Colegiul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Versace! din toate direcțiile. Auzisem de la prietenul unui prieten - asistentul unui editor la revista Chic - că din când În când produsele Își Întâlneau chiar În aceste lifturi producătorii - Întâlniri pline de emoție, la care Minuccia, Giorgio sau Donatella Își puteau admira din nou pantofii cu toc cui din vara lui 2002 sau poșetele În formă de lacrimă din colecția de primăvară. Știam că pentru mine lucrurile erau pe cale să se schimbe - atâta că nu eram prea sigură că schimbarea era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Fir-ar să fie... Am recunoscut imediat descrierea subiectului dintr-un articol pe care Îl citisem În The New Yorker. Se pare că Întreaga lume publicistică Îi aștepta cu nerăbdare următoarea contribuție la tezaurul literar și nu se mai sătura admirând realismul cu care dădea viață eroinei. Iar eu mă aflam acum la o petrecere stând lejer la taclale cu Christian Collinsworth, copilul-minune care publicase prima carte la Înaintata vârstă de douăzeci de ani, când Încă se afla pe băncile Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați, care se opreau să admire și să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare de sute de mii de dolari, a unei duzini de chipuri superbe și a unui număr care părea infinit de picioare foarte, foarte, foarte lungi. Jeffy și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai târziu. Dar el a scos din ea o cutie maro pe care scria „Ediție limitată!“. Scrabble. Ediție de colecție, În care tabla era montată pe propriul suport, iar plăcuțele aveau marginile ușor ridicate, pentru ca literele să nu alunece. Îl admiram amândoi de vreo zece ani Încoace În magazinul special de jocuri, dar nu se ivise nici o ocazie care să justifice cheltuiala. — O, tată. Nu trebuia să Îl cumperi! Știam că jocul costa peste două sute de dolari. — O! Îmi place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
frumoasă - avea ochii prea mici, părul pieptănat prea sever și fața avea trăsături prea dure, dar era uluitoare Într‑un fel pe care nu‑l puteam defini prea exact și, oricât Încercam să par calmă și să mă prefac că admir Încăperea, nu‑mi puteam lua ochii de la ea. Ca de obicei, sunetul vocii ei mi‑a Întrerupt reveria. — Ahn‑dre‑ah, cunoști numele și chipurile tuturor oaspeților din această seară, nu‑i așa? Presupun că ai studiat ca lumea fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pustii, spre Wandsworth. — Nici urmă de colonel Barker azi, unchiule Horace, zise Duncan ridicîndu-și privirea spre ferestrele mansardei În timp ce se apropia de casă Împreună cu domnul Mundy. Regreta Întru cîtva. Îi făcea plăcere s-o vadă pe chiriașa domnului Leonard. Îi admira tunsoarea Îndrăzneață, hainele bărbătești, profilul ascuțit și distins. Era convins că fusese pilot, sergent al FAAR sau ceva de genul ăsta, una dintre acele femei, cu alte cuvinte, care lansau atacuri destoinice În timpul războiului, și apoi fuseseră lăsate la vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]