10,318 matches
-
de recunoaștere. Tata le vorbea, le punea mâna pe spinare, îi întreba ca pe niște oameni ce vor, ceva nu e în regulă, s-au încurcat în vreun lanț, nu mai aveeau fîn?... Totul era în ordine, ne întorceam și adormeam și noi de îndată în timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapte, bătătura tăcută. Abia mult mai târziu, când l-am citit pe Tolstoi, am înțeles că nu numai cuvintele exprimă sufletul uman, ci și lumea în care el se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ridica ceașca: "Ăsta nu e filtru, îi spunea, du-te pe-acolo să ne facă altul, dar cu cafea adevărată". (Avea dreptate, după două, trei filtre de-astea credeam că o să pot citi și eu măcar câteva ore, înainte de a adormi, cartea însă îmi pica din mână în chiar minutul în care încercam s-o abordez.) - Ura leagă, i-am răspuns. De ce să-mi leg eu sufletul de ura băloasă, puturoasă, a unei brute? Găsesc eu o casă! Nu mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Paraschivescu la el în birou... Ia ascultă domnule, cât costă un salcîm?... Bonom... entuziast... Două mii costă. Du-te la casierie și-i încasează... Săracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi făcând... După război... exclus din presă... Brusc m-am trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem. Afară ningea. Brazii verzi erau încărcați de zăpadă. Pământul era alb. Oameni negri treceau agale prin această lume în care cerul cu pământul se contopeau. Zarea pierise în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-ne și nu mai știu unde și cum ne-am despărțit. Acasă, Nilă, când m-a văzut, a rânjit. Mi-a desfăcut patul. - Culcă-te naibii și dormi, mi-a spus el cu blândețe. Te-ai îmbătat și tu... Am adormit cu un vag, dar treaz semn de întrebare rătăcind printre gândurile mele turburi. Știam de ce vrusesem să-l văd pe Gheorghe, îl văzusem, dar gândul îmi fugea ca o șopârlă, mă apropiam, a da, și apoi un val de amețeală
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în fața unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu până atunci nu fusesem la un cinematograf... O să-i pun și eu numai atunci, mi-am zis, încolo nu simțeam că am nevoie, uitând că și în clasă adormeam în timpul orelor de matematici și chimie din pricină că tabla la care profesorul făcea demonstrație rămânea în fața mea neagră. Am intrat înăuntru. O lumină vie, odihnitoare învăluia un domn și o doamnă îmbrăcați în halate albe. Femeia mi se părea ca de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la cota 1400 și am început să-i pocnesc. Erau îndîrjiți, clănțăneau la mine, dar eu eram și mai îndîrjit, trosc, buf, în dreapta și în stânga, până s-au împrăștiat sărind gardurile și arătîndu-mi cozile stufoase... M-am întors și am adormit satisfăcut... A doua zi,dimineața am văzut, mirat, cum zăpada din curte era plină de sânge și floace și Borișca, îngrijitoarea vilei, mi-a spus că azi noapte au venit lupii în curte și au mâncat cățeaua aia grasă. - Care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de nuc și covoare pe jos și pe pereți... Ne arătau albume elegante, pline chiar eu fotografii cu ofițeri supli și doamne în floarea vârstei, care fuseseră rude sau prieteni sau bunici dispăruți de pe această lume. Nu știam nici când adormeam nici când mă trezeam. Cred că a mai trecut o săptămână până a venit domnul Jumanca sa mă anunțe să mă prezint la biroul șantierului. Acolo credeam că o să-l găsim pe inginer, dar era un funcționar care ne puse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aruncat-o. De revelion unul din băieți plecă, găsise undeva de lucru într-o suburbană, proprietăreasa puse afară pe gard un bilet "de închiriat", și veni altul. Asta aduse cu el un acordeon, ne cânta din el seara înainte să adormim, câștiga ceva mai bine și plăti el lemnele să ni se facă foc, bineînțeles numai o dată pe zi, să fie cald spre seară, când se întorcea el de la un depozit unde căra ceva cu spinarea. Și într-o zi îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Sinaia? mă întrebam. Nimic. Cât de orgolios venisem! ... Cum vrusesem, încă din prima zi, să mă și apuc de lucru și cum amânasem pe a doua zi, după ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniseră în minte înainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi... Nu chiar tot, o mică schiță cu tăierea unui salcâm scăpase... Înainte de a adormi! Da, adormisem cu un gând nelămurit, cu o lumină care pâlpâia înainte de a se stinge. O întrebare. De ce nu indusesem eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lucru și cum amânasem pe a doua zi, după ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniseră în minte înainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi... Nu chiar tot, o mică schiță cu tăierea unui salcâm scăpase... Înainte de a adormi! Da, adormisem cu un gând nelămurit, cu o lumină care pâlpâia înainte de a se stinge. O întrebare. De ce nu indusesem eu în volumul de debut, Întâlnirea din Pământuri, schița Salcîmul? Iată, acum eram treaz. Într-adevăr, de ce o lăsasem deoparte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cum amânasem pe a doua zi, după ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniseră în minte înainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi... Nu chiar tot, o mică schiță cu tăierea unui salcâm scăpase... Înainte de a adormi! Da, adormisem cu un gând nelămurit, cu o lumină care pâlpâia înainte de a se stinge. O întrebare. De ce nu indusesem eu în volumul de debut, Întâlnirea din Pământuri, schița Salcîmul? Iată, acum eram treaz. Într-adevăr, de ce o lăsasem deoparte când știam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nefiind așa de mare Între cele două localități. În timpul cât am oprit să culegem ghiocei nu am auzit niciun zgomot și chiar ne bucuram În sinea noastră, ce cuminte este purcelușul și ne gândeam că, datorită plimbării cu mașina, a adormit. Ajungem acasă, băgăm mașina În curte, cât mai aproape de coteț, deschidem potbagajul să scoatem sacul cu purcelușul din el... Am rămas toți cu gura căscată, ca la dentist, când Îți scoate din greșeală o altă măsea, decât cea care te
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
iar fiul nostru a Început să plângă. După ce distrusese tot ce Întâlnise În cale, Ghiță dădu peste grămada de vișine, care era tocmai boasca din vișinata veche. A Început să se Înfrupte din ea și nu peste mult timp, a adormit. Așa l-a găsit tatăl meu pe Ghiță iar pe mama și pe fiul nostru În stare de șoc. Tata s-a Înfuriat când a văzut toate acestea și a rugat un vecin, să-l ajute ca să-l sacrifice pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sărutate. Nici nu mai știu de câte ori am pierdut, astfel că trebuia să te sărut. Am făcut dragoste pe jos, pe blana din fața șemineului. Pentru a doua zi ne-am făcut program de ski. Târziu am urcat scările, În dormitor. Am adormit unul În brațele celuilalt. Când m-am trezit a doua zi de Paști, țineam În brațe perna, strâns, sub așternutul de mătase al patului, de culoarea cafelei, imprimat cu trandafiri În aceeași culoare, din dormitor. Am zâmbit. Ce vis romantic
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a spus intenționat că am trei fete, să mă lovească direct. - Și pe mine? Îi arăt eu translatoare! Ce, nevastămea este servitoarea lui? Să-și pună mintea la muncă, să Învețe engleza dacă se dă mare! Într-un târziu au adormit și nu au simțit când a venit Mărin de la club. Plecarea a fost după masa de prânz. Când au ajuns la Deveselu, Îi așteptau două tabere cu pancarte. Văzuseră știrile la televizor. O mulțime mai mare (unde se aflau și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
CORPUL LUI TRASK. DAR ACUM, ÎN CIUDA STĂRII DE DEPRESIUNE ÎN CARE SE GĂSEA, PROBABIL CĂ ÎȘI SCHIMBASE DEJA " TONALITATEA" TRUPULUI. Medita mult timp asupra acestui lucru și se simți din nou tulburat. Nu din cauza problemei cu ochelarii, ci de altceva. Adormi. Se trezi. Și își dădu seama: "Dumnezeule mare, omul acela era... David Marin!" 6 SUNĂ TELEFONUL. UNA CÂTE UNA PRESUPUNERILE ÎNCEPURĂ SĂ ÎL PĂRĂSEASCĂ PE MARIN. CÂND DESCHISE OCHII, ACESTEA DISPĂRUSERĂ COMPLET ERA ÎN PLINĂ ZI, CEEA CE ÎL UIMI. AVEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SE SIMȚI OBOSIT, DAR IDEEA DE A DISCUTA CU TRASK ÎI DĂDU O MOTIVAȚIE SUFICIENT DE PUTERNICĂ PENTRU A MERGE ÎN LABORATOR. ...CORPUL LUI ERA ÎNCĂ ÎNTINS PE JOS, FĂRĂ VLAGĂ, FĂRĂ CUNOȘTINȚĂ. RESPIRA. 7 SE ÎNTOARSE ÎN PAT ȘI ADORMI. SE TREZI CÂND AUZI UȘA DORMITORULUI DESCHIZÂNDU-SE. INTRĂ RIVA ALLEN. ERA ÎN ȚINUTĂ DE ORAȘ ȘI DUCEA DOUĂ VALIZE, CARE DĂDEAU O EXPLICAȚIE LOGICĂ ABSENȚEI SALE. ARĂTA FOARTE BINE ÎN TAIORUL EI ELEGANT, DE CULOARE ALBASTRĂ. \ AH, TE-AM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu oțet de leuștean, mi-aduc aminte ca acum, au întins hoștinele fierbincioase pe o pânzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe-un copil; și nu pot ști cât a fi trecut la mijloc, până ce am adormit mort, și de-abia a doua zi pe la toacă m-am trezit sănătos, ca toți sănătoșii; Dumnezeu să odihnească pe moș Țandură și pe tovarășul său! Și vorba ceea: Lucrul rău nu piere cu una cu două". Pînî-n sară am
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-i treacă, să poată merge mai departe. “Mama îmi cânta, iar eu încercam să închid ochii. O vedeam printre gene cum se mișca subțirică, aranjând casa gata de noapte. Punea străchinile la scurs și domolea focul. Cânta lin să mă adoarmă. Învelește mămăliga să fie caldă pentru când o veni tata. Își dă basmaua jos. Ce păr de aur are, cât e de frumoasă în fața oglinzii când își desface părul din spic. «Frunză verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu iar să se răsucească în pat. Simți, lipit de umăr, umărul puternic al bărbatului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu galben și portocaliu, ce se vor preschimba curând în violet. Azi-noapte am așteptat până au adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
drept în ochi. Îi închise. - De ce? repetă Daru, stând în picioare în fața patului. Arabul deschise ochii sub lumina orbitoare și îl privi, străduindu-se să nu clipească. - Vino cu noi, îi spuse. Se făcuse miezul nopții și Daru tot nu adormise. Se băgase în pat după ce lepădase totul de pe el. Avea obiceiul să doarmă gol. Dar când se văzu dezbrăcat, șovăi. Se simțea vulnerabil, ar fi vrut să-și pună hainele. Apoi ridică din umeri. Văzuse multe în viață, și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l aude gemând. Stătu la pândă, urmărindu-i respirația, mai puternică și mai regulată decât până atunci. Asculta răsuflarea aceea atât de apropiată și se lăsa în voia gândurilor, fără să poată adormi. În camera în care de un an se deprinsese să doarmă singur, prezența aceasta îl stingherea. Îl stingherea și pentru că îi impunea un fel de fraternitate, pe care o refuza în împrejurările de față, dar pe care o cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zgomot slab de apă, despre care se întrebă ce poate fi, până în clipa în care arabul se ivi din nou în ușă, o închise cu grijă și se culcă la loc, fără zgomot. Atunci Daru se întoarse cu spatele și adormi. Ceva mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și noapte într-un praf roșu, al cărui gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]