8,082 matches
-
anii 1980. Partidele naționaliste și de extremă dreaptă nu au reușit întotdeauna să formeze un grup în cadrul Parlamentului de la Bruxelles din cauza atitudinilor lor divergente cu privire la construcția europeană. Partidele ecologiste au obținut și ele progresiv rezultate bune la alegerile europene datorită afirmării valorilor post materialiste în rândul unui electorat tânăr, în timp ce partidele etno regionaliste se bucură de succes datorită avantajelor pe care le pot obține în urma integrării 46. Pentru mare parte dintre ele, Uniunea Europeană este "un sprijin material pentru dezvoltarea economică" și
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
ci si "memoria instituțională" a acestuia. Procesul de democratizare a Uniunii trebuie examinat prin prisma acestor evoluții seminificative, dacă gradul de comparație este Adunarea creată în anii 1950 de către părinții fondatori. Dinamismul instituției și al deputaților săi, care au susținut afirmarea acestuia în arhitectura instituțională a Uniunii, trebuie reamintit deoarece acesta nu pune în lumină numai evoluția instituțională, ci și modul în care se construiește Uniunea Europeană. Parlamentul European și-a făcut auzită vocea într-o structură dominată, pe de o parte
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
cât mai pertinentă posibil"sofismele de limbaj. Încălcarea regulilor discuției critice se poate face cu intenție manipulatorie pentru că, în acest fel, se realizează cu totul alt scop decât cel de a comunica. Se vizează înfrângerea discursivă a adversarului, umilirea lui, afirmarea superiorității locutorului. Ne vom opri la prima regulă: "partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere". Încălcarea acestei reguli conduce la sofismele de confruntare, care constau în manifestări precum: "interzicerea prezentării unor puncte de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Ele se împart în două clase: sofisme de tehnică argumentativă induse de gândire și sofisme de tehnică argumentativă induse prin limbaj 124. Sofismele de tehnică argumentativă induse prin actele de gândire sunt următoarele: sofismul falsei dileme, sofismul negării antecedentului, sofismul afirmării secventului, sofismul celui de-al patrulea termen, sofismul generalizării pripite, sofismul cauzei false, sofismul falsei analogii, petitio principii, sofismul concluziei irelevante, post hoc ergo propter hoc. În exemplul următor, evidențiem sofismul cauzei false: "Curtea Constituțională a închis deocamdată fabrica de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Jucăria = element material valorificat/valorificabil în joacă și în joc, ,,înzestrat" de copil cu anumite funcții (care pot fi diferite de la o situație la alta). Caracteristici și repere aplicative ( Jocul are ca ,,obiective naturale", după Jean Chateau 205, preexercițiul și afirmarea eului, iar ca ,,obiective artificiale" a cunoaște și a forma copilul. ( Jocul reflectă, în viziunea lui Huizinga 206, posibilitatea de ieșire (limitată în timp și spațiu) din realul propriu-zis (copilul știe că ,,nu este de-adevărat"), ieșire repetabilă, plasabilă în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de exemplu, gânguritul, încercările de a merge ale bebelușului etc.; jocuri hedoniste când bebelușul caută un rezultat deosebit, inedit, al acțiunilor sale; jocuri de explorare în căutarea noului; jocuri de manipulare activitatea funcțională este acum orientată către obiecte), jocuri de afirmare inferioară a sinelui (jocuri de distrugere noul este căutat acum prin distrugerea a ceea ce există; jocuri de dezordine tip bătaie, tachinare); jocuri cu reguli: jocuri de grup segmentar (3-9 ani jocuri desfășurate individual, dar în prezența altor copii; jocuri de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de individualizare a spațiilor); sistemul/pedagogia ,,Freinet"250 caracterizat(ă) prin tendința individualizării și personalizării demersului instructiv-educativ, propunând ca învățarea să se realizeze prin ,,tatonare 251 experimentală"252, munca reprezentând nucleul activității; sistemul/pedagogia ,,Montessori"253 centrat(ă) pe ideea afirmării libertății individuale a copilului, ale cărei baze se pun în copilăria timpurie, când copilul învață cum să învețe; educatorul trebuie să mențină copiii în clasă, să pregătească mediul respectiv și să observe copiii; mediul educațional trebuie să ,,ofere materiale educative
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
implică doar conținuturile propriu-zise (de specialitate, prevăzute în programă); comunicarea didactică presupune, în funcție de intenția comunicativă a cadrului didactic considerat emițător inițial, într-o primă abordare , mesaje de diferite tipuri: de orientare și comunicare (transmitere, respectiv solicitare de informații); de evaluare (afirmare a propriei opinii sau solicitare a opiniilor copiilor); de influență (oferire sau solicitare de sugestii); de decizie (exprimare a acordului/dezacordului); de exprimare a climatului emoțional (potențare sau diminuare a tensiunii comunicative); de integrare (exprimare a solidarității/opoziției) după Ioan
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
dar fără Învățător! Mai târziu, vag și edulcorat, Își va aminti și de acesta, pentru că nostalgia după timpurile apuse potolește ura, iar dorul după efigia Învățătorului reînvie. Într-o cheie psihanalitică, tatăl (Învățătorul) este văzut ca un obstacol În calea afirmării discipolului și, ca urmare, trebuie eliminat. Iar odată treaba terminată, odiseea Începe de la capăt, cu alți actori, cu alte decoruri, regia rămânând aceeași. Învățarea presupune nu numai câștig, ci și o risipire (de tine Însuți, de gânduri, de trăiri). Etosul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a trecutului avantajând circumstanțial indivizi și chiar grupuri. O societate civilizată trebuie să aibă grijă de toți și de toate, indiferent de ponderea lor la scara totalității societale. Se asigură, În limitele bunului simț și ale posibilităților momentului, formarea și afirmarea tuturor semenilor noștri În limbi și pentru culturi diverse, specifice fiecăruia. Se poate observa că demarcația și decupajul acestor minorități (etnice, lingvistice, confesionale) se realizează pe criterii naturale, consubstanțiale unor orizonturi concrete de viață sau pe linia unor capricii sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ceea ce nu Înțelegem este exhibarea și clamarea practicilor homosexuale ca valori pentru cei care le poartă cu vădită dorință de a fi recunoscute și aprobate și de către alții. Faptul de a le arăta ostentativ În public, cu pretenții subînțelese de „afirmare”, eventual de a le resemnifica și transgresa În ceva pozitiv, nu poate fi trecut cu vederea. Desigur, e de datoria minoritarilor de a-și construi ocazii de afișare a ceea ce sunt. Dar e mare distanța dintre, de pildă, frumoasele festivaluri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
civilitate formală” nu este acoperită de realitățile socioeconomice, rămase dureros În urmă și care antrenează dezamăgiri sau clivaje intrapsihice cu urmări nefaste (individul știe sau vrea mai mult, dar este „derealizat”, blazat, dezorientat, pentru că nu găsește un spațiu propice de afirmare). În ceea ce privește tendința utilitaristă și pragmatizarea formării, asistăm Într-adevăr la o redimensionare a programelor de pregătire În consens cu noile profesiuni și cu competențele reclamate de societate. Însă școala nu se poate centra numai pe așa ceva, lăsând la o parte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sine, expansiune socială, difuziune de atitudini și simțire, coparticipare și comuniune. Adorând aceleași valori, oamenii se Întâlnesc și se regăsesc, dând o nouă consistență corpului social. Având o funcționalitate eminamente colectivă, sărbătorile aduc o nouă dimensiune funcțională unei societăți, dincolo de afirmarea identității, imprimându-i și o anumită performativitate În raport cu alta. Sărbătoarea aduce Împăcare la nivel individual și la nivel comunitar. Gândurile noastre triste se risipesc, iar lumea În care trăim devine mai bună. Timpul acesta este un timp al evaluărilor, al
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și care aparține zeițelor terorii (phobos), „fiice ale pământului și ale beznei”, Eumenidele atotvăzătoare. Ajuns la capătul vieții, al cărei sfârșit fusese prorocit de Apollo, Oedip se pune imediat sub protecția acestor puteri deopotrivă binevoitoare și temute. Este o primă afirmare a ambivalenței rolului prevăzut pentru eroul aproape muribund al lui Sofocle. Moartea lui, benefică pentru acele locuri, va fi și o Ate, o moarte ce va răzbuna suferințele îndurate, pricinuite de cei ce-l alungaseră. Oedip se socotește deja o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că e așa, atunci teatrul devine spațiul prin excelență al unei creații poetice definite prin realizarea de forme situate în interstițiul viață-moarte, un spațiu în care actorul aspiră, în viziunea lui Maeterlinck, la statutul de mort viu. Este o nouă afirmare a paradoxului necesarei absențe a actorului ca trup însuflețit și al forței pe care urmează să o capete, într-un astfel de teatru, prezența unei puteri de altundeva, dintr-o altă lume, invizibilă. Iar această absență/prezență nu e oare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lor la acest spațiu intermediar între a fi și a nu fi. Iată cum reapar marile întrebări shakespeariene: „A fi sau a nu fi?”, „Cine-i acolo?”, „Cine umblă pe acolo?”, întrebări cărora nu li se poate răspunde decât prin afirmarea caracterului incert al identităților. Ca și la Ibsen, ca și la Pirandello ceva mai târziu, indeterminabilul identității se dezvoltă la Strindberg în strânsă legătură cu tema dublului și cu aceea a mortului viu, altă reprezentare interstițială a fantomei. În partea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
orizont spre care să ne îndreptăm, tocmai pentru că nu a fost atins niciodată. Așadar, cum ar trebui să se definească teatrul în această perspectivă? Ca o tentativă mereu reluată de subjugare a morții prin anularea separărilor, prin desființarea limitelor, prin afirmarea preeminenței dorinței, a amintirii și a visului. Ca o artă întemeiată pe puterea „omului credinței” de a însufleți materia, de a pătrunde cu privirea dincolo de piatra funerară și de tăcerea ei mormântală, pe puterea de a regăsi în această piatră
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vor dăinui veșnic. „Cine nu crede că statuia poate să se miște și să vorbească, acela să iasă afară!”, rostea Paulina către cei ce asistau uluiți la scena „animării” statuii Hermionei din ultimul act al Poveștii de iarnă, de Shakespeare. Afirmarea nevoii de încredere nu exclude însă cu totul șovăiala, neliniștea, îndoiala. Acea îndoială fertilă, născută din imposibilitatea de a discerne cu exactitate între adevăr și iluzie, îndoială în care stă, de altfel, întreaga putere a teatrului. Dacă teatrul rămâne singurul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
români aparținând minorității rome prin creșterea accesului la servicii de sănătate preventive și curative; 5. îmbunătățirea condițiilor de locuit în comunitățile locale defavorizate rome din punct de vedere economico-social, precum și asigurarea accesului la servicii publice și mica infrastructură; 6. păstrarea, afirmarea și dezvoltarea identității culturale (limbă, obiceiuri, patrimoniu etc.) a romilor, în concordanță cu respectarea drepturilor omului și a legislației în vigoare; 7. îmbunătățirea situației sociale a categoriilor defavorizate rome, inclusiv a comunităților tradiționale rome, în domeniile: dezvoltare comunitară, protecția copilului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265007_a_266336]
-
cetățenilor români aparținând minorității rome în cadrul procesului de înregistrare sistematică a proprietăților; 12. consolidarea capacității administrative a autorităților administrației publice locale în vederea planificării strategice și accesării de fonduri externe nerambursabile destinate incluziunii romilor. E. Cultură Obiectiv specific: Păstrarea, dezvoltarea și afirmarea identității culturale (limbă, obiceiuri, istorie, patrimoniu) a cetățenilor români aparținând minorității rome. Direcții de acțiune: 1. inițierea unor proiecte culturale pentru păstrarea, dezvoltarea și promovarea patrimoniului cultural al cetățenilor români aparținând minorității rome, acordând o atenție deosebită tinerilor: a) organizarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265007_a_266336]
-
drepturile femeilor și ale copiilor (Gould, 1989, p. 3-20). Există, desigur, o mare diversitate în ceea ce privește soluțiile și modalitățile de analiză ale acestei problematici. Ceea ce constituie punctul lor comun este investigarea efectelor pe care paradigma actuală le are asupra femeilor, precum și afirmarea necesității conceptualizării unei relații de interdependență între sfera publică și cea privată. Critica feministă a distincției natură/cultură Distincția dintre spațiul public și cel privat a fost legitimată suplimentar prin apelul la dihotomia natură/cultură. Datorită asocierii predominante a femeilor
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
postul de știri Antena 3, ediție în care au fost invitate Anca Boagiu, vicepreședintă a Partidului Democrat, ministra Integrării Europene, și Rovana Plumb, vicepreședintă a Partidului Social Democrat. Subiectul discuției, așa cum a fost el prezentat încă de la început, a fost afirmarea femeilor în societatea românească și promovarea lor în viața politică. Deși tema emisiunii este foarte potrivită pentru a aduce în discuție relațiile de gen și inegalitățile existente în societatea românească, punctul de plecare al dezbaterii, stabilit de moderatoarea emisiunii, este
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
superioritate economică, dar și despre una militară. Omul simțea nevoia expansiunii în jurul său. Este acesta un gest de răspuns la frica ce-l stăpânea. Era bine să arăți celorlalți, din alte triburi sau familii, că "ai". Este o formă de afirmare și de cerere a recunoașterii de către celălalt că ai. Războiul de mai târziu, dus cu mijloace din ce în ce mai sofisticate în toată istoria umană era, la rândul său, o altă formă de recunoaștere a superiorității și dreptului de "a cere" pentru "a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cu băncile. Neîncrederea în economie și instituții îi ține împreună într-un fel de întrajutorare primitivă, nu cu mult diferențiată de ceea ce strămoșii noștri au practicat cu mii de ani în urmă. Darul are și azi același caracter magic, de afirmare a ființei, de determinare și de păstrare a identității în comunitate, de afirmate sau recunoaștere a superiorității, de obligare a destinatarului și de punere a sa într-o situație de dependență individuală sau familială. Omul social dăruiește și primește darul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
dar îl poartă în timpul ceremoniilor de nuntă, după care acesta intră, de regulă, în seifurile de păstrare ale băncilor. Darul aici are încărcătura și mai mare, el fiind nu neapărat o modalitate de ajutor a tinerilor, cât un mod de afirmare a personalității și prestigiului celui care oferă. Fiind vorba despre sume mari, darurile sunt negociate îndelung de către familii în perioada imediat premergătoare nunții. De altfel, nunta țigănească în ansamblul său este o ocazie de etalare a statutului și prestigiului social
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]