11,054 matches
-
elaborarea unor proiecte de soluții, conflictul dintre aceste proiecte și modalitatea lor de reglementare. În fiecare dintre aceste procese, este implicată comunicarea, iar contribuția sa în activitatea politică este omniprezentă, fie că este vorba despre socializare și participare, despre elaborarea agendei de lucru, despre mobilizare sau negociere. În mod special, comunicarea are un rol fundamental în mecanismul de identificare a politicilor publice. În regimurile democratice, grație comunicării, s-ar realiza trecerea de la o situație în care proiectele reciproce exclusive sînt în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai ales atunci cînd atribuie un sens mesajului politic. Într-adevăr, transformarea care minimizează efectele comportamentale în beneficiul efectelor cognitive și simbolice ale comunicării, se sprijină, într-o oarecare măsură, pe ipoteza constructivistă. Din perspectiva empirică, studiul asupra întocmirii unei agende politice se înscrie în logica contribuției comparate a mijloacelor media și a actanților politici și deci a puterii acestora de a controla definițiile situației. De altfel, cercetarea asupra inspirației cognitiviste, se străduiește să pună în evidență schemele antrenate de individ
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cunoașterea afacerilor publice. Într-adevăr, ar trebui ca activitatea de realizare a informației să fie inspirată de aceste preocupări. Studiile acordă o atenție crescîndă informației oferite de mijloacele media ca mod de construire a realității politice, mai ales pentru construirea agendei politice, adică a ansamblului de mize și probleme percepute ca un apel la dezbaterea publică. Factorii media nu ar fi doar oglinzi care să reflecte problemele pe care și le pune o colectivitate, ci filtre care ușurează sau stăvilesc o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
stăvilesc o carieră politică pînă la stadiul de decizie politică. Focalizarea mediatică asupra unor mize determinate ar fi un factor de selecție și de recunoaștere de către public a mizelor prioritare ale momentului. Dacă mediile de informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale informației mediatizate încep prin a fi bine analizate; de exemplu: personalizarea, dramatizarea, fragmentarea și nominalizarea, ca să utilizăm categoriile lui Bennett 37. Reducînd construcția mediatică a realității politice la informații
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
regretă excesele mediatizării vieții politice și, mai ales, consecințele lor asupra rolului sporit al banilor în politică. Transformările evocate vizează practicile, iar instituțiile și reprezentările modifică condițiile de funcționare ale spațiului public, înțeles ca mediu și proces de formare a agendei politice și a opiniilor exprimate. Intruziunea crescîndă a mijloacelor mediatice în viața politică modelează un spațiu public modernizat. Pentru un specialist renumit precum J. Blumler (in Ferguson), intruziunea crescîndă a mijloacelor media în viața politică este pe cale de a modela
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
asupra pieței. Apoi, ea permite și definirea unei strategii de campanie, dominată mai ales de alegerea unei poziționări și a unei comunicări strategice. Conducerea campaniei ridică și probleme legate de înființarea și funcționarea organizației, de colectarea fondurilor și de gestionarea agendei candidatului și a operațiunilor de comunicare. Metodele de marketing politic apelează deci la sociologia electorală, la sondajele asupra intenției de vot și de opinie, dar și asupra dezbaterilor calificative individuale sau de grup. Analizele statistice ale datelor de tip descriptiv
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
rodnică. Aceasta constă în a demonstra că, prin comunicarea lor publicitară, candidații caută să definească situația electorală și să accentueze dinamica simbolică a campaniei. Exemplul lui G. Bush din 1988 corespunde acestei strategii publicitare, care își va impune definiția de agendă electorală grație reluării prin care se realizează acoperirea mediatică, mai ales în cadrul jurnalelor televizate cu largă audiență. Principiul constă în favorizarea la maximum a releului de informație controlată și plătită (care constituie publicitatea electorală), prin intermediul mijloacelor de informare care sînt
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
opiniei de vot. Un ansamblu de cercetări probează o schimbare de perspectivă, cum ar fi: lucrările asupra impactului și a utilizatorilor de televiziune 52, analizele strategiilor de discursuri electorale 53, ancheta privind constituirea mizelor politice în alegerile locale și studiul agendei electorale legislative din 198654. Aceste cercetări se orientează în direcția unei autonomizări a campaniei electorale, înțeleasă ca obiect de investigare puternic centrat pe variabila de comunicare. De asemenea, cercetările privesc și capacitatea explicativă a acestei variabile sau o tratează într-
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
efectului de compoziție simbolică. Această realitate politică poate fi descrisă ca un proces non-sumativ, în care totalitatea este superioară simplei însumări a componentelor sale. Interacțiunea dintre definițiile situației face loc unor efecte particulare sau localizate vizînd, de exemplu, închegarea unei agende electorale particulare 57, adică selectarea și ierarhizarea mizelor politice care devin prioritare în campanie. La fel, mai poate fi vorba și despre o dinamică în construirea identităților politice individuale ca imagine politică a unui candidat sau ca imagini colective, prin
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în campanie. La fel, mai poate fi vorba și despre o dinamică în construirea identităților politice individuale ca imagine politică a unui candidat sau ca imagini colective, prin înțelegerea unei comunități de opinii sau de interese. Paralel cu efectul de agendă, efectul de amorsare 58 descrie procesul de influențare pornind de la criteriile întrebuințate de guvernați pentru evaluarea guvernanților. Insistența asupra unor probleme, teme sau mize, prezente în pătura mediatică actuală, ar incita auditoriul la evaluarea actanților politici din perspectiva capacității respective
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de campanie". În domeniul comunicării audiovizuale, legea nu pare să împiedice decît o asociere care transpune în practică o campanie publicitară axată pe interesul general. Această situație deschide calea unei publicități televizate de tip tematic, care ar putea influența orientarea agendei electorale și ar facilita utilizarea unor proprietăți strategice aflate în subordinea sa. Persoana care publică un anunț deosebită de un actant politic sau de o asociație de finanțare electorală nu s-ar lovi astfel de limitarea cheltuielilor, nici de interdicția
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
este de departe instituția cu cea mai mare vizualizare în mediile de informare scrisă și audiovizuală. S-a stabilit că, în perioada 1969-1983, mai mult de jumătate din articolele sau subiectele de natură instituțională vizau președinția. Rezultă astfel că administrarea agendei prezidențiale permite orientarea acoperirii mediatice spre actualitate, sau lucru preferat -, înspre crearea actualității. În Franța, structura bicefală a puterii executive pare mai favorabilă guvernului. Astfel, în primul semestru al anului 1990, președintele a beneficiat de un timp de intervenție în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
precum și de menținerea legitimității. Președintele poate folosi accesul direct, accesul indirect și interacțiunea dintre acestea două, în funcție de circumstanțe și de obiective. Mecanismul care permite menținerea legitimității de acțiune și a popularității persoanei rezidă în a îmbina prezentarea problemelor ce compun agenda politică, cu vizualizarea președintelui și a legăturii care se poate stabili între cele două aspecte. În concluzie, președintele fie poate îndemna în mod justificat la dezbaterea mediatică a unor probleme particulare, pentru a-și orienta agenda în această direcție, fie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
prezentarea problemelor ce compun agenda politică, cu vizualizarea președintelui și a legăturii care se poate stabili între cele două aspecte. În concluzie, președintele fie poate îndemna în mod justificat la dezbaterea mediatică a unor probleme particulare, pentru a-și orienta agenda în această direcție, fie poate lua personal inițiativa de a promova anumite mize. În ambele cazuri, el poate conta pe o asociere între mize și rezolvarea acestora cu ajutorul funcției prezidențiale. În administrarea crizei din Golf, de exemplu, președintele și-a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sur 7". L. Fabius s-a distins prin reluarea de douăsprezece ori a unei emisiuni ad hoc ("Parlons France"), realizată sub forma unui dialog informal cu un jurnalist și care i-a permis să evoce periodic problemele care, aparent, formează agenda politică. Incontestabil, J. Chirac a fost cel mai zgomotos prim-ministru, pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
elaborarea și la transpunerea în practică a unei strategii autentice de comunicare. În sfîrșit, SID are sarcina de a informa guvernul și despre guvern. Pe de o parte, acest organism coordonează studiile de opinie, efectuează analize de presă și întocmește agenda activității guvernamentale. Pe de altă parte, el publică informații despre activitatea guvernului și le difuzează reprezentanților guvernului, canalelor de opinie sau marelui public, în funcție de conținutul lor politic sau administrativ. SID coordonează campaniile de informare și acțiunile publicitare, administrează relațiile publice
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
întreba despre limitele impuse comunicării ce slujește politicile publice. Informarea și comunicarea sînt factori indispensabili la toate nivelele ciclului politicilor: emergența problemelor, elaborarea și luarea deciziilor, executarea și controlul. S-a stabilit o tipologie a modelelor teoretice de formare a agendei politice și care pune în evidență într-un grad mai mare rolul comunicării în acest domeniu 65. Trebuie făcută o distincție între modelul de inițiativă exterioară, modelul de inițiativă interioară și modelul de mobilizare. În ultimele două situații, guvernul trebuie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a-și valoriza acțiunile. Legea din 15 ianuarie 1990 a vrut să împiedice această tentație, pentru că interzice pe o perioadă de șase luni înaintea alegerilor generale, campaniile de promovare publicitară a realizărilor sau a administrării unei colectivități. Mai mult, controlul agendei media este mai ușor de efectuat la nivel local, datorită frecventei slăbiri a concurenței dintre mijloacele mediatice locale, pe de o parte, și a celei mai accentuate fragilități de la nivelul structurilor politice, pe de altă parte. La nivel local, ca
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
adică pentru capacitatea lor de a permite supravegherea spațiului proxim. Ele constituie deci instrumente importante pentru construirea realității politice locale prin vizualizarea inegală a actanților și forțelor politice aflate în competiție, prin ierarhizarea permanentă a informației și prin întocmirea unei agende publice locale. Dacă acestui control direct sau indirect îi mai adăugăm și resursele de comunicare existente la nivelul orașului, departamentului, circumscripției și regiunii, precum și practica cumulului de mandate deși a fost limitată prin legea din 198574 -, comunicarea politică locală ajunge
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Într-adevăr, comunicarea îi prezintă sistemului politic cererile venite din partea societății și răspunsurile acesteia la deciziile și politicile publice. În această situație, ea se înscrie într-o participare colectivă, căreia i se circumscriu și partidele politice, mecanismele de elaborare a agendei politice și mobilizările politice. Partidele și, la modul general, organizațiile politice pot fi descrise pornind de la trei dimensiuni structurală, simbolică și praxeologică ale comunicării politice prezentate în primul capitol. Într-adevăr, un partid se prezintă ca o structură de comunicare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ori sînt percepute ca lipsite de vigoare, cetățenii, pentru a-și face auzită vocea, se întorc spre mijloacele neconvenționale. Dincolo de conjuncturile electorale, importanța comunicării în cadrul mobilizărilor politice își face simțită prezența, atît în mișcările de protest, cît și în întocmirea agendei politice. Cînd loialismul nu mai este posibil, cetățenilor nu le mai rămîne decît abandonul, adică o retragere apatică și, contrar, înscrierea la cuvînt pentru a-și exprima nemulțumirea (Hirschman, Exit, Voice and Loyalty). Participarea neconvențională se materializează prin comportamente foarte
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
situația, construind o interpretare a evenimentului ce va fi cu siguranță amplu difuzat, oricare ar fi validitatea acestuia. Raportarea la mass media variază în funcție de natura manifestației 95. Este foarte important ca o manifestație inițiatoare să vizeze instalarea unei revendicări în agenda politică, iar gruparea respectivă să fie recunoscută ca un interlocutor legitim. Manifestația de rutină, prin definiție, este mai previzibilă sub aspectul conținutului și al formei, al purtătorilor de cuvînt și al riturilor sale. Intervenția mass media este mai redusă în măsura în care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
o mișcare de contestare locală, ca și pentru președintele republicii însă nu cu aceleași mijloace și nici cu aceleași șanse de izbîndă -, a face să se vorbească despre sine a devenit o condiție a propriei influențe. În sfîrșit, conceptul de agendă politică se aplică la nivelele etatic și local pentru a desemna ansamblul problemelor care necesită o dezbatere publică, adică intervenția autorităților politice legitime 97. Acestui amplu sens politic i se adaugă și un sens mai restrîns, care trimite exclusiv la
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
nivelele etatic și local pentru a desemna ansamblul problemelor care necesită o dezbatere publică, adică intervenția autorităților politice legitime 97. Acestui amplu sens politic i se adaugă și un sens mai restrîns, care trimite exclusiv la influența mijloacelor media asupra agendei, așa cum este ea înțeleasă de opinia publică. Pentru ca o problemă să intre în agenda politică, trebuie mai întîi ca definiția situației să fie pusă sub semnul întrebării de către cetățenii mai mult sau mai puțin organizați sau chiar de liderii sindicali
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
adică intervenția autorităților politice legitime 97. Acestui amplu sens politic i se adaugă și un sens mai restrîns, care trimite exclusiv la influența mijloacelor media asupra agendei, așa cum este ea înțeleasă de opinia publică. Pentru ca o problemă să intre în agenda politică, trebuie mai întîi ca definiția situației să fie pusă sub semnul întrebării de către cetățenii mai mult sau mai puțin organizați sau chiar de liderii sindicali, administrativi sau politici. Apoi trebuie ca problema respectivă să fie etichetată ca necesitînd o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]