12,606 matches
-
alia immutatio în sensu communi, qui visionem percipit (S. th., I, q. 78, a. 4, ad 2). La a doua [obiecție] trebuie spus că simțul propriu judeca sensibilul propriu distingându-l de altul care cade sub același simt, de exemplu albul de negru sau verde. Dar nici văzul, nici gustul nu pot distinge albul de dulce, fiindcă ceea ce distinge între [două lucruri] trebuie să le cunoască [pe ambele]. De aceea este necesar ca judecată de distingere să îi aparțină simțului comun
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a. 4, ad 2). La a doua [obiecție] trebuie spus că simțul propriu judeca sensibilul propriu distingându-l de altul care cade sub același simt, de exemplu albul de negru sau verde. Dar nici văzul, nici gustul nu pot distinge albul de dulce, fiindcă ceea ce distinge între [două lucruri] trebuie să le cunoască [pe ambele]. De aceea este necesar ca judecată de distingere să îi aparțină simțului comun, la care să se raporteze toate percepțiile simțurilor că la un punct terminus
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
combinații coloristice), precum și canotierele de pai de orez sînt, cum ar zice francezul, de rigueur. Pentru șofat pe drumurile de țară nepavate, pasagerii mașinilor deschise (cu capotă amovibilă) poartă caschete, halate lungi și ochelari de aviator, totul de culoare deschisă (alb, gri, bej, gri-bej) pentru a masca praful. Pe plaje, își fac apariția costumele de baie din lînă; pentru domni, acestea se poartă cu un cordon textil și cataramă metalică, de obicei (pentru contrast) de culoare albă; pentru doamne, ele sînt
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cina de gală pentru întreaga suită, compusă din 28 de persoane oficiale; printre ei, ministrul Marii Britanii în România, Sir Frank Lascelles, generalii Wilson și Keith-Trager, precum și atașatul britanic Brown. Prințul de Wales purta jachetă, iar pe cămașa scrobită de un alb imaculat strălucea un rubin în chip de buton. Meniul a fost fin, iar vinurile excelente. Se pare că în prealabil regele se interesase prin canalele diplomatice de gusturile prințului în materie de vinuri: premier grands crus Château-Yquem și Chambertain. Afară
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ani, cînd regina nu mai apărea în haine de doliu (cu excepția acoperămîntului de cap din tul alb de dantelă). Motivul era simbolic: regina nu cobora în moarte, ci se întîlnea cu Albert într-o lume plină de lumină. În plus, albul "imaculat" era simbolul purității, așa cum îi spusese odată poetul Tennyson. Astfel înveșmîntată, semănînd cu Mrs. Havisham din romanul dickensian "Marile speranțe", și încinsă cu panglica albastră a Ordinului Jartierei, defuncta a fost plasată într-un coșciug deschis peste care s-
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
timp de secole, în astfel de împrejurări, s-a folosit ne varietur formula Le Roi est mort ! Vive le Roi! (sau The King / Queen is dead !, Long Live the King / Queen). Membrii familiei regale și rudele lor (toți îmbrăcați în alb, conform instrucțiunilor ei) s-au îmbarcat pe vasele "Victoria & Albert", "Osborne" al prințului de Wales și "Hohenzollern" al împăratului, care au traversat împreună strîmtoarea Solent, acostînd la Portsmouth. Trenul funerar ajunge în gara Victoria. Capitala toată este îmbrăcată în mov
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
easa, -eni, -eanca, -oaia, -oanea sau în formă absolută, fără sufix, ca Basaraba, Ciurila, Dragota, Balota etc.). Ca regulă generală, toponimele derivate și compuse sunt mai noi decît bazele de la care s au format (de exemplu, Crișan, Crișana, Crișeni, Crișul Alb, Crișul Mic, Crișul Negru, Crișul Nou, Crișul Pietros, Crișul Repede, Crișul Văratecului, Dealul Crișului, Vîrful Crișului etc. sunt ulterioare bazei lor, Criș). Apar însă destul de multe situații care contrazic acest principiu, mai ales dacă e aplicat mecanic. V. Ioniță a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se mai spune în romînește), așa cum ar fi posibil să fi „văzut“ Namengeberii în momentul denominației. Almaș Este numele a douăzeci și trei de topice diverse (șase ape mai mari sau mai mici, afluenți ai rîurilor Valea Mare, Barcău, Crișul Alb, Mureș, Someș, Șaru; cincisprezece sate în județele Arad, Alba, Neamț, Hunedoara, Sălaj, Bihor; două depresiuni, în Munții Săcărîmbului și în Podișul Someșan). Corelate etimologic cu acesta sunt și toponimele: Alma (sat în județul Sibiu), Almășel (un pîrîu, afluent de dreapta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînești (ca în sabie > săs. tsabien, magh. sîmbră > magh. czimbora). Apelativul romînesc regional bîrsă, bîrță („lopățica dintre grindeiul și plazul plugului“) nu este plauzibil onomasiologic drept bază a unui toponim de o asemenea răspîndire. Toponimul a fost dedus și din alb. vertse, „scîn durică“ < lat. vertia, din sl. brdce, brdco, „vîrf ascuțit“ (iar în limbile neoslave „deal, munte“) sau din magh. berc, „vîrf de munte“. Bîrzava Este numele unui rîu, lung de 154 de kilometri, afluent de stînga al Timișului, al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rus. Berezinski. Majoritatea toponimelor prezentate mai sus derivă, direct sau indirect, din apelativul slav brĕza, „mesteacăn“. Pentru unele toponime, lucrurile sunt mai complicate: Breazul ar putea fi nume de persoană sau ar putea avea la bază apelativul romînesc breaz, „țintat alb în frunte“. Tot la antroponim (format de la ape lativul slav sau de la cel romînesc) trimit Teiul Breazului (și alte toponime cu aceeași structură), Brezești, Brezilă, Brezoiu, Brezoiasa, Culmea Brezoilor (și alte toponime cu aceeași structură), Brezoń (cu ń păstrat nepalatalizat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Căliniș, Cătiniș, Cireși, Cornu, Cornetul, Cornișor (< cornișor, „un arbore numit și brădișor, ploșnicar“), Cornu, Cornățel, Dranov (< sl. dren, „corn“), Drencova, Drincea, Făget, Bucov, (< sl. buc, „stejar“), Bucovăț, Bichiș (< magh. bükkös, „făget“), Frăsinei, Isnovăț (cf. bg. jasen, „frasin“), Gorunul, Bunget (cf. alb. bunk, „stejar“), Cașolț (< germ. Kastenholz, „pădure de stejari“), Cerăt, Dîmbovița (< sl. dabu „stejar“), Gîrnetul, Rast (sl. hvrastu, cf. srb. hrast, „stejar“), Rasnic, Stejarul, Tufani, Lunca, Măceșul, Mălini, Malnăș (magh. málnás, „zmeuret“), Poiana Mărului, Almaș (< magh. almás, „livadă de meri“), Iablanița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înlocuit prin secolul al XVIII-lea cu Bega sau Beghei, afluent al Tisei, care a rezultat prin unirea a două pîrîiașe, Bega-Poieni și BegaLuncani. Originea numelui acestui pîrîu este controversată, baza fiind considerată, pe rînd: sl. bega, „curgătorul“ (< bjeg, „curgere“); alb. vego, venit prin filieră sîrbească; rom. Beghei, srb. Begej, magh. Bögej („sistematizate“ de austrieci ca Bega), provenite fie din magh. böge, „porțiune de canal între două ecluze“, fie din sl. (s) beg, „fugă, refugiu, ascunzătoare“, fie din pecenego cumanul beg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a vizat și opozițiile lexicale ce funcționau în latină. Tot E. Coșeriu arată că, în latina clasică, niger însemna „negru mat“ și se opunea lui ater, care avea valoare de „negru strălucitor“, iar albus însemna „alb mat“, în timp ce candidus desemna „albul strălucitor“. În latina târzie, a dispărut opoziția „mat“-„strălucitor“, și dintre cei patru termeni s-a păstrat câte unul din fiecare culoare: niger, termen marcat al opoziției, devenit negru în română, și albus, devenit alb. Nici ater, nici candidus nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alb mat“, în timp ce candidus desemna „albul strălucitor“. În latina târzie, a dispărut opoziția „mat“-„strălucitor“, și dintre cei patru termeni s-a păstrat câte unul din fiecare culoare: niger, termen marcat al opoziției, devenit negru în română, și albus, devenit alb. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis limbilor romanice. Iată așadar că, prin abandonarea opoziției „strălucitor“-„mat“, nu s-au pierdut doar două cuvinte, ci a avut loc și extinderea sensului celor două cuvinte rămase: alb înseamnă atât „alb
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și albus, devenit alb. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis limbilor romanice. Iată așadar că, prin abandonarea opoziției „strălucitor“-„mat“, nu s-au pierdut doar două cuvinte, ci a avut loc și extinderea sensului celor două cuvinte rămase: alb înseamnă atât „alb mat“, cât și „alb strălucitor“, după cum negru are ambele accepții: „negru mat“ și „negru strălucitor“. Un alt tip de discontinuitate între situația din latină și cea din limbile romanice este reprezentată de apariția unei opoziții sau a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
candidus nu s-au transmis limbilor romanice. Iată așadar că, prin abandonarea opoziției „strălucitor“-„mat“, nu s-au pierdut doar două cuvinte, ci a avut loc și extinderea sensului celor două cuvinte rămase: alb înseamnă atât „alb mat“, cât și „alb strălucitor“, după cum negru are ambele accepții: „negru mat“ și „negru strălucitor“. Un alt tip de discontinuitate între situația din latină și cea din limbile romanice este reprezentată de apariția unei opoziții sau a unor noi relații, în condițiile păstrării unui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în terminologia anatomică, nucha cu sensul „măduva spinării“ a fost înlocuit de medulla, moștenit și de rom. măduvă. În română, nu au existat aceste contacte lingvistice. Nu se știe prea bine de ce avem cuvântul ceafă, pus de majoritatea lingviștilor în legătură cu alb. qafë (kjafë) „gât, gâtlej“. De asemenea, sunt neclare relațiile sinonimice, din epoca veche, dintre ceafă și alte cuvinte din același domeniu semantic, gât, grumaz, gușă (uneori sinonime, din cauză că sensul lor este glosat vag), toate trei cu etimologii dificile, discutabile: deși
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
târziu în texte, abia la A. Pann. Grumaz este sigur un cuvânt vechi (apare la Coresi, în secolul 16), are și variante cu dz, cum găsim numai la cuvintele moștenite din latină, există și în aromână. A fost pus în legătură cu alb. grumas, grumaz, ceea ce sugerează că ar fi din fondul autohton. Totuși, unii lingviști s-au gândit și la un etimon latin: ar putea fi vorba despre lat. gruma (variantă a lui grumus „colină“) + sufixul -ză, dat fiind că grumaz are
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanice cu altă semnificație: fr. aube, it., sp. alba înseamnă „zori“ (l-am păstrat și noi cu acest sens, în expresia intră alba în sat „apar zorile“). În latină, exista construcția album in oculo „albeață“, care se regăsește în rom. albul ochilor (cf. și port. alvo de olho), iar sensul din album ovi „albul oului“ apare în rom. albuș. Sensul lui albe „haine albe, lenjerie“ din aromână exista, de asemenea, în latină (apare și la Ovidiu). În română, alb nu este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
păstrat și noi cu acest sens, în expresia intră alba în sat „apar zorile“). În latină, exista construcția album in oculo „albeață“, care se regăsește în rom. albul ochilor (cf. și port. alvo de olho), iar sensul din album ovi „albul oului“ apare în rom. albuș. Sensul lui albe „haine albe, lenjerie“ din aromână exista, de asemenea, în latină (apare și la Ovidiu). În română, alb nu este un cuvânt izolat; are o bogată familie de derivate, dintre care unele sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cărui etimologie în latină este necunoscută) este unul dintre termenii transmiși tuturor limbilor romanice. În latina clasică, nigrum însemna „negru strălucitor“, spre deosebire de ater, care însemna „negru mat“ (aceeași distincție de sens apărea și la albus „alb mat“, opus lui candidus „alb strălucitor“). În latina târzie, această opoziție s-a pierdut și din fiecare pereche s-a păstrat numai cât un membru: niger, respectiv albus. Rom. negru are și el o bogată familie, cu multe derivate. Dintre acestea, unele ar putea fi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Vechimea lor poate fi dovedită prin păstrarea unor sunete care, între timp, au evoluat în română la altele (conservarea unor faze fonetice intermediare între româna primitivă sau veche și româna actuală). Astfel, vătui < lat. *vituleus este înregistrat cu l’ în alb. vëtulj (ë) și ucr. vatulja, iar grui < lat. gruneus apare cu ń în ucr. și slov.: gruń; la fel, brândză (cu dz încă păstrat în unele graiuri românești) apare în slov. și pol. bryndza, ceh. brindza, magh. brindza. În cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și cunoașterii umane. În noua perspectivă a cercetării, compararea cu alte limbi se face nu pentru a afla sursa cuvântului, ci pentru a-i înțelege continuitatea lui specifică în limba respectivă (gard, grajd, grădină, gardină, ogradă, îngrădi) în comparație cu alte limbi (alb. gardh, pol. grodza, magh. kerités, vprus. sardis, lit. gar̃das, got. gards „casă“, germ. Garten, fr. jardin, lat. hortus, vgr. hortos etc.) și pentru a-i putea explica structura derivativă prin propria constituire și evoluție. Astfel, rom. vatră este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îmbinare, articulare, apucare”, germ. haben „a avea, a ține, a fi compus din”, rom. hapcă, a apuca, gabjă, a găbji. Rădăcina -ânare sensul de „în, între”, așa că sensul primar este cel de „apucare, înșfăcare”, apoi cel de cantitate cuprinsă. Comp. alb. krah, sl. ruka, lit. ranka, germ. Hand, forme cu care mâna se întâlnește în continuitatea adâncă a limbii. Cu pref. doau rezultat domn, domeniu, a domni. Ochi este adus nemijlocit din lat. oc(u)lus, cu luarea între paranteze a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etc. Cuvântul este analizabil: a-lea-n și se explică prin viața limbii române: a-gale (cf. galeș, jale), a lene (cf. lene, lent, leneș), a-tât (cf. tot); le-păda, lă-sa, la-ș, la-ț, le-ne, li-n, le-nt (cf. alb. lë „a lăsa, a ceda”, lënë „delăsat, uitat”; sl. laska „mângâiere”, visl. elska, „a iubi”, lat. laxo „a relaxa, a destinde”). Lipsa de perspectivă asupra istoriei cuvântului iese pe deplin în evidență atunci când etimologia tradițională explică denumirile etnice. Acestea sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]