28,520 matches
-
Înstăpânindu‑se lent. Când a sunat din nou telefonul, am răspuns eu; aveam de gând să‑l feresc pe Abe de solicitanți. Dar pe fir era femeia de la BMW și Ravelstein dorea să vorbească cu ea. - Hai să recapitulăm toate amănuntele. Sunteți sigură că schimbătorul de viteze?Ă Nu vreau transmisie automată. Cu toate adaosurile, mașina avea să coste optzeci de mii de dolari. - Desigur că o să aveți dispozitive de siguranță și la scaunul pasagerului, nu numai pentru șoferă Acum În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine toată averea. Dar cu puțin timp În urmă Îmi spunea cât de mult și‑ar dori un semn din partea mea - un gest măreț. Pentru că nu‑i numai averea mea - e averea noastră. Nu l‑am Încurajat să intre În amănunte. Din moment ce eram prieteni atât de apropiați, aveam libertatea să cred ce pofteam despre locul lui Nikki În viața lui. Gândeam că eram destul de perspicace pentru a Înțelege. Deși poate că nu eram. Ravelstein mă făcea de multe ori să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din ceață. - Mă rog, tu erai biograful ales de el. Și nu‑i plăcea să vadă că te urneai lent. - Sigur că nu. Când mi‑a povestit că invitația lui Radu la Ierusalim fusese contramandată, nici măcar nu i‑am cerut amănunte. Îmi dau seama că am scăpat trenul. - Ei, când te‑a ales să scrii despre el nu a considerat că ești fără cusur. - În ce privește chestiunile de bază, amândoi eram de acord, atât cât părea posibil ținând seama de ignoranța mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rapid Într‑un stil gestalt - adică În forme tot mai abstracte - ne accelerează experiența prefăcând‑o Într‑o comedie periculoasă, alandala, cu capul În jos și picioarele În sus, grabnic derulată. Nevoia noastră de a simplifica totul la iuțeală elimină amănuntele care ne vrăjeau, ne rețineau, ne Întârziau În copilărie. Arta este una dintre posibilitățile de salvare din această haotică accelerare. Metrul În poezie, tempo‑ul În muzică, forma și culoarea În pictură. Totuși simțim permanent că ne rostogolim vertiginos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deși el unul e împotriva maidanezelor. Într-o vineri, în autobuzul de unu și jumătate, dăduse de o cărticică uitată de vreo călătoare evlavioasă, Scopul vieții creștine. Cum drumul era lung și autobuzul abia mergea, avu timp să studieze în amănunt ceea ce se vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
toarnă ceva gălbui în paharele din tavă. Noroc cu Aurora, care e în formă. ─ Măi băieți, zice ea. Hai noroc și să vă spun cum stă treaba. Și le spune. În timpul ăsta, ochiul rătăcit al lui Pascal stăruie asupra fiecărui amănunt al atelierului, accesibil în mod destul de curios prin cămara de mături de la observator. Cum de n-a știut de mai demult de povestea asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima oară de foarte, foarte mulți ani, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scârțâie. Bunăstarea e un lucru finit și chiar finit repede. Ce pot să-i urmeze decât sărăcia, boala și moartea, din care omul ar trebui să tragă dar n-o face niciodată singura învățătură necesară? Aș putea să vă dau amănunte și să vă descriu un ceas din viața unuia din supușii lui Ozymandias, ca să nu mai vorbim de rege, de suita sau de rivalul lui. Ar fi îndeajuns ca să puteți constata voi înșiși că dincolo de confortul și rânduiala care domneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care domneau în regat și în viața fiecărui supus, se căsca un abis de teamă și de lăcomie. Teamă, o să ziceți, teamă de ce? Căci lăcomia e mai ușor de înțeles. Dar n-am de gând să intru aici în aceste amănunte. Povestea mea e un basm, iar basmele nu sunt pentru cei care se delectează cu perspicacitatea autorului. De ce se tem oamenii? De ce se temeau supușii lui Ozymandias? De el, în primul rând, chiar de el, care le dăruise și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
povestit cum a fost repatriată - într-un fel, repatriată. N-a fost trimisă înapoi la Berlin, ci la Dresda, în Germania de Est. I s-a dat de lucru la o fabrică de țigări pe care a descris-o cu amănunte apăsătoare. Într-o zi a fugit în Berlinul de Est, apoi a trecut în Berlinul de Vest. La capătul mai multor zile s-a văzut într-un avion zburând spre mine. — Cine ți-a plătit drumul? am întrebat. — Admiratori de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Andreea să nu afle nimic, cel puțin deocamdată. Mizasem pe faptul că sâmbăta dormea întotdeauna după masă. Dacă s-ar fi trezit, aș fi inventat o scuză oarecare. Dar eram la fel de convins că la momentul potrivit o să-i istorisesc în amănunt această întâlnire, la fel cum și ea îmi povestise despre aventura avută în timpul plecării mele la Praga. Amănuntele picante cu care își orna discursul și felul inocent de a povesti m-au excitat și m-au umilit în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-ar fi trezit, aș fi inventat o scuză oarecare. Dar eram la fel de convins că la momentul potrivit o să-i istorisesc în amănunt această întâlnire, la fel cum și ea îmi povestise despre aventura avută în timpul plecării mele la Praga. Amănuntele picante cu care își orna discursul și felul inocent de a povesti m-au excitat și m-au umilit în același timp. Îmi vorbea despre libertate și impulsurile inimii, iar eu voiam s-o strâng de gât și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cereau insistent regulile casei. Eram sigur că Mama Mare ar fi remarcat orice urmă de praf pe gresia imaculată. Pe pereți agățase o serie nouă de fotografii, reprezentând nuduri de femei foarte slabe, aproape famelice, și le-am studiat în amănunt cu o oarecare îngrijorare pentru noile preocupări ale bunică-mii. Mi-am dat seama că n-aș mai fi avut niciodată prilejul să pătrund fără opreliști în intimitatea ei, și am decis să nu mă grăbesc și să le fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
soțul, n-ar fi fost vorba de nici o depresie pe fond de stres. Privirile noastre se întâlniră din nou. În ciuda faptului că negase că ar fi în vreun fel implicată în audiții, îmi venea greu să cred că există vreun amănunt legat de acest teatru pe care Margery Prickett să nu-l fi studiat prin acele lentile. *** După ce am ieșit din biroul lui Margery, n-am luat-o în jos, pe scări, așa cum ar fi trebuit - mai aveam de făcut trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sprijin în cele ce se petreceau. Într-un fel, înțelegeam ezitările lui Violet în privința mersului la poliție, dacă motivul pe care-l invocase era real. Mă lua durerea de cap numai la gândul că trebuie să explic cu lux de amănunte antihistaminicele din cafeaua lui Violet, sabotarea cablului Tabithei, ca să nu mai pomenesc de întreaga țesătură de rivalități dintre cei din distribuției, toate astea în fața unor ofițeri de poliție cu ochii holbați mai-mai să iasă din orbite din cauza efortului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
există altă lege decât a lor. Se va simți oare jignit Kano dacă o refuza pe sora lui? Cine putea ghici ce se petrece în mintea unui yubani? Ce știa el despre yubani? În anii aceia fusese preocupat de fiecare amănunt al selvei care îl înconjura, adaptându-se la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la disperare noapte de noapte din pricina zădărniciei strădaniilor lui. În adâncul ființei lui a început să o bănuiască pe Lola că nu ar fi, poate, decât o lesbiană care refuză să fie astfel. Erau atâtea lucruri în caracterul ei, atâtea amănunte care i se iveau din subconștient! Dar dădea dovadă și de atâta străduință să pară feminină, să umple de bucurie viața unui bărbat. Biată Lola! Ce bătălie crâncenă a trebuit să poarte cu ea însăși. Într-o noapte, ceva s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cât va dura ceremonia. Și nici nu pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui care ar fi străbătut de o sută de ori același drum, în ciuda faptului că nu exista nici un amănunt care să deosebească acea porțiune de selvă de oricare alta. Se opri deodată, dădu de o parte niște frunze late ale unui arbore de cauciuc și arătă de cealaltă parte a șoselei. Nu era nimic. Oricât de mult își forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fost cu directorul? Întrebă Brunetti, amintindu-și un caz care ținuse prima pagină a ziarelor naționale cu câțiva ani În urmă, ceva despre directorul școlii lor gimnaziale care fusese acuzat și condamnat pentru abuz asupra unui copil, caz ale cărui amănunte Îi erau foarte Încețoșate În amintire. — Da, cum a fost cu el. Dar de obicei rezolvă lucrurile ei Înșiși. Nu și de data asta, zise Brunetti simplu. — Nu, nu și de data asta. Dat fiind că a fost ucis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i se adresa unui superior. — Tu ai preluat apelul? — Da, domnule. Apoi, pentru a-l Împiedica pe Brunetti să Întrebe de ce mai era acolo după douăsprezece ore, tânărul explică: — I-am luat schimbul lui Monico, domnule. E bolnav. Neinteresat de amănuntul acesta, Brunetti Întrebă: — Ce-a spus femeia? — A cerut cu dumneavoastră pe nume, domnule. Dar nu vorbea decât foarte puțin italiana. — Ți-amintești exact ce a spus? — Da, domnule, zise el, scotocind printre niște hârtii de pe birou fin fața panoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
zi? — N-am avut timp, domnule. — Te-ai Întors pe la șase. Ar fi fost destul timp să rămâi acolo și să termini treaba În după-amiaza aia. Brunetti se Înfrână cu greu să-și afișeze uluirea că Patta Își amintea un amănunt cum era acela al timpului când se Întorsese el de la Vicenza. Aceasta era, În definitiv, omul pe care nu te puteai baza să numească mai mult de doi sau trei polițiști În uniformă. — N-am apucat s-o fac, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oamenii care treceau pe lângă el. Nu aveau nici o idee, absolut nici una. Nu aveau Încredere În guvern, se temeau de mafie, le displăceau americanii, dar acestea erau toate idee generalizate, nefocalizate. Simțeau prezența conspirațiilor, așa cum simțiseră Întotdeauna italienii, dar le lipseau amănuntele, dovezile. Aflaseră destule, din lungi secole de experiență, ca să știe că dovezile erau acolo, din abundență, dar aceleași secole brutale Îi Învățaseră de asemenea pe oameni că orice guvern se Întâmpla să fie la putere va reuși Întotdeauna să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
le văzu pe cele două surori Mariani cum traversau campo-ul. Trebuiau să aibă acum șaptezeci și ceva de ani, amândouă, cu părul lor lung până la umeri, tocuri Înalte și buze de-un roșu aprins. Nimeni nu-și mai amintea acum amănuntele, dar toți Își aminteau povestea. În timpul războiului, soțul creștin al uneia dintre ele o denunțase poliției și amândouă fuseseră duse În unul dintre lagăre. Nimeni nu-și mai aducea aminte care fusese, Auschwitz, Bergen-Belsen, Dachau; numele nu prea conta. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]