8,377 matches
-
mecanism electoral, cu manevrele lui neloiale, cu intrigi, șantaje, mistificări. E o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, venalitatea, arivismul cel mai sfruntat. Prefectul Ștefan Tipătescu, totuși personajul cel mai lucid din piesă, este și el un imoral, care păstrează aparențele onorabilității. El întreține o veche relație adulterină cu Zoe, nevasta lui Zaharia Trahanache, damă energică, autoritară, de care depind multe afaceri politice în orășel. Legătura lor tihnită, pașnică, în cadrul eternului triunghi conjugal, pe care îl alcătuiesc cu venerabilul Trahanache, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
arcidiavolo a lui Machiavelli, evocă o atmosferă de început de secol. E vorba de un București fanariot, de un pitoresc aparte, degajând o ciudată poezie. Un basm, în care precizia detaliului istoric, social și sugestia rafinată a ambianței creează o aparență de nuvelă istorică. Către un asemenea trecut, epocă a șugubățului Anton Pann, se repliază C. în acești ani, creând narațiuni cu o tentă de străvechime. Lungul nasului (localizare după Aulus Gellius, prin intermediul unui text probabil franțuzesc) e cap de serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Henry James, The Painter’s Eye: Notes on the Pictorial Arts. 65 este una cu specificitate vizuală: . Thomas îl citează și pe Joshua Reynolds care arată că: . Ea consideră însă că absența desfășurării temporale și a funcțiilor narative, numai în aparență deficiențe ale picturii,sunt consecințe ale unor norme rigide, impuse din exterior și care pot fi depășite. Thomas îl amintește și pe Richard Redgrave pentru care: . Thomas face referire și la comentariul lui Redgrave despre faptul că: . Ea se referă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
care apare imaginea feminității și are calități care depășesc reprezentarea iconografică. În 1856, revista Punch prezenta crinolinomania ca pe:. Medicii vremii ofereau, în articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
spațiul public, elegant, în rochie cu podoabe, volane și franjuri însoțite de umbrela de soare, toate ornamentate din abundență. În partea dreaptă a ilustrației doamna extravagantă din secțiunea stângă se află în camera ei, și tot ce mai rămâne din aparența elegantă, este numai osatura grotescă, numai capcana crinolinei, care risipește iluzia rochiei magice din partea stângă a imaginii. Oglinda înlocuiește aici copacii fundalului din stânga, face legătura corespunzătoare cu vanitatea crinolinei și oferă spectatorului impresia că deșertăciunea vestimentației feminine este vizibilă chiar
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
îndepărtați de la puterea efectivă. Analogiile cu situația României sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu sunt ușor de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel puțin două unghiuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
apreciază pe Gogol, dar și pe V. Alecsandri, pe care îl consideră singurul creator de tipuri din dramaturgia vremii. Pledând în favoarea criticii literare și pentru încurajarea talentelor locale, cere o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului ca aparență sensibilă a ideii (Critica literară). Câteva traduceri - din Mickiewicz, Horațiu, Schiller - sunt datorate lui Gr.H. Grandea, Radu Ionescu, A. Stern. Apar, de asemenea, tălmăcite fragmente din Lessing, din Principele lui Machiavelli, din Goethe (Herman și Dorotheea) și din E.A. Poe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
avea o metodă originală de în-țelegere a problemelor și, pe de alta, influența californiană. Cibernetica, teoria informației, teoria sistemelor, societatea informațională sînt mișcări sau idei importate, chiar dacă se operează o adaptare, o transformare odată cu trecerea Atlanticu-lui. Toate aceste influențe în aparență contradictorii ne fac să ne gîndim la ceea ce Edgar Morin numește "complexitate", una ce aduce bogăție și diversitate. Această concepție despre complexitate le va servi drept direcție de înaintare unora dintre membrii grupului. Transdisciplinaritea, complexitatea și concepțiile ecologiste constituie trei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
franceze. Într-un anume sens, ea continuă o linie inaugurată de înaintași iluștri, printre care se numără Mihail Ralea, cu Cele două Franțe, și E.M. Cioran, cu Sur la France. Altitudinea textelor are eleganța de a se disimula vag, împrumutând aparențele unei mondenități cordiale, mereu bineve nite. Această așezare în discurs poate părea paradoxală la o specia listă în studiul adumbritului Cioran și în înțelegerea lui Ionesco, experți ai negației și ai contestării radicale. Important este însă că ea structurează și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
către o unitate unduitoare, nelimitată. Limbă majoră, destin minor? Spațiul libertății francofone. Cazul lui Marius Daniel Popescu Omul este o ființă semiotică, o instanță enunțiativă care produce semnificație și care, la rîndul ei, interpretează sensul cuvintelor și gesturilor altuia. În ciuda aparenței de materie care ne înconjoară, omul trăiește într-un univers simbolic, în care un rol esențial îl joacă limbajul. De multă vreme deja ca să nu spunem dintotdeauna ființa socială nu se mai află în prezența imediată a realității, cunoașterea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și mari pe care omul le percepe în conștiința și în inconștientul său, în memoria spiritului și trupului său, și care călătoresc precum o pasăre căreia îi dai culorile timpului. Fapte și obiecte. În ele, prin ele, cu ele în aparență servite în stare brută, în realitate repartizate minuțios, ca notele pe o partitură se creează emoția, prin intermediul cuvintelor nenumărate ce populează frazele unei povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele mai frapante ale lecturii unui roman constă în funcția sa telepatică, rareori identificată ca atare de comentatori. Citind un text puternic, scris la persoana întîi, orice lector se surprinde la un moment dat propulsat în mintea celuilalt (chiar dacă, în aparență, îi e tot atît de străin ca Străinul camusian), formu lînd idei care nu îi aparțin (sau pe care nu și le cunoștea anterior), confundînd ipostazele autorului, naratorului și cititorului în acel eu atotcuprinzător, care revelează, în fond, o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie și imagine, vertij obscen al aparențelor. Pe acest fundal, Jayne Mainsfield și-a trăit efemera perioadă de vis hollywoodian, paradoxal amestec de celebritate și cinică umilire, fiind deja fizic epuizată la 34 ani, după ce nu mai jucase decît în vreo cîteva filmulețe dezastruoase începînd cu 1959
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umane sunt aceleași, de la un capăt la altul al globului. Dar ceva tot sună altfel sub cerul acela mult mai aproape de pămînt ; în acea lumină stranie și tulburătoare, melancolia capătă accente depresiv-burlești, ritmul e mai lent, mai puțin spectaculos în aparență, mai sumbru. Dar aici clișeele cad unul cîte unul pentru cei care se aruncă în această aventură, căci departe de a fi sinistră și deprimantă, cum o consideră unii, mai ales cei care nu o cunosc, această literatură e originală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
premiat se înșiruie după o logică doar de ele știută, purtînd falnic titluri neverosimile: "Cum să lași să plutească fetițele?", "Friedrich Nietzsche o fi Halal?", sau "Cum să faci patul unui bărbat non schizoid și nealienat?"... De fapt însă, în ciuda aparențelor derutante, ni se spune o poveste. Și ca orice poveste, ea trebuie așezată în vremuri imemoriale, doar că nu mai începe întotdeauna cu "A fost odată...", ca odinioară, ci cu un mai scurt și funcțional "Într-o zi...". Și gata
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte, acesta poate fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor mele, îmi caut "eul" în zadar, sau mai degrabă nu-l regăsesc decît atunci cînd toate aparențele se volatilizează, în exultarea prăbușirii mele, cînd se suspendă și se anulează tocmai ceea ce se numește "eu". (C) Cioran e ca o bandă Möbius, indiferent de ce parte o întorci, prezintă o singură și aceeași suprafață: el însuși, pe care interioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
abil Producător străin sau de la un abil Producător mecanizat. Obiecția teoretică adresată acestei înclinații a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență, în inerție. Or, ceea ce o determină este tocmai munca scoasă din starea de inerție, dar disponibilă. Și acesta este motivul pentru care i se opune, în ambele cazuri, același obstacol practic, violența. Legislatorul interzice concurența străină și interzice concurența mecanică
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Rămâne cazul celor zece mii de franci economisiți; și tocmai aici Mondor pare mult superior lui Ariste din punct de vedere al încurajării oferite artelor, industriei, muncii, lucrătorilor, chiar dacă, sub raport moral, Ariste se arată întrucâtva superior lui Mondor. Întotdeauna privesc aparența unor astfel de contradicții între marile legi ale naturii cu o indispoziție fizică, care merge până la suferință. Dacă umanitatea ar fi redusă la a opta între două părți, dintre care una îi rănește interesele și cealaltă conștiința, nu ne-ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
toate contribuțiile cele mai impopulare. Cu siguranță, orice idee ne-am face despre resursele Franței, se va admite cel puțin că trebuie ca aceste resurse să se dezvolte pentru a face față acestei duble întreprinderi, atât de gigantică și, în aparență, atât de contradictorie. Dar iată că în mijlocul acestei mișcări extraordinare, și care ar putea fi considerată ca fiind deasupra forțelor umane, chiar și atunci când toate energiile țării ar fi îndreptate către munca productivă, se ridică un strigăt: Dreptul de proprietate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Bogăția? Este produsul unor cauze diverse. Din nefericire, anumiți capitaliști și-au arogat monopoluri, privilegii, care ar fi de ajuns pentru a explica acest sentiment. Dar, când teoreticienii demagogiei au vrut să îl justifice, să îl sistematizeze, să îi dea aparența unei opinii raționale și să îl întoarcă împotriva naturii înseși a capitalului, ei au făcut recurs la această falsă economie politică în miezul căreia se regăsește încă aceeași confuzie. Ei au spus poporului: Ia un ban, pune-l sub pahar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine. Inteligența sa a rămas multă vreme repliată asupra ei înseși, inactivă în aparență, dar ce buchet bogat a câștigat îmbătrânind! Cea dintâi scriere a lui Bastiat pe care o cunoaștem datează din luna noiembrie 1830. Este o broșură politică ce a fost lansată pentru a susține candidatura domnului Faurie, un om foarte stimat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
politice; să spunem lucrurile mai bine, el și-a dat în mod eficace concursul la a o scoate din starea de discreditare în care căzuse. Prea adesea, economia politică a părut dură și inumană, pentru că ea condamna instituții destinate, în aparență, ușurării suferințelor maselor. Prea adesea, de asemenea, ea și-a atras blesteme pentru că a disipat iluziile dragi dezmoșteniților. Prea adesea, în sfârșit, formulele sale severe putuseră fi interpretate într-o manieră ostilă ameliorării sorții clasei celei mai numeroase și mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și în sens negativ. Comunicarea verbală folosită de jucători este aproape întotdeauna simplă, pentru că ea constă în transmiterea unei informații cu privire la faza de joc altui jucător. Comunicarea nonverbală. Instrumentul de realizare al acestei forme de comunicare îl constituie următoarele elemente: - aparența fizică; - expresia momentană a feței (mimica); - gestul - comunicarea motrică. Comunicarea cu ajutorul mingii sau comunicarea motrică este tipul de comunicare specific în echipele de polo pe apă. Jucătorul pasând mingea coechipierului nu face altceva decât să-i comunice că are mai
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și o recuzită enigmatice (onomastici, operații și aluzii alchimice ori alte aparențe de cifru; simbolurile nu păstrează din valoarea curentă de circulație decât virtuți formal-eufonice), dar și un mod coerent de a menține aproape tot timpul un rest de impermeabilitate semantică. În măsura în care în conținutul unui poem se mai poate citi o artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]