11,066 matches
-
care se prăvăli deodată în jos în mii de cioburi ce se strânseră la picioarele ei. Zuruitul aproape metalic al sticlei sparte, în mintea ei încă înfierbântată, se transformă în acel huruit groaznic, auzit de două ori până acum. Se aplecă și începu să adune cu luare aminte cioburile, sorbind cu luare aminte acea liniște profundă lăsată parcă dintr-odată. Parcă se ridicase un blestem. Lipăituri mici de picioare goale se auziră pe dușumeaua din hol și copiii se strânseră grămadă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zi întreagă, și dacă aș ajunge acolo, am impresia că n-ar mai trece nimeni, toți și- ar muta drumul pe aici, unde stăm noi acum.” Eram să întreb prostește, de ce, dar m-am abținut pe dată văzând că se apleacă iar căznit, cu mare greutate să ia o piatră de jos. Eu, mai sprinten, m- am aplecat, am ales una potrivit de mare și i-am întins-o. A privit-o câteva clipe ca pe un obiect demn de cercetat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ar muta drumul pe aici, unde stăm noi acum.” Eram să întreb prostește, de ce, dar m-am abținut pe dată văzând că se apleacă iar căznit, cu mare greutate să ia o piatră de jos. Eu, mai sprinten, m- am aplecat, am ales una potrivit de mare și i-am întins-o. A privit-o câteva clipe ca pe un obiect demn de cercetat apoi a aruncat-o în apă cu o mișcare scurtă, se pare îndelung exersată. Acum eram și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
șesul acesta și să mă gândesc la ce aș fi putut face dacă ar fi fost altfel viața mea. Vai dar ce a trecut timpul! Și dumneata mă ții de vorbă”. Și parcă pur și simplu înspăimântat de ceva, se aplecă iute luă o piatră și cu o mișcare bruscă o aruncă în apă. Răsuflă apoi ușurat de parcă scăpase de o mare primejdie. De abia atunci m- am luminat și eu, mi-am dat seama că omul acesta se rupsese
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
puțin public, fie restitutiv în anii postdecembriști ai ieșirii din clandestinitate a receptării, pe toate canalele, a operei radiofonice și scriptice constituie argumentele, impulsul, și totodată promisiunea unei cercetări în cel mai înalt sens utile și așteptate. Acest studiu se apleacă asupra vieții și, prin consecință, asupra operei autoarei. Grevată de un interes complex, care ține atât de restituirea imaginii personalităților românești angajate deschis în opoziția anticomunistă, cât și de restituirea literară a operei diaristice, epistolare și de istorie privată a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil de teren nou-nouț, blindat, de mărimea unui tanc, ce tocmai oprise pentru a parca și care avea farurile deja stinse. Gâfâind, ca după o repriză de fotbal, se aplecă cu greu, își luă șapca mototolită care se pitise chiar lângă roata din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și îndrepte șira spinării, chiar în fața lui, pe partea frontală a motorului, văzu o impunătoare emblemă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui Hans Andersen. Nuntașii, în drum spre restaurant, pășeau veseli și atenți la stratul de gheață de sub nămeții adânci. Acoperișurile caselor, gardurile, brazii și în special ramurile de tuia acoperite cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Îngrijorat, se trezise mai devreme ca de obicei. Nu vroia să întârzie la program. Privind la cerul senin, presărat cu stele, încă de cu seară prevăzuse ca va fi o noapte cumplită. Se stârnise și un vânt dinspre nord ce apleca copacii și mătura asfaltul, iar fulgii mărunți erau aruncați cu putere nu numai în ochii trecătorilor, ci și în diferite cotloane unde se adunau în troiene ce depășeau în unele locuri înălțimea unui om. Oră matinală, de vârf. Orașul, trezit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult decât pe sine. Acest tratat în patru cărți este, deci, un tratat de hermeneutică biblică. Fericitul Augustin, în prologul cărții spune: „Există, în legătură cu interpretarea Sfintelor Scripturi, precepte ce nu ne par a fi fără utilitate pentru cei ce se apleacă asupra acestui studiu: reguli de care putem profita nu numai pentru a citi operele ce aduc lumină în pasajele obscure, dar, de asemeni, pentru explicațiile pe care le vom da altora”. „Orice știință și orice interpretare se bazează pe trei
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
încrâncenare încât poemul său cântat dulce devenea prin rostirea patetică ce i-o dădea un act de indignare și de protest la adresa istoriei. Se opri iarăși apăsând pe un anume cuvânt și atunci cele cinci femei cu pălarii verzi se aplecară și căutară cu insistență în rucsacul bătrânului scoțând câte un obiect asemănator și ca la un semn porniră una după alta pe lângă cei din sală arătându-le din treacăt câte o piatră ascuțită. Când ajungeau la scaunele lor erau nevoite
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
citit-o cu nesaț. într-una dintre paginile ei mi-a atras atenția în mod special o pildă cu o femeie care după ce trece printr-o moarte clinică, povestește că a visat o grădină cu un pom fructifer ce-și apleca crengile către copii pentru a i se culege roadele. Doi dintre copii nu puteau culege roadele pentru că la apariția lor, pomul își ridica crengile. Bătrânul care avea cheile grădinii, le-a explicat că nu vor putea culege roadele deoarece înaintașii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre lumină prin vreo crăpătură de bulgăre care, fusese și el zdruncinat cu puternicul vărf al brăzdarului. Cine mai știe de cîte ori, veseli, ne-am tot aplecat să luăm ori o secere verde de bronz care, tare vioaie, ba, chiar și sfătoasă, dovezi arăta orișicui că, demult este trimilenară ori, un rușinos colit ce, hondros și ghebos, prea încet murmura că, de fapt, milioane de ani peste
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
obiecte de mare preț pentru o epocă istorică sau alta. Să-i zici lingvist, i se pare că i-ai minimalizat truda și orientările, oricum, important este că el a publicat, la editura ,,Junimea“, un foarte apreciat de lingviști volum (aplecat asupra graiului local) numit ,, Dăinuiri dăneștene “. Să-i zici filozof, iarăși protestează: el își are propriile categorii morale și spirituale, nu citează (deși citește, dacă ești în măsură să observi) din nici un filozof, însă filozofează mai tot timpul. Originalitatea lui
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
arătat că relațiile româno-americane progresau lent, dar "nu din cauza României"1208. În ansamblu, cuvîntarea a fost un tour de force al naționalismului românesc. Faptul că America participa în continuare la Războiul din Vietnam l-a determinat pe Ceaușescu să se aplece mai mult către Moscova, ca un simbol al unității comuniste și al sprijinirii Vietnamului de Nord. În consecință, președintele român nu voia să ia partea nimănui în conflictul chino-sovietic. În iunie, 1966, cînd Zhou Enlai a făcut o vizită de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Iată un fragment din articolul Serafimul și Heruvimul și Visul 1836: "A scri însă cu un scop, a avea în scopul său o țintă morală, a alege din viața omenească niște împrejurări comune prin care sujetul său să se poată apleca la tot omul, în tot locul și în tot veacul, a face ca fiecare om bun să găsească câteva pasaje care să i se potrivească și să afle mângâierea și fiecare înrăutățit ca de săgeata trăsnetului să fie izbit la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sala unde urma să țină cursul de igienă, pe coridoare se făcea o liniște profundă întreruptă numai de zgomotul ușor al pașilor profesorului Brăescu. Pedagogii de serviciu și elevii întârziați își luau o poziție respectuoasă și îl salutau în tăcere, aplecând puțin capul înainte. Întreaga făptură a acestui profesor le impunea un respect deosebit și toți căutau să nu-l supere cu nimic. În anul școlar 1910-1911, într-o după-amiază, după semnalul clopoțelului de intrare în clasă, un elev întârziat a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
povestește, în impresionanta lui carte de amintiri, că, în timpul liber pe care îl petrecea cu cei care îi erau apropiați, Wittgenstein nu se relaxa așa cum fac alții: „O plimbare cu Wittgenstein era foarte solicitantă. Despre orice ar fi vorbit, se apleca asupra temei cu intensitate, pe deplin serios și îmi solicita o enormă risipă de forțe să țin pasul cu gândurile saleă Prospețimea și profunzimea gândirii lui Wittgenstein cereau foarte mult de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și un fel diferit în care suntem tentați să enunțăm propoziții. Sunt situțiile când ne aplecăm asupra limbajului, ne îndreptăm în mod conștient atenția spre el. Iar atunci când noi alcătuim propoziții despre care spunem că trebuie să aibă sens, o propoziție de acest gen poate să nu aibă nici o folosire, dar deoarece ea sună ca o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unor localități, ba chiar prin mijlocul unor gospodării. Comunitățile brusc despărțite s-au resemnat, însă atunci când familii au fost spulberate, cererile pentru revizuirea justă a hotarelor s-au ținut lanț vreme de decenii. Și, iată, brusc, cei doi Președinți au aplecat urechile la cererile justificate și au convenit la anumite revizuiri ale granițelor. Da, dar întotdeauna trebuie să intre și cele mai scârboase muște în borcanul cu miere! Cine? Bineînțeles un alt așa-zis jurnalist (de teapa lui J.Z.) a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
procedeul folosit, este incorect. Nu-i consider învățători de elită pe cei care obțin rezultate foarte bune, lucrând numai cu copii aleși. Regretatul învățător emerit Gh. Sireteanu în îndelungata sa carieră de dascăl nu a lăsat nici un elev repetent. Se apleca cu înțelegere și răbdare asupra fiecărui copil care întâmpina dificultăți în învățare, își sacrifica după-amiezile pentru a lucra cu aceștia, îi ajuta să progreseze fiecare în ritmul său, încurajându-i și dându-le, astfel, aripi pentru învățătură în treptele următoare
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
un marș neoprit al progresului ne face să întrevedem un viitor fără suferință. Or, până într-un trecut recent, homo religiosus monoteist suferea pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu. El credea în funcția răscumpărătoare a suferinței. De aceea, religiile s-au aplecat în mod tradițional spre suferința omului și s-au străduit să-i dea o explicație pentru a o face suportabilă aici, pe pământ, ori să arate că ea nu este abordabilă pe căile aflate la îndemâna omului muritor. Chiar și suferința
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
divină a acestei suferințe întemeiate pe mister, un mister care exprimă esența religioasă a lumii. În realitate, problema lui Iov nu este atât raționalitatea sau iraționalitatea acestei suferințe nedrepte, cât relația omului cu Dumnezeu. O mare parte a Bibliei se apleacă asupra răului și suferinței, dar în Cartea lui Iov această discuție se dovedește primordială. La sfârșitul cărții, acesta înțelege că raportul cu Dumnezeu nu se limitează la o cauzalitate mecanică între bine și răsplată, între păcat și pedeapsă, ci este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
văzut, în secolul al XIX-lea. Filosofia evreiască dezvoltată după război, chiar dacă abordează problema Holocaustului, nu o înfruntă ca în lumea anglo-saxonă, fie prelungind sau revizuind teologia tradițională, fie încercând abordări mai puțin convenționale. Puțini gânditori evrei francezi s-au aplecat asupra evenimentului cu atâta intensitate ca teologii anglo-saxoni. Din acest punct de vedere, unul dintre cei mai originali reprezentanți americani ai ceea ce se va numi în engleză Shoalogy este, incontestabil, Richard L. Rubinstein, ale cărui reflecții nu întârzie să suscite
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
opoziția îl interpretează ca o tentativă a dreptei de a avea propriul proces, în speranța de a culege o parte din "succesul" pe care cel al lui Eichmann îl adusese la vremea lui stângii. Până la mijlocul anilor 1970, când se apleacă asupra Holocaustului, manualele școlare evocă mai degrabă, cum era de așteptat, eroismul partizanilor și al luptătorilor din ghetou. Abia la sfârșitul anilor 1970 apar mai multe informații despre suferința și exterminarea evreilor. Aceeași evoluție se observă în cercetarea universitară, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ei înșiși și îi îndepărtează adesea de universalismul care mult timp i-a caracterizat. În fapt, această speranță este ea însăși o neliniște, neliniștea ce-l chinuiește pe orice evreu care se teme de ce e mai rău pentru Israel. Aplecându-mă și asupra teologiilor genocidului articulate în mediile ortodoxe și ultraortodoxe, teologii care se disting din toate punctele de vedere de căile adoptate de laici, am putut constata nevoia de religie și identitate pe care această nouă religie civilă aspira
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]