8,268 matches
-
Rutherford, au sugerat existența unei activități la nivel atomic și subatomic și au deschis noi drumuri în știința modernă. Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esență ideea că acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive. Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu constituindu-l
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
dielectrică și magnetizarea, radiația termică. Aplicațiile practice sunt și ele numeroase și variate, de la frigider și încălzire centrală la energie regenerabilă și prognoză meteorologică. O abordare alternativă a fenomenelor termodinamice o reprezintă mecanica statistică. Pornind de la structura microscopică (molecule și atomi), luând în considerare interacțiunile (forțele) dintre aceste componente și folosind metode statistice (aplicabile sistemelor alcătuite dintr-un număr foarte mare de componente), mecanica statistică poate, prin intermediul unor calcule laborioase, să deducă (și prin aceasta să confirme) rezultatele obținute de termodinamică
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
25% heliu). Spre centrul Soarelui este din ce în ce mai cald, iar materia este din ce în ce mai comprimată. În centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pământului. În acest cuptor, atomii de hidrogen se aglomerează câte patru și se transformă în atomi de heliu. În cadrul acestei reacții de fuziune nucleară se degajă căldură și lumină, sursa strălucirii Soarelui. În fiecare secundă, 564 de milioane de tone de hidrogen se transformă în
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
din ce în ce mai comprimată. În centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pământului. În acest cuptor, atomii de hidrogen se aglomerează câte patru și se transformă în atomi de heliu. În cadrul acestei reacții de fuziune nucleară se degajă căldură și lumină, sursa strălucirii Soarelui. În fiecare secundă, 564 de milioane de tone de hidrogen se transformă în aproape 560 de milioane de tone de heliu în centrul Soarelui
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
fi observate pe Soare variază după un ciclu de aproximativ 11 ani. În timpul unei erupții solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă și coroană este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și particule de atomi accelerate până la viteze foarte mari sunt expulzate în spațiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoțite de o emisie de raze X (Röntgen), de unde radio și, în cazul erupțiilor mai puternice, de lumină vizibilă. Când ajung în apropierea Pământului și intră în
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
și răsare și apune de căte 2 ori într-o zi marțiană. Marte a pierdut magnetosfera acum 4 miliarde de ani, vântul solar interacționând direct cu ionosfera marțiană, ținând atmosferă mai rarefiata decât ar fi în mod normal din cauza eliminării atomilor din atmosferă superioară. Atmosfera marțiană este relativ rarefiata; presiunea atmosferică la suprafață are o valoare de doar 0.7-0.9 kPa, în comparație cu cea a Pământului, de 101.3 kPa. Atmosferă ajunge până la 11 km, pe când, cea a Terrei la „doar
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
sus sunt consecințele unei mai generale numită . Aplicată grupului R, ea dă transformata Fourier clasică; o aplicație în fizică sunt , în care grupul de bază este un spațiu vectorial finit-dimensional real înzestrat cu elementele suplimentare ale unei ce codifică pozițiile atomilor în cristale. Seriile Fourier sunt folosite și pentru a rezolva în ecuațiile cu derivate parțiale. În 1822, Fourier a fost primul care a folosit această tehnică pentru a rezolva . O versiune discretă a seriilor Fourier se poate folosi în aplicații
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale asupra corpurilor solide cristaline, asupra radiației, în care pentru prima dată a aplicat ipoteza presiunii luminii a lui Maxwell. A confirmat mișcarea de rotație
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
care poate fi gândită, dar nu poate fi reprezentată. Aceea ființă deghizată în monadă despre care vorbea Leibniz este însuși divinitatea, Dumnezeu, cel ce creează ,aneantizează. Dumnezeu fiind originea esențelor. Un lucru la care filosoful face apel este faptul că atomul spiritual denumit monadă este imperisabil sufletului uman. Sufletul este văzut că perceptie distinctă. Sufletul poate fi de doua feluri :poate fi suflet vegetal și suflet animal. Un al lucru la care filosoful german face referire este faptul că monadele nu
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
care constituie materia „grea” (numită și barionică). Ipoteza existentei quarcului a fost propusă de teoreticianul Murray Gell-Mann în 1964. După un șir lung de experiențe și descoperiri, se cunoaște în prezent că materia este formată din molecule și moleculele din atomi care definesc elementele chimice, descoperite la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Lavoisier. După descoperirea periodicității elementelor și tabelului lui Mendeleev în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a ajuns la începutul secolului al XX-lea la
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
chimice, descoperite la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Lavoisier. După descoperirea periodicității elementelor și tabelului lui Mendeleev în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a ajuns la începutul secolului al XX-lea la o imagine a atomilor cu un nucleu dens, punctiform și masiv în jurul căruia „oscilează” electronii. Nucleul atomic însă s-a dovedit mai apoi a fi și el divizibil și conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
up (u), down (d), strange (s), charm (c), bottom (b) și top (t). Masele lor cresc de la valori mici (quarcul up, doar o a mia parte din masa protonului) până la foarte greu, quarcul top. fiind tot la fel de masiv ca un atom de aur, ceea ce este remarcabil pentru orice particulă elementară. O altă caracteristică tipică a quarcurilor este sarcina electrică fracționară: +2/3 pentru u,c,t și -1/3 pentru d,s,b. Cele 6 tipuri de quarcuri au următoarele caracteristici
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și neutronul). Protonul (nucleul atomului de hidrogen) este format din doua quarcuri "up" și un quark "down" (uud). Neutronul, partenerul neutru al protonului în formarea nucleelor mai grele, este format din trei quarcuri, doi quarcuri down și un alt quarc up: udd. Astfel, sarcina protonului
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
sfârșitul lui octombrie 1969 apare dublul album live "Ummagumma", care prinde la public, dar este neînțeles de presă. În 1970 apar cele două albume solo al lui Syd Barrett, produse de Gilmour și Waters. Tot în 1970 este editat albumul "Atom Heart Mother", unul din cele mai reușite albume reprezentând o coproducție cu compozitorul de muzică avantgardistă Ron Geesin, care a aplicat astfel primele efecte sonore, prin cuplarea la mixer a doua magnetofoane. Revenirea trupei pentru un concert în "Hyde Park
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
Piotr Leonidovici Kapița (în ) (n. 9 iulie 1894, Kronstadt, Imperiul Rus - d. 8 aprilie 1984, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un fizician rus de origine basarabeană, cercetător al atomului, distins cu Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1978 împreună cu Arno Allan Penzias și Robert Woodrow Wilson. ""pentru invențiile și descoperirile sale de bază în domeniul fizicii temperaturilor joase"". Piotr Leonidovici Kapița s-a născut la 9 iulie 1894 în
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
și integral, inventate practic simultan de către englezul Isaac Newton și germanul Gottfried Wilhelm Leibniz, logaritmii zecimali și naturali de către scoțianul John Napper, ecuațiile cilindrului și ale conului, rezultate deosebite în algebră și trigonometrie. Nașterea chimiei survine odată cu apariția conceptelor de atom, element chimic, substanță simplă și compusă. Ca atare, se descoperă multe elemente chimice, inclusiv metale, se propun simbolurile chimice și scrierea formală a reacțiilor chimice sub forma de ecuații chimice, se descoperă legile universale ale chimiei (John Dalton, Avogadro, Lavoisier
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
metalic, ci se pot propaga cu viteze ridicate chiar și prin unele materiale dielectrice sau prin vid. Lumina este în esență tot o undă electromagnetică. Comunicațiile prin fibre optice utilizează unde electromagnetice în infraroșu. În cazul unui bec electric, fiecare atom al filamentului incandescent emite flash-uri de lumină care reprezintă serii de unde cu o durată de viață scurtă (aprox. 10 s), adică au o lungime de undă de circa 3 m. Aceste surse de lumină sunt incoerente, deoarece dacă suprapunem
Telecomunicație () [Corola-website/Science/297129_a_298458]
-
a este o mărime a atracției pe care un atom o are față de electroni într-o legătură covalentă. a reprezintă capacitatea unui atom de a atrage spre el electronii unei legături pe care o formează într-o combinație chimică. Se constată: halogenii au cele mai mari valori ale electronegativității, metalele
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
a este o mărime a atracției pe care un atom o are față de electroni într-o legătură covalentă. a reprezintă capacitatea unui atom de a atrage spre el electronii unei legături pe care o formează într-o combinație chimică. Se constată: halogenii au cele mai mari valori ale electronegativității, metalele alcaline au cele mai mici valori si există elemente care au aceleași valori
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
Fiecare element are o electronegativitate caracteristică, de la 0 la 4 pe scala Pauling. Un element puternic electronegativ, ca și fluorul, are o electronegativitate apropiată de 4 în timp ce elementele slab electronegative, ca și litiul, primesc valori apropiate de 1. Legăturile dintre atomii cu o diferență mare de electronegativitate (mai mare sau egală cu 2,0 pe scala Pauling) sunt considerate în general a fi de tip ionic, în timp ce valorile între 2,0 și 0,4 sunt considerate a se referi la legături
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
cation). Hidrogenul formează compuși chimici cu majoritatea elementelor din sistemul periodic și este prezent în apă și în mulți dintre compușii organici. Are un rol important în reacțiile acido-bazice, acestea bazându-se pe schimbul de protoni între molecule. Fiind singurul atom pentru care soluția analitică a ecuației lui Schrödinger este pe deplin cunoscută, prezintă un rol major în fundamentarea teoriei mecanicii cuantice. Hidrogenul este un gaz puternic reactiv și își găsește aplicații datorită capacității sale chimice de reducător. Hidrogenul se folosește
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
de apă, conform lui Joseph Priestley. Lavoisier a numit gazul „hidrogen”, nomeclatura fiind de origine greacă ("ὕδωρ", "hydro" înseamnă apă, iar "γίγνομαι", "gignomai" înseamnă a naște, a crea). Datorită structurii atomice relativ simple, constituit dintr-un proton și un electron, atomul de hidrogen împreună cu spectrul luminii emise de el, au reprezentat un domeniu central al dezvoltării teoriei structurii atomice. În plus, simplitatea moleculei de H și a cationului H au condus la înțelegerea completă a naturii legăturii chimice ce a urmat
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
luminii emise de el, au reprezentat un domeniu central al dezvoltării teoriei structurii atomice. În plus, simplitatea moleculei de H și a cationului H au condus la înțelegerea completă a naturii legăturii chimice ce a urmat imediat după dezvoltarea studiului atomului de hidrogen în mecanica cuantică (mijlocul anilor 1920). Maxwell a observat că la H, sub temperatura mediului ambiant, valoarea căldurii molare se abate inexplicabil de la aceea a unui gaz diatomic, iar la temperaturi criogenice se apropie din ce în ce mai mult de cea
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
unui gaz monoatomic. Conform teoriei cuantice, această comportare rezultă din distribuția spațială ale nivelelor de energie de rotație, care la H sunt foarte îndepărtate, datorită masei sale mici. Aceste nivele îndepărtate împiedică la temperaturi mici partiția egală (între cei doi atomi ai moleculei) a energiei termice în energie de rotație. Compușii diatomici gazoși formați din atomi mai grei nu au diferențe mari între nivelele energetice de rotație și nu prezintă același efect. Hidrogenul este elementul cu cea mai mică densitate. În
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
energie de rotație, care la H sunt foarte îndepărtate, datorită masei sale mici. Aceste nivele îndepărtate împiedică la temperaturi mici partiția egală (între cei doi atomi ai moleculei) a energiei termice în energie de rotație. Compușii diatomici gazoși formați din atomi mai grei nu au diferențe mari între nivelele energetice de rotație și nu prezintă același efect. Hidrogenul este elementul cu cea mai mică densitate. În formă moleculară (H) este de aproximativ 14,4 ori mai ușor decât aerul. La presiune
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]