8,697 matches
-
treci în cartea de onoare a vieții faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de vorbă altfel... Când a dat să se ridice, scaunul a deranjat auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar seiful se văzu roșcat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să vă vorbesc, spuse el, cu privire la o confesiune. La auzul propriilor cuvinte, se simți o clipă iarăși un copilandru. E un subiect dificil, spuse domnul Opie, apoi Își examină mâinile pentru un moment și Începu să vorbească repede: Nu sunt un dogmatic În privința asta. Cred că se pot spune foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, și eu ca și tine am fost făcut din noroi. 7. Astfel, frica de mine nu te va tulbura, și greutatea mea nu te va copleși. 8. Dar tu ai spus în auzul meu, și am auzit sunetul cuvintelor tale: 9. Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine. 10. Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socotește vrăjmaș al Lui; 11. îmi pune picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El judecă popoarele, și dă belșug de hrană. 32. Ia fulgerul în mînă și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. 33. Dă de veste că e de față printr-un bubuit și pînă și turmele Îi simt apropierea. $37 1. La auzul acestor lucruri, îmi tremură inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
frunză se desprinde de pe ram și pornește către pământ în acea plutire imprevizibilă? Și cine îi spune unde să se așeze? Când s-a ivit din mugure, știa cât are de trăit până în clipa finală?” Și, ca un făcut, în auz a prins a-mi răsuna cântecul ardelenesc, cu miez plin de adevăr: “Care frunză pică jos Nu mai urcă unde-o fost. Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe sub soare”... Vibrând odată cu tremurul ghersului, am ajuns la izvor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți pleca? La auzul acestei întrebări, mi-a tresărit inima cu putere. Ce să-i răspund? Că eu aș fi plecat și în acea clipă, numai s-o am pe Zâna lângă mine?... Dar asta nu se putea. Drept urmare, am amânat răspunsul. ― Ei? De ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din păsări căzu. Până să ajungă la ea, frumoasa ființă muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu, piu... Când sosi ora de culcare voi să adoarmă. Nu putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă, a sărit ca ars, subofițerul coborât din mașina proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Bine, admise Tapú Tetuanúi, cu un ton care-l surprinse pe maestrul sau. E bine de știut. A doua zi stabili o întâlnire cu Vetéa Pitó și cu Chimé din Farepíti și, cu toate ca la început amândoi s-au scandalizat la auzul propunerii, în cele din urmă reuși să-i convingă. Trei zile mai târziu, când membrii Consiliului erau reuniți în ruinele marelui Marae, cei trei băieți se prezentară în fața lor și cerură permisiunea de a-și expune o doleanța. Ce naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc mult, recunoscu celălalt. La fel de mult cum o iubești și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndepărtată a unor broaște țestoase făcând dragoste, un pește salvându-se, ori un saurian lovind apa... Totul, din ce în ce mai dens, din ce în ce mai întunecat, și pe măsură ce ochii încetau să mai vadă, i se ascuțeau celelalte simțuri. Lumea mlaștinii îl năpădea prin miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și Mitică. M-a vizitat Cezar Mă așez comod în fotoliu, închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de flăcări, stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii agitația se liniștește, mișcarea se disciplinează, corpurile se regrupează, formează alte desene ca Într-un caleidoscop, tinerii aceia risipiți În toate direcțiile revin lîngă stiva de instrumente Îmbrăcate În huse de pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt eu un rău fizic cînd vreau să povestesc, de ce consecuția logică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nemișcat, cu capul înclinat pe-o parte, ascultând. Scout probabil că dăduse să spună ceva, pentru că doctorul duse un deget la buze în semn de șșș. Apoi am auzit și eu, un murmur, un zgomot aproape sub marginea inferioară a auzului uman, dar crescând, prinzând putere. Fața doctorului se relaxă într-o expresie de spaimă vlăguită. — Termină, îmi strigă, fluturând frenetic din mână. Mergi prea departe. Mergi prea departe, trebuie să încetezi. — Dar nu... Am ridicat paharul ca și când asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lume imaginară, ce i se prezintă sub tot felul de fenomene disimulate, probabil o proiecție inconștientă a unui eu travestit. În anumite cazuri extreme această manieră maladivă de a vedea lucrurile poate să meargă până la halucinație, care de regulă afectează auzul, dar care poate de asemenea să afecteze vederea sau alte simțuri. Atunci când misticul nu își limiteză presupunerile asupra anumitor fenomene, el ghicește în spatele lor anumite mistere, dar și aude sau vede în mod material lucruri care pentru ființele sănătoase sunt
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
om inteligent. S-ar fi zis că „inteligența“ este parola ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un cec? — Da, cred că da, zise el, simțind deodată că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem să nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului, căruia ea nu-i aparținuse niciodată. — Scuză-mă, bătrîne! zise Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de zahăr, un cărăbuș micuț și negru se urca grăbit pe un firicel de iarbă și a strigat în gura mare ca să îl audă toată lumea: — Preacinstită adunare, primăvara a sosit! La auzul acestor vorbe, toate gazele din împrejurimi se adunară și începură să se certe. O albinuță arțăgoasă spuse că vara e cel mai frumos și plăcut anotimp, deoarece atunci sunt cele mai frumoase și parfumate flori: de tei, de salcâm și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]