9,246 matches
-
învinsă”) de o alta, după cum urmează: Ciclul generativ (mamă-fiu): Lemn Apă Foc Metal Pământ Ciclul represiv (învingător-învins): Lemn Metal Pământ Foc Apă O privire atentă asupra simbolurilor lor explică relațiile dintre ele. Lemnul arde pentru a genera Foc. Focul produce cenușă, care generează Pământ. Pământul generează și scoate la iveală Metalul. Atunci când este încălzit, Metalul se topește, generând elementul Apă. Apa ajută la creșterea plantelor, generând, astfel, lemn. Dacă urmărim ciclul represiv, Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând astfel Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu capac etanș. Adăugați zece uncii de apă, adăugând puțin din sucul dumneavoastră preferat de fructe sau de legume, pentru aromă. De asemenea, trebuie să adăugați o lingură sau două dintr-un alt produs numit Bentonite, care este făcut din cenușă vulcanică. Bentonite este asemenea unui burete magnetic care îndepărtează toxinele de pe suprafața întregului tub digestiv. Amestecați combinația bine și beți. Apoi, beți un pahar cu apă. Un post de șapte zile pare dur, dar în realitate nu este foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
interne și vă curăță intestinele de reziduuri, pe măsură ce trece prin acestea. Atunci când ajunge în colon, apa caldă de la irigările colonice ajută la desprinderea reziduurilor toxice compacte de pe peretele colonului și la eliminarea acestora prin rect. Bentonite, care este produs din cenușă vulcanică, conține un ingredient numit montmorillonit, o moleculă care are o dimensiune de 500 de ori mai mică decât aceea a moleculei de apă și transportă o sarcină negativă care este de 200 de ori mai mare decât sarcina sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
esenței sexuale și a energiei cosmice în vitalitate pură, care este depozitată în Câmpul Elixirului Inferior. Deși nu există nici o modalitate de a măsura acest elixir interior în timpul vieții, el lasă un semn misterios și minunat al existenței sale în cenușa corpurilor incinerate ale celor mai mari adepți. S-a observat și s-a consemnat în Orient încă de la moartea și incinerarea lui Sakyamuni Buddha, acum mai bine de 2 500 de ani, că cenușa rămasă când corpul marilor maeștri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și minunat al existenței sale în cenușa corpurilor incinerate ale celor mai mari adepți. S-a observat și s-a consemnat în Orient încă de la moartea și incinerarea lui Sakyamuni Buddha, acum mai bine de 2 500 de ani, că cenușa rămasă când corpul marilor maeștri în arta meditației era incinerat conținea zeci, sute și uneori chiar mii de pepite minuscule, strălucitoare și indestructibile, numite ssu-lee-dze („semințe de relicvă”) în limba chineză. Aceste mici pepite nu pot fi sparte cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pot fi sfărâmate cu ușurință cu ajutorul unui ciocan, căci nu sunt altceva decât minerale anorganice cristalizate. Și, dacă așa ar sta lucrurile, într-adevăr călugărul budist extrem de împlinit care a murit la începutul anilor ’50 în Taiwan și a cărui cenușă a scos la iveală mai bine de 10 000 de pepite ar fi trebuit să aibă rinichii de mărimea unor saci cu făină. În 1985, a murit în Taiwan o călugăriță budistă celebră, iar cenușa ei conținea mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în Taiwan și a cărui cenușă a scos la iveală mai bine de 10 000 de pepite ar fi trebuit să aibă rinichii de mărimea unor saci cu făină. În 1985, a murit în Taiwan o călugăriță budistă celebră, iar cenușa ei conținea mai bine de 2 500 de „semințe de relicvă”. Aceste pepite nu s-au găsit niciodată în cenușa oamenilor de rând sau în rămășițele adepților obinșuiți, ci doar în cenușa unui grup restrâns format din cei mai împliniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să aibă rinichii de mărimea unor saci cu făină. În 1985, a murit în Taiwan o călugăriță budistă celebră, iar cenușa ei conținea mai bine de 2 500 de „semințe de relicvă”. Aceste pepite nu s-au găsit niciodată în cenușa oamenilor de rând sau în rămășițele adepților obinșuiți, ci doar în cenușa unui grup restrâns format din cei mai împliniți adepți ai celor mai înalte discipline spirituale. Budiștii și taoiștii, care au metode de meditație similare la nivelurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
murit în Taiwan o călugăriță budistă celebră, iar cenușa ei conținea mai bine de 2 500 de „semințe de relicvă”. Aceste pepite nu s-au găsit niciodată în cenușa oamenilor de rând sau în rămășițele adepților obinșuiți, ci doar în cenușa unui grup restrâns format din cei mai împliniți adepți ai celor mai înalte discipline spirituale. Budiștii și taoiștii, care au metode de meditație similare la nivelurile cele mai înalte, explică faptul că aceste pepite se formează atunci când focul incinerării acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Și după croi Acolo nu ai altceva de făcut decât să aștepți Iar de la o vreme Încolo nici măcar atât Pentru că așa e acoloaici” (Poet anonim) „... ce monde, tout simplement, était d'une surprenante réalité.” (Robert Musil) „Puțin fum și puțină cenușă - resturile.” (Osip Mandelstam) I. Întâmplări mărunte, sensuri pe măsură sau Zăpada lui Cain 1. În afara zilelor de concediu și a sărbătorilor legale, Sebastian Gavril Gheretă bate străzile cartierului cu conștiința clară a importanței misiei sale. Pe lângă tolbă și uniformă, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului ei? Pentru că doar ele vor avea acest privilegiu. Iar ea le va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În fiecare duminică, dar nimic din ceea ce În mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noi, observă doamna Emilia Lapedatu, o arhiva vie de anecdote legate de viața artiștilor care trecuseră prin orașul lor de-a lungul anilor. Ele sunt clipe de grație, necontabilizabile, și nu fac altceva decât să Însuflețească precum o răsuflare divină cenușa anului scurs, În care noi vom cultiva cu hărnicie alte himere, bio, cum se poartă acum, timp de 365 de zile. Unii dintre noi nici nu mai apucă recolta. Celelalte clipe sunt deja vechi, reciclate precum nisipul din clepsidre. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva din ființa ei inaccesibilă: puțină cenușă și o pietricică de lavă Împietrită. O putea admira fără teamă din creștet până În tălpi. Ea rămânea concentrată doar la ce se Întâmpla În măruntaiele sale și nu la ceea ce se vedea afară, ca și cum suprafața nu Îi aparținea decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o măcina nu putea fi vindecată nici chiar de cea mai mare bucurie. Și într-o dimineață nu s-a mai ridicat din pat. Ada fusese singura mamă pe care o cunoscuseră surorile și fiecare dintre ele și-a pus cenușă în cap și au plâns-o. Lea i-a spălat mâinile și fața. Zilpa i-a pieptănat părul. Rahela a îmbrăcat-o în cea mai frumoasă tunică pe care o aveau, iar Bilha i-a împodobit brațele veștede cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat și și-a pus cenușă în cap de jalea primei sale soții. O dată cu Ada, Laban își îngropa propria tinerețe, puterea și poate și acea parte bună care trebuie să fi existat la un moment dat în ființa lui. A aruncat primul pumn de pământ, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin de cenușă, de parcă tocmai și-ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care avea s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu avusese curaj să trăiască pur și simplu? Mă simțeam rușinată de inima mea împietrită, pentru că știam, de pildă, că Bilha ar fi plâns dacă ar fi văzut-o pe Ruti întinsă acolo și că Lea avea să-și pună cenușă în păr. Dar cu cât stăteam mai mult acolo, cu atât o uram mai mult pe Ruti pentru slăbiciunea ei și pentru că mă făcea să stau și s-o păzesc. Parcă nimeni nu mai venea și începusem să tremur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând să-l vadă pe Laban venind. Fiii lui Iacob mormăiau nemulțumiți. Zilpa se ducea și se întorcea de la bamah, își sfâșia tunica și își punea cenușă în păr. Se lăsa zăpușeala deja, iar turmele tăcuseră din cauza căldurii. Atunci Rahela a trecut printre Ruben, Simon, Iuda și Levi care stăteau la poalele dealului, s-a îndreptat spre bărbatul ei și i-a spus: - Dă-ne semnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însăși cum stăteam întinsă pe pătură, rigidă și atentă. Vocile fraților mei mă făcuseră să mă ridic și m-am dus să dau față cu ei. Din ochii îmi ieșeau flăcări. Aș fi putut să-i ard pe toți până la cenușă cu un cuvânt, cu o răsuflare, cu o privire. - Iacob, am strigat, cu o voce de animal rănit. Iacob, am urlat, strigându-l pe nume, de parcă eu aș fi fost tatăl, iar el, copilul neascultător. Iacob a ieșit din cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici moartea lui, dar mă trezeam în fiecare dimineață bântuită de viziuni cu peisaje deșertice, oi scheletice, femei bocitoare. Meryt a văzut că mi-au apărut fire albe în păr și s-a oferit să-mi facă o vopsea din cenușă și sânge de bou negru. Am râs de ea, deși știam că ea folosește o alifie care o face să arate mult mai tânără decât era de fapt. Propunerea ei m-a făcut să-mi dau seama că agitația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine și cu Dinu, când mergeam să vânăm cerbi în mlaștină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. „Ce azil? Un azil de bătrâni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva”, ar zice, poate. „Bine, bine, dar cenușa?” mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: „Au ars niște bălării”. „Și cerbii?” „Care cerbi?” „Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi”. „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru ca să nu mai tenteze pe nimeni și să nu existe pericolul ca într-o zi un intrus să-și vâre nasul în tainele celorlalți și să-i terorizeze după aceea. Destul că știa Arhivarul. Mai bine se transforma totul în cenușă, în scrum și astfel dispărea orice pericol. Dar alții s-au împotrivit și au rugat să nu se dea totuși foc arhivei. „Poate că într-o zi...” Nu prea știau ei la ce sperau să le folosească “într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]