8,539 matches
-
mai mică dovadă de interes față de evenimentele plecării - dar totul era la fel pretutindeni. Oamenii Își vorbeau În limbajul universal al despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj ce este uneori banal, simplu și chiar inutil, dar tocmai de aceea ciudat de Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze, unei măști ce ascunde adevăratele sentimente. Din această cauză, pentru tînărul, pentru străinul, necunoscutul care vedea și auzea aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Învelișul unei limbi străine, erau identice cu cele pe care le văzuse și le auzise toată viața printre ai lui - simți deodată așa, cum nu mai simțise nicicînd, singurătatea copleșitoare a familiarității, trăi sentimentul identității umane, care unește În chip ciudat toți locuitorii lumii și care-și are rădăcinile În Însăși structura vieții umane, dincolo de limba pe care o vorbesc și de rasa căreia Îi aparțin. Dar acum, cînd a sosit clipa despărțirii, femeia și bărbatul cel bolnav nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira: În compartiment nu se auzea nici un sunet, nici o mișcare care să dovedească prezența vieții În afară de bătaia roților, scîrțîitul și foșnetul de piele al vagonului și armonia de sunete ciudat familiare și pline de amintiri specifică trenului - acel uriaș ansamblu simfonic monoton, care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am văzut venind și plecînd... Garfield, Arthur, Harrison și Hayes... Și toți... toți... toți... au murit... N-am rămas decît eu, zise el fără sens, și-am să mă duc și eu În curînd. Rămase o clipă tăcut. — E destul de ciudat, dacă stai să te gîndești! murmură el. Zău că da! Apoi tăcu și ne Învălui noaptea, tăcerea și misterul. Garfield, Arthur, Harrison și Hayes - vremuri din vremea tatălui meu, sînge din sîngele tatălui meu, viață din viața lui, toți fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu Încet prin gară și ieși pe străzile orașului. Totul i se părea ciudat, ca și cum nu mai văzuse nicicînd orașul acesta. Pe măsură ce Înainta, sentimentul de uimire și nedumerire i se accentua. Oare acesta să fie orașul pe lîngă care trecuse de mii de ori? Oare acestea erau casele pe care le văzuse de atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le mai văzusem, nu le mai Întîlnisem pe fața pămîntului pînă atunci, visasem doar și auzisem că ar putea exista, iar acum mă plimbam cu mașina și totul mi se părea de necrezut și, totuși, minunat de real și de ciudat, așa cum ți se pare orice lucru frumos cînd Îl trăiești prima oară. Mașina mi se părea un miracol ieșit dintr-o altă lume, venit de pe Marte, și totuși, chiar din clipa cînd am văzut-o, mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
distrugă tot ce le ieșea În cale. Sentimentul de jignire, de nobilă indignare străbate În relatarea spaniolului - căci sîntem Într-adevăr dotați cu o mulțime de scrieri critice la adresa Începuturilor Americii, care, cu excepția cîtorva arhaisme În formulare, au un limbaj ciudat de familiar, ca și cum ar fi fost scrise ieri: „Un neam barbar și sălbatic, cu apucături sîngeroase, ce duce o viață josnică și primitivă mai potrivită fiarelor sălbatice decît oamenilor - trăiesc În Întuneric și nu cunosc bucuriile artei pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Douăzeci, douăzeci.“ „Cum? Ce zice?“ „Doi, doi“ zice primul glas și „douăzeci, douăzeci“ zice celălalt. Ei, și, cum... ce-i cu asta?... chiar acum cîteva zile mă gîndeam la asta... nu știu... dar cînd stai să te gîndești, e cam ciudat, nu? Ascultă, chiar În ziua aia, pe douăzeci și șapte septembrie, țin minte bine asta pentru că În douăzeci și cinci, cu două zile Înainte, stătusem de vorbă cu Ambrose Radiker, chiar atunci, negreșit, la unsprezece de dimineață, tatăl tău era În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
firește nu i-am dat de-nțeles lui Ambrose că știam ceva de treaba asta... „vrei să spui că a mai făcut așa și altădată?“ „De multe ori“ - a zis - „să-ți spun drept, mi se pare un lucru tare ciudat: trebuie să fie o treabă necurată ta mijloc“ - zice. „Are el ceva cu chinezii, o fi avut vreo supărare din partea lor cîndva În viață.“ „Nu“ - am zis - „n-ai dreptate.“ M-am uitat drept În ochii lui. „Nu În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
supărare din partea lor cîndva În viață.“ „Nu“ - am zis - „n-ai dreptate.“ M-am uitat drept În ochii lui. „Nu În viața asta“ - am zis. „Cum adică, ce vrei să spui?“ - zice, și m-a privit Într-un fel tare ciudat, crede-mă. „Nu pot să-ți spun mai mult“ - am zis - „dar există lucruri pe care nu le poți pricepe“ - am zis. „L-ai auzit pe el spunînd așa ceva?“ - m-a Întrebat. „Da“ - am zis. Dar n-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pe bac la San Francisco a fost un chinez... pielea aia galbenă groaznică“ - a zis - „și de-atunci am urît orașul ăla! Dar nu știu care-i pricina... Dumnezeu mi-e martor că nu știu. Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, poate doar dacă“ - a zis și s-a uitat la mine - „i-oi fi cunoscut Într-o altă viață, cum se zice, Într-o altă Încarnare“. M-am uitat drept În ochii lui: „Da“ - am zis - „chiar așa e, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hotărîtă, Îți dai seama, și atunci, firește, a recunoscut că am dreptate și-a renunțat, dar, vai, dragul mamei, habar n-ai cum a fost... California, China, oriunde! S-ar fi ridicat și-ar fi plecat dacă-l lăsam: tare ciudat om! Doamne, Dumnezeule! N-am văzut În viața mea un om atît de dornic de ducă! Pe cinstea mea! Un hoinar, o piatră care se rostogolește mereu... asta era, California, China, oriunde... veșnic pe picior de plecare, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca ăsta? Parc-a pierit din el tot ce-i omenesc“ - zice. N-am reușit să aflăm niciodată dacă Dock Hensley a fost sau nu părtaș - dacă a știut că or să evadeze - dar, dacă a știut, a fost cam ciudat că... „Uite ce cred eu“ - zice domnul Grant la vreo două zile după aceea - „cred că l-am judecat greșit pe Dock Hensley. Cred că știa c-au să scape din Închisoare și de-aia lua lucrurile așa de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mărfuri ce trebuie să fi costat mii de dolari. „Ascultă“ - a zis tatăl tău - „știi ce se spune? Că John Rand a fost mituit ca să-i facă scăpați pe cei doi.“ „Așa o fi“ - am zis. „Tare mi se pare ciudat că un om care n-a cîștigat În viața lui mai mult de cincizeci de dolari pe lună are deodată atîția bani ca să-și Înjghebe o negustorie de unul singur. Oare de unde are banii ăștia? Trebuie să recunoști că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
orice ar fi făcut. „Fii liniștit, Ed. De mine n-ai de ce să te temi, n-am să te trădez. Și spune-i lui Lawrence“ - am zis - „să vină și el. Știu că e afară.“ Atunci m-a privit tare ciudat. „Cum adică?“ - a zis. „Lawrence nu-i aici. Nu-i cu mine.“ „Ba da“ - am zis - „știu că-i acolo. SÎnt sigură. Spune-i că știu și că să intre-n casă.“ „Da’ de unde știi că-i afară?“ - a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toate. „Doi... doi“ spunea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Acum ți-am spus tot. „Ce părere ai?“ l-am Întrebat pe domnul Grant. „Acum Înțelegi, nu-i așa?“ A rămas Încremenit. „Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, zău că da!“ - a zis. Ei, Doamne, dar ce se-aude din port, măi băiete? Cum? Ce spui? Un vapor!... De-acum se apropie luna lui april și-o să trebuiască să plec acasă: În grădina mea, unde muncesc, or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este cu Legea și cum se manipulează ea. Ca altă dată, să nu se mai umfle în pene pentru o singură Lege amărâtă, pe care numai tâmpiții și proștii bisericoși o respectă. De cine se tem hoții? Vai, cât de ciudat am ajuns ca să fiu! M-am trezit deodată așa vorbind doar cu mine însumi, despre ce credeți? Tocmai de ciudățeniile și paradoxurile unui popor, care nici în douăzeci și doi de ani, nu a ajuns ca să atingă majoratul profețit de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
paiul și foarte, foarte multe rele, luate direct de la sursă cu polonicul regimentului. Și ce-a ieșit se vede. Un amestec eterogen dintre sângele fierbinte latin și mai noua șmechereală flegmatico-manelistică, importată din Balcani, care a creat un hibrid, destul de ciudat, pe care mulți străini nu îl înțeleg, deși ne vizitează de ani de zile și de fiecare dată, observă cu surprindere trăsături caracterologice noi. Ajung să cred uneori, că nici noi nu ne mai înțelegem pe noi înșine, primul motiv
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
e ca și cum nu l-aș avea! Intru și, foarte mă mir, de câți s-au declarat prieteni ai subsemnatului. Nu știu de unde au apărut acolo, o droaie de italieni, spanioli, niște negroide din Coasta de Fildeș și ceea ce e mai ciudat, vreo sută de islandezi cu niște nume ciudate de îți stă mintea-n loc. Mai rău, este faptul ca românii nu își dau seama, sau nu vor să accepte situația, că e periculos să avem un asemenea cont, în momentul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai diluată este o substanță în apă, cu atât este mai activă (se exclude vinul, care se comportă invers); 3) apa dispune de o proprietate numită „memoria apei", care îi permite să rețină din proprietățile substanței diluate, în urma „dinamizării", (cam ciudat, dar cine sunt eu ca să pun la îndoială o medicină, care aproape a ajuns la frumoasa vârstă de trei sute de ani). Fiind doar trei principii, care la prima vedere par logice și irefutabile, la fel de fundamentate științific precum astrologia și vânătoarea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o bănuiai și pe care, de altminteri, când treci pe stradă, ai ajuns să n-o mai observi. Acum, în acest film, cică inspirat de domnul nostru ministru, persoanele devin foarte concrete și ajungi să te identifici rapid cu ele. Ciudat, parcă te concediază pe tine. E trist, nu-i așa, începutul acestei scrieri de azi, dar observ eu că totuși te frământă, nu un gând, ci o întrebare, din nevoia firească de concretizare. Despre care ministru este vorba? Totuși scuzați
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dând la iveală un corp bine construit, cu foarte puțin păr pe el. - Cea de-a treia teorie evoluționistă pe care am formulat-o, are ca axă principală mitul biblic al creării Evei dintr-o coastă a lui Adam. Pare ciudat, nu? Mitul, după cum se știe, ascunde o situație mult mai pragmatică. Cercetările mele m-au îndreptat către concluzia că femeia este o derivație a separării androgine. De fapt o reformulare inferioară a rasei umane. Anumiți androgini, pierzându-și vitalitatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aburcat: eu în spate, ea în față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]