8,426 matches
-
Vézelay. În 6 ianuarie 1167, monarhul a participat la ceremonia de reconciliere. Ca ispăsire a pedepsei pentru presupusele sale nelegiuiri față de Biserică, Guillaume a trebuit să participe la deplasarea către statele cruciate. În 1168, cronicarul Guillaume de Tyr consemnează sosirea contelui de Nevers în Ierusalim. El a murit la puțină vreme după aceea, și a fost înmormântat în Betleem. Înainte de a muri în 1168, Guillaume apucase să promită episcopului de Betleem ca, în cazul în care orașul sfânt va cădea în
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
Betleem ca, în cazul în care orașul sfânt va cădea în mâinile musulmanilor, el îi va primi cu bunvoință pe episcop sau pe succesorii acestuia în Clamecy. După ce Betleem a fost cucerit de către Saladin în 1187, promisiunea de acum decedatului conte a fost onorată, iar episcopul de Betleem a primit cum se cuvine rezidența în spitalul din Panthenor, în Clamecy, care va rămâne ca o anexă a reședinței "in partibus infidelium" a episcopatului de Betleem vreme de aproape 600 de ani
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
1248 până la 1253. Matilda era fiică a contesei Ida de Boulogne cu soțul acesteia, Reginald de Dammartin. Ea a succedat mamei sale în poziția de contesă din 1216. În 1223, Matilda s-a căsătorit cu primul ei soț, Filip Hurepel, conte de Clermont, fiu ilegitim al regelui Filip al II-lea al Franței. Prin această căsătorie, Filip a devenit co-guvernator de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când fratele său vitreg
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
din 1216. În 1223, Matilda s-a căsătorit cu primul ei soț, Filip Hurepel, conte de Clermont, fiu ilegitim al regelui Filip al II-lea al Franței. Prin această căsătorie, Filip a devenit co-guvernator de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când fratele său vitreg, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a murit în 1226. Contele Filip a murit în 1235, iar Matilda a condus comitatul independent, vreme de trei
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
Franței. Prin această căsătorie, Filip a devenit co-guvernator de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când fratele său vitreg, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a murit în 1226. Contele Filip a murit în 1235, iar Matilda a condus comitatul independent, vreme de trei ani. Pentru a oferi comitatului un conducător masculin, ea s-a recăsătorit în 1238 cu infantele Alfons, al doilea în linia ascenderii la tronul Portugaliei, fiind
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
a avut urmași. După Matilda a II-lea, comitatul de Boulogne a trecut în mâinile verișoarei sale, Adelaida de Brabant, fiică a unei Matilda, mătușă a Matildei de Boulogne și soție a ducelui Henric I de Brabant). Soțul Adelaidei fusese contele Guillaume al X-lea de Auvergne. Fiul lor, Robert al V-lea de Auvergne a succedat la rândul său mamei sale în Boulogne și, pe când ea se mai afla în viață, a activat ca co-guvernator. Moștenitorii lor au continuat să
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
sale în Boulogne și, pe când ea se mai afla în viață, a activat ca co-guvernator. Moștenitorii lor au continuat să conducă laolaltă Auvergne și Boulogne. Ultima moștenitoare a fost Caterina de Medici, regină a Franței, însă două decenii mai înainte, contele de Auvergne de atunci, străbunicul Caterinei, vânduse deja Boulogne către coroana Franței, păstrând pentru sine doar Auvergne.
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
Marguerite a obținut Tonnerre, iar Alice a dobândit Auxerre. De asemenea, mătușa lor Agnes a primit fiefurile de Bourbon. De la moartea bunicului ei pe linie paternă, Hugo al IV-lea de Burgundia din 1272, Iolanda și influentul ei soț, viitorul conte Robert al III-lea de Flandra, au emis pretenții asupra Ducatului de Burgundia în baza primogeniturii, fiind vorba de primul dintre copiii născuți ai fiului mai mare al lui Hugo, decedat la acea dată. Totuși, în testamentul său, Hugo al
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
ducatului, acordând nepoatelor sale alte fiefuri. Regele Filip al III-lea al Franței, unul dintre mediatori, a decis în favoarea unchiului ei, care a devenit astfel duce, ca Robert al II-lea. Prima căsătorie a Iolandei a fost cu Ioan Tristan, conte de Valois, fiul regelui Ludovic al IX-lea al Franței cu Margareta de Provence, în iunie 1265; cei doi nu au avut copii, iar soțul a murit de dizenterie în 1270, la Tunis, pe când participa la Cruciada a opta. Iolanda
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
(n. cca. 1047 - d. 1081, Roma) a fost conte de Amiens, de Vexin și de Valois între 1074 și 1077. Simon era fiul contelui Raoul al III-lea de Vexin cu Adela de Bar. El a fost crescut la curtea ducelui Guillaume I de Normandia și a moștenit consistentele
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
(n. cca. 1047 - d. 1081, Roma) a fost conte de Amiens, de Vexin și de Valois între 1074 și 1077. Simon era fiul contelui Raoul al III-lea de Vexin cu Adela de Bar. El a fost crescut la curtea ducelui Guillaume I de Normandia și a moștenit consistentele domenii ale tatălui său în 1074. Acestea se întindeau între domeniul regal al lui Filip
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
VII-lea, probabil în vederea obținerii unei dispense. Indiferent care ar fi fost motivul, papa a negociat încheierea unui armistițiu între Simon și regele Filip I. Probabil ca parte a negocierilor cu Papalitatea, Simon s-a căsătorit cu o fiică a contelui de Auvergne (cronologic, acesta ar fi putut fi Guillaume al V-lea sau Robert al II-lea) în jurul anului 1075. La puțină vreme după aceea, Simon și soția au depus amândoi jurământul religios și au urmat viața monahală. Comitatul său
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
al V-lea sau Robert al II-lea) în jurul anului 1075. La puțină vreme după aceea, Simon și soția au depus amândoi jurământul religios și au urmat viața monahală. Comitatul său de Valois a fost preluat de soțul surorii sale, contele Herbert al IV-lea de Vermandois, în vreme ce Amiens a trecut în posesia regelui Filip I, iar Vexin a fost împărțit între Filip și Guillaume I, constituindu-se astfel divizarea modernă dintre "Vexin français" și "Vexin normand". Simon nu a fost
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
Renaud de Dammartin (Reginald de Boulogne) (n. cca. 1165 - d. 1227) a fost conte de Boulogne din 1190, de Dammartin între 1200 și 1214 și de Aumale între 1204 și 1214. Reginald era fiul contelui Alberic al II-lea de Dammartin cu Matilda de Clermont. Crescut la curtea franceză, el a fost prieten de
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
Renaud de Dammartin (Reginald de Boulogne) (n. cca. 1165 - d. 1227) a fost conte de Boulogne din 1190, de Dammartin între 1200 și 1214 și de Aumale între 1204 și 1214. Reginald era fiul contelui Alberic al II-lea de Dammartin cu Matilda de Clermont. Crescut la curtea franceză, el a fost prieten de copilărie cu viitorul rege Filip August. La insistențele tatălui său, Reginald a luptat pentru Casa Plantagenet. Revenit în grațiile lui Filip
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
Crescut la curtea franceză, el a fost prieten de copilărie cu viitorul rege Filip August. La insistențele tatălui său, Reginald a luptat pentru Casa Plantagenet. Revenit în grațiile lui Filip, el s-a căsătorit cu Maria de Châtillon, fiică a contelui Guy al II-lea de Châtillon și Alice de Dreux, o verișoară a regelui. Tot la sfatul lui Filip, Reginald a renunțat la prima soție, și a fost silit de rege să se căsătorească cu Ida (d. 1216), care era
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
care era contesă de Boulogne și lăsată văduvă de Berthold al IV-lea de Zähringen, fiică a lui Matei de Alsacia și Maria de Boulogne. Ca urmare, Comitatul de Boulogne a devenit vasal față de coroana Franței, mai degrabă decât față de conții de Flandra. Această căsătorie i-a adus putere lui Reginald, dat totodată i-a atras dușmănia din partea familiei de Dreux, ca și din cea a conților de Guînes, care speraseră într-o căsătorie cu Ida. În 1203, Renaud și soția
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
urmare, Comitatul de Boulogne a devenit vasal față de coroana Franței, mai degrabă decât față de conții de Flandra. Această căsătorie i-a adus putere lui Reginald, dat totodată i-a atras dușmănia din partea familiei de Dreux, ca și din cea a conților de Guînes, care speraseră într-o căsătorie cu Ida. În 1203, Renaud și soția sa au conferit o chartă negustorească orașului Boulogne, probabil din considerente financiare. Regele Filip al II-lea l-a numit apoi pe Renaud conte de Aumale
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
cea a conților de Guînes, care speraseră într-o căsătorie cu Ida. În 1203, Renaud și soția sa au conferit o chartă negustorească orașului Boulogne, probabil din considerente financiare. Regele Filip al II-lea l-a numit apoi pe Renaud conte de Aumale în 1204, însă acesta a început să se detașeze de relația cu monarhul. Ca urmare a cuceririi Normandiei de la englezi în aprilie 1204, Filip i-a acordat lui Renaud comitatul de Mortain ca și onorurile pentru Warenne, care
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
sale, iar în 4 mai 1212, Dammartin a încheiat o înțelegere la Lambeth cu regele Ioan Fără de Țară al Angliei, care de asemenea pierduse posesiuni în favoarea lui Filip. Renaud a adus cu sine și alți nobili de pe continent, inclusiv pe contele de Flandra, pentru a întări coaliția cu regele Ioan împotriva lui Filip al II-lea. În schimb, el a primit din partea lui Ioan câteva fiefuri în Anglia și subsidii. Fiecare dintre semnatari promitea să nu încheie pace separată cu Franța
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
(Filip "Hurepel") (n. 1201-1235) a fost conte de Clermont, de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Filip era fiul regelui Filip al II-lea al Franței cu soția sa controversată Agnes de Merania. Această ilegitimitate i-a afectat cariera. El a fost asociat cu întemeierea Tour du Guet
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
i-a afectat cariera. El a fost asociat cu întemeierea Tour du Guet din Calais. El s-a căsătorit în jurul anului 1223 cu Matilda (d. cca. 1260), fiică a contesei Ida de Boulogne și a soțului acesteia, Reginald de Dammartin, conte de Boulogne. Tânărul Filip, în baza "jure uxoris", a devenit conte de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. El s-a răsculat împotriva cumnatei sale Bianca de Castilia, atunci când fratele său mai mare, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
du Guet din Calais. El s-a căsătorit în jurul anului 1223 cu Matilda (d. cca. 1260), fiică a contesei Ida de Boulogne și a soțului acesteia, Reginald de Dammartin, conte de Boulogne. Tânărul Filip, în baza "jure uxoris", a devenit conte de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. El s-a răsculat împotriva cumnatei sale Bianca de Castilia, atunci când fratele său mai mare, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a murit în 1226. Când Filip a murit în 1235, Matilda a
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
sale și a plecat în Anglia, din motive necunoscute. Se pare că a supraviețuit mamei sale și că a murit în 1284, dar se presupune că nu a lăsat urmași. Ioana s-a căsătorit în 1236 cu Gaucher de Châtillon, conte de Mortain (d. 1251), murind înaintea mamei ei în 1252 și se presupune, ca și în cazul lui Alberic, că nu a avut urmași. Ca urmare, după Matilda, comitatul de Boulogne a revenit rudelor acesteia.
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
Hugo I de Blois (cunoscut și ca "Hugo I de Châtillon") (d. 9 aprilie 1248) a fost conte de Blois între 1230 și 1241 (ca urmare a căsătoriei cu Maria de Blois) și de Saint-Pol (ca Hugo al V-lea) de la 1226 până la moarte. Hugo era fiul lui Gaucher al III-lea de Châtillon cu Elisabeta (n. 1180-d
Ugo I de Blois () [Corola-website/Science/328468_a_329797]