8,139 matches
-
recunoscute drept urmași regali, princiari sau etichetate ca bastarzi, mereu expuși respingerii sociale. Inteligente, cultivate, rafinate, sofisticate, senzuale, charismatice, favoritele suveranilor și nobililor europeni erau admirate pentru toaletele luxoase, pentru eleganța manierelor, pentru acțiunile de filantropie culturală. Toate aduceau fast, decor, strălucire, farmec și culoare curților suveranilor și nobililor. Unele străluceau prin frumusețe și rafinament, altele, prin inteligență, cultură și spirit, altele, prin talente ca scriitoare, actrițe, dansatoare. Unele, adevărate femei de cultură, au patronat saloane în care se întâlneau alese
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor celebrități precum Benvenuto Cellini și Leonardo da Vinci pe care l-a găzduit în ultimii ani de viață. Francisc I a dat Curții o strălucire deosebită, a susținut, în anturajul său, prezența femeilor frumoase, elegante și inteligente ca un decor stimulativ. El spunea: O Curte fără femei este ca o primăvară fără trandafiri. Modul de raportare la femeile din anturajul său era clar. Ele erau doar amante, nu depășeau condiția "de decor". Soția sa, Claude, dezavantajată fizic și cu defect
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prezența femeilor frumoase, elegante și inteligente ca un decor stimulativ. El spunea: O Curte fără femei este ca o primăvară fără trandafiri. Modul de raportare la femeile din anturajul său era clar. Ele erau doar amante, nu depășeau condiția "de decor". Soția sa, Claude, dezavantajată fizic și cu defect de mers, dar inteligentă și cultivată, i-a dat suveranului șapte urmași. Bolnavă, s-a stins iar regele i-a deplâns moartea. La scurt timp s-a recăsătorit cu Eleonora de Austria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
inteligentă și cultivată, i-a dat suveranului șapte urmași. Bolnavă, s-a stins iar regele i-a deplâns moartea. La scurt timp s-a recăsătorit cu Eleonora de Austria, văduva regelui Portugaliei, Manuel I. Regele Francisc I se delecta în decorul creat de femeile frumoase de la Curtea sa, una dintre favorite a fost Françoise de Chateaubriant. Ea și soțul ei au fost invitați la botezul Delfinului (viitorul rege Henric al II-lea). Cel puțin opt ani Françoise s-a bucurat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
regină în caleașcă, participa la evenimentele Curții ca și regina. După moartea regelui, în 1547, ducesa d'Etampes a părăsit Curtea, a fost exilată de soțul ei, a dus o existență modestă, lipsită de strălucire, i-a luat locul, în decorul feminin, Diana de Poitiers, favorita Delfinului, viitorul rege Henric al II-lea. Diana de Poitiers (1499-1566) Diana de Poitiers a trăit la Curtea regelui Franței Francisc I (1515-1547), ce a purtat războaie de supremație cu Habsburgii, și la Curtea succesorului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
aflat în atenția și în grațiile regelui Ludovic al XV-lea. Era deopotrivă admirată și invidiată pentru inteligență, simț artistic, pentru gusturile estetice rafinate, pentru toaletele somptuoase, pentru talentul de a amenaja interioare, de a alege mobilierul și obiectele de decor, pentru fastuoasele serbări organizate în cinstea suveranului, pentru mecenatul ei artistic, pentru inițiativele economice, pentru influența pe care o exercita asupra suveranului. Principala preocupare a marchizei era aceea de a-l încânta și delecta pe suveran, de a-l înveseli
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
filistine), în fața cortului regelui. Actul al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei, cel de-al patrulea și al cincilea în locuri nedefinite, apropiate de tabăra israelită sau de câmpul de bătaie. Cu adevărat, piesa este concepută pentru decorul multiplu, folosit în acea vreme. Dacă Jean de la Taille interzice, ca și Horațiu, reprezentarea scenelor sângeroase, o face în numele verosimilului. El își dă seama că scenele de violență sunt greu de reprezentat în mod credibil pentru spectator. "Trebuie, scrie el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul face rău păcii cetății, certuri violente survenind frecvent la ieșirea de la spectacole. Trei alte vini, pentru a căror grabnică remediere pledează d'Aubignac, sunt enumerate pentru a explica dezinteresul publicului. Ele se referă la calitatea spectacolelor: actori, "poeme dramatice", decoruri sunt prea adesea proaste. Richelieu suscită o adevărată campanie de presă în favoarea teatrului, orchestrată de scriitori precum Balzac, Boisrobert sau Scudéry. Două piese se fac ecoul schimbărilor care se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adună la un loc toate artificiile tehnice permițând să se creeze iluzia. Celebru în întreaga Europă, de când a conceput mașinăriile pentru Teatro Novissimo din Veneția, el le realizează la Paris, reprezentată în 1647, pe cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe pentru Mirane, tragicomedia lui Desmarets de Saint-Sorlin, pusă în scenă în 1647 pentru inaugurarea teatrului Palatului Cardinalului 14, și pentru Andromeda lui Corneille în 1650. Corneille, chiar dacă nu teoretizează asupra cântului și spectacolului, nu se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care nu li le-ar fi indicat să le facă", scrie el în Capitolul 8 al Cărții I, intitulat: "În ce fel trebuie Poetul să facă cunoscută decorarea și acțiunile necesare într-o piesă de teatru". Tot ceea ce privește decorul, costumele, trebuie descris în dialog: " (...) toate gândurile Poetului, fie pentru decorarea Teatrului, fie pentru mișcările Personajelor sale, îmbrăcăminte și gesturi necesare înțelegerii subiectului, trebuie exprimate prin versurile pe care le compune pentru a fi recitate", adaugă el. Și mai departe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în mod direct Andromeda (Andromède), piesă în care Corneille recurge mai mult ca de obicei la indicațiile scenice căci, în această tragedie cu mașinării, elementele spectacolului sunt mai importante decât în celelalte piese ale sale. D'Aubignac constată că dacă decorurile din actul III și din actul V sunt "explicate foarte îndemânatic și cu o delicatețe demnă de teatrul grecilor", în schimb cele din actul I și din actul III15, puțin evocate în dialog, necesită o lungă descriere, înainte de începerea actului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în dialog, necesită o lungă descriere, înainte de începerea actului. Corneille, în Examenul care îi însoțește piesa din 1660, se apără împotriva unei asemenea critici, fără a binevoi totuși să-l numească pe abate, spunând: "Ar fi fost inutil să le [decorurile] specific în versuri, pentru că ele se prezintă vederii." Notațiile asupra decorului, după părerea lui Corneille, riscă într-adevăr să îngreuneze inutil dialogul. El susține că este suficient ca un decor să fie verosimil pentru ca poetul să fie justificat de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Examenul care îi însoțește piesa din 1660, se apără împotriva unei asemenea critici, fără a binevoi totuși să-l numească pe abate, spunând: "Ar fi fost inutil să le [decorurile] specific în versuri, pentru că ele se prezintă vederii." Notațiile asupra decorului, după părerea lui Corneille, riscă într-adevăr să îngreuneze inutil dialogul. El susține că este suficient ca un decor să fie verosimil pentru ca poetul să fie justificat de a-l fi făcut, fără să trebuiască să se explice în text
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numească pe abate, spunând: "Ar fi fost inutil să le [decorurile] specific în versuri, pentru că ele se prezintă vederii." Notațiile asupra decorului, după părerea lui Corneille, riscă într-adevăr să îngreuneze inutil dialogul. El susține că este suficient ca un decor să fie verosimil pentru ca poetul să fie justificat de a-l fi făcut, fără să trebuiască să se explice în text. D'Aubignac merge până la a afirma că textul trebuie să fie atât de clar la lectură, încât numele protagoniștilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
distinctiv, fără vreun nume de Actor, și fără vreun caracter pe care să-l fi putut cunoaște, nici separarea pe Acte, și nici varietatea Scenelor; aș descoperi interesele tuturor acelora care vorbesc, ceea ce fiecare trebuie să spună, locul Scenei și decorurile sale, întinderea Poemului și tot ce trebuie să facă parte din Acțiune Teatrală." O asemenea naivitate poate să surprindă. Pasajele textelor lui Plaut și Terențiu care ne-au parvenit mutilate au pus mari probleme de interpretare. Replicile pentru care lipsește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Renaștere, s-a trecut de la fresca amplă care se dezvoltă în libertate pe zidurile bisericilor și palatelor, sau de la pânza unde sunt juxtapuse mai multe scene, la tabloul de șevalet cu subiect unic. În teatru, estetica medievală a scenelor cu decor simultan plat a fost înlocuită de scena cu decor unic în care diferitele elemente sunt unite de perspectivă. Scena, ca și tabloul, este pe lângă asta limitată, începând cu anii 1640, de cadrul de scenă (v. ilustrația p. 100). În timp ce teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dezvoltă în libertate pe zidurile bisericilor și palatelor, sau de la pânza unde sunt juxtapuse mai multe scene, la tabloul de șevalet cu subiect unic. În teatru, estetica medievală a scenelor cu decor simultan plat a fost înlocuită de scena cu decor unic în care diferitele elemente sunt unite de perspectivă. Scena, ca și tabloul, este pe lângă asta limitată, începând cu anii 1640, de cadrul de scenă (v. ilustrația p. 100). În timp ce teatrul medieval admitea, pentru că locul scenic o permitea, multiple acțiuni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ilustrația p. 100). În timp ce teatrul medieval admitea, pentru că locul scenic o permitea, multiple acțiuni secundare, teatrul clasic nu s-ar putea acomoda cu ele. Scena clasică, ordonată de perspectivă, impune o imagine unică. Elementele acțiunii, ca și diferitele părți ale decorului, trebuie să conveargă spre un punct focal unic. 4. Verosimilul intern Respectul pentru verosimil, cum subliniază Corneille în Discursul despre tragedie, reprezintă una din dificultățile majore pentru autorul dramatic, confruntat în mod constant cu constrângerile scenei. Comparând condițiile în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragedia cu mașinării", a căror capodoperă este Andromeda lui Corneille. Foarte prizate de spectatori, ele nu au fericirea să placă docților, din cauza neregularității lor. Ca și opera, aceste lucrări sunt un spectacol complet în care muzica și cântul, schimbările de decor, satisfac atât urechea, cât și vederea. Acesta este scopul urmărit de Corneille în Andromeda, cum explică el însuși în Argument: " Fiecare act are o mașinărie zburătoare cu un concert de muzică, pe care nu l-am utilizat niciodată decât pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
distanțe pe care trebuie să o presupună spectatorul, coexistă, în jurul unei piețe sau de o parte și de alta a unei străzi, casele tuturor protagoniștilor: cea a lui Mélite, cea a lui Cliton și cea a lui Tircis și Cloris. Decorul din Galeria Palatului (La Galerie du Palais, 1632) pune laolaltă două locuri situate în cartiere diferite ale Parisului, galeria palatului de justiție, loc de plimbare cu arcade unde magazine luxoase le atrag pe femeile elegante, și o stradă din Marais
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unitatea de loc") În schimb, un al doilea plan poate fi deschis prin escamotarea unei pânze pictate pe fundalul scenei sau pe laturi. Un loc nou apare atunci, care era până atunci ascuns privirilor. D'Aubignac ia ca exemplu un decor tragic tradițional, o fațadă de templu sau un palat. Dacă palatul acesta arde la sfârșitul unui act, spectatorul vede, în actul următor, marea situată în spatele palatului. Astfel se naște, cu clasicismul, dorința de a face din spațiul scenic și din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
devenind mai complexă începând cu drama burgheză. Unitatea de loc generează, ca și unitatea de timp, un oarecare număr de dificultăți pentru autorul dramatic ce trebuie să motiveze venirea diferitelor personaje fără să pună în pericol verosimilul acțiunii. Într-un decor unic, într-adevăr, motivațiile ce îl aduc pe cutare sau cutare personaj pe scenă trebuie să fie lămurite. "Trebuie, dacă se poate, scrie Corneille în Discurs despre cele trei unități, explicate aici intrarea și ieșirea fiecărui actor; mai ales în privința
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că i-a atras fără voia lor de la început până la sfârșit?" Racine nu va mai reveni asupra acestui fel de păreri, considerând fără îndoială că a făcut Corneille destulă teorie în această privință înaintea lui. Este deosebit de greu, într-un decor de interior, să motivezi tot acel du-te vino, uneori puțin verosimil. Abatele d'Aubignac nu pierde prilejul de a-l critica pe Corneille asupra acestui punct. "Nu pot fi de acord ca în sala unui palat, unde se pare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Și mai puțin încă faptul că Emilie se plânge înciudată acolo împotriva Împăratului? Iată ce mi se pare o dificultate pe care Domnul Corneille o va rezolva când va dori." Este mai ușor să justifici intrările și ieșirile adoptând un decor de exterior, cum atrage atenția Corneille în Examen la Galeria Palatului, în schimb, scenele intime riscă să apară aici prea puțin verosimile. "Este adevărat că ceea ce spun ele acolo ar fi mai bine de spus într-o cameră sau într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că locul nu trebuie să se schimbe în cursul unui act, crede că el poate varia de la un act la altul. El îl sfătuiește pe autor să situeze acțiunea în același oraș, fără a desemna un loc precis, pentru ca același decor să poată fi păstrat pe durata întregii piese și pentru ca spectatorul să nu fie sensibil la schimbare. Acest lucru ar ajuta la înșelarea auditoriului, care nevăzând nimic ce-ar putea face remarcată diversitatea locurilor, nu și-ar da seama de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]