8,487 matches
-
considerat non-existență. b) Evaluarea documentării Lectura atentă a textelor cosmologice mesopotamiene - care aici, din rațiuni de spațiu, nu pot fi nici măcar sintetizate - permite descoperirea a două adevăruri principale. Primul constă În faptul că lumea este o lucrare divină, realizată de divinități masculine (Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea, Mardukxe "Marduk" etc.), adesea cu colaborarea celor feminine, mai ales Inanna/Iștarxe "Iștar". Celxe "Cel" de-al doilea adevăr este că lucrurile create sunt valoroase. O declarație explicită În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrurile create sunt valoroase. O declarație explicită În acest sens se află În En¿ma eliș (tab. VI, 36), care le numește „lucruri frumoase” (nikl³ti). c) Guvernarea lumii Speculația mesopotamiană afirmă că lumea, pe lângă faptul că a fost creată de divinitate, este și menținută În ordine, deci guvernată, tot de acesta. Există diferite mituri care conțin această doctrină; de exemplu, mitul sumerian Inanna și Enkixe "Enki", În care se susține că pentru toate lucrurile există „rânduieli divine” sau „destine”, numite m
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Una este „ivirea”, pentru că privește omul ca venind la viață asemenea unei plante care se ivește din pământ. Cealaltă este „formarea”, iar expresia ei cea mai tipică este aceea a unui amestec de lut cu sânge (și carne) al unei divinități ucise pentru acest scop. a) Documentarea generală Și În ceea ce privește crearea omului avem la dispoziție numeroase texte mitologice sau Înrudite cu acestea. Cele mai importante sunt În număr de nouă, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană: 1) Enkixe "Enki" și Nima½ (sumerian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cere fiului său Enkixe "Enki", zeul Înțelepciunii, să creeze omul adică să Îi conceapă un model. Enki Îl alcătuiește și o trimite pe Nammu să meargă Împreună cu Ninma¿xe "Ninmah~" (aici considerată probabil soția lui Enki) și cu alte șapte divinități feminine, și să realizeze această lucrare „făcând un amestec dintr-un bulgăre de pământ lângă malul lui Apsûxe "Apsû"” (rând 31). Nima¿ creează din lut șapte oameni handicapați. La rândul său, Enki creează două personaje (masculine), apți să o pună
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4), practicile cultuale sunt variate și articulate. 2. Templele și casele de culttc "2. Templele și casele de cult" În religia mesopotamiană de o importanță deosebită beneficiau locurile sacre - temple și case de cult - În care se considera că locuiește divinitatea, mai dispusă să-și asculte credincioșii acolo decât oriunde altundeva. Această idee explică foarte bine termenul sumerian pentru templu, é, căruia Îi corespunde akkadianul bștu(m), care Înseamnă „casă”: acest lucru indică clar ideea umană de locuință a uneia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-și asculte credincioșii acolo decât oriunde altundeva. Această idee explică foarte bine termenul sumerian pentru templu, é, căruia Îi corespunde akkadianul bștu(m), care Înseamnă „casă”: acest lucru indică clar ideea umană de locuință a uneia sau a mai multor divinități. a) Templele După cum s-a spus deja (cf. subcapitolul 1.3d-e), există atestări ale templelor din Mesopotamia Încă de la sfârșitul perioadei calcolitice. Este, de asemenea, foarte important să ținem cont de faptul că, În faza cea mai veche atestată a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și parfumuri. Aceste oferte erau considerate „hrana zeilor”. Ofrandele erau puse În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai două, În anumite cetăți și În anumite perioade istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că sunt individuale, familiale sau de altfel, aceste rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formule libere. d) Sărbătorile și calendarul sacru 1) Sărbătorile - S-a afirmat că În Mesopotamia „domina ideea că natura, soarta animalelor și a oamenilor, mai ales a regelui și, prin urmare, și a statului, precum și a Întregii umanități depindeau de divinitate. Din acest motiv, cultul și sărbătorile erau considerate indispensabile pentru desfășurarea În ordine a vieții oamenilor” (A. Haldar).1 După cum se poate observa, sărbătorile dobândesc aspectul unei „Întâlniri” a omului cu divinitatea. Locul Întâlnirii trebuia să fie sacru, adică destinat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a statului, precum și a Întregii umanități depindeau de divinitate. Din acest motiv, cultul și sărbătorile erau considerate indispensabile pentru desfășurarea În ordine a vieții oamenilor” (A. Haldar).1 După cum se poate observa, sărbătorile dobândesc aspectul unei „Întâlniri” a omului cu divinitatea. Locul Întâlnirii trebuia să fie sacru, adică destinat acesteia prin consacrare. Templele foarte vechi aveau și „case de cult”. Sărbătorile aveau În general un ritm anual, fiind legate, În societatea agricolă mesopotamiană, de ciclurile vegetative ale anului. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacru stabilește cui Îi este dedicată fiecare lună, cui Îi este dedicată fiecare zi și dă dispoziții despre ceremoniile care trebuie celebrate În fiecare lună și zi. Mai mult, hemerologii dau indicații minuțioase și exacte despre numele fiecărei zile, despre divinitatea căreia Îi este dedicată o zi sau alta, despre sărbătoarea care trebuie celebrată În ziua respectivă, despre caracterul favorabil sau nefast al fiecărei zile... Calendarul sacru, atât cel lunar, cât și cel zilnic, depindea de calendarul astronomic, care avea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie celebrată În ziua respectivă, despre caracterul favorabil sau nefast al fiecărei zile... Calendarul sacru, atât cel lunar, cât și cel zilnic, depindea de calendarul astronomic, care avea la bază fazele lunii. De cele mai multe ori, lunile (mensologia) purtau numele unei divinități sau, pur și simplu, le erau dedicate acesteia. Cât despre zile (hemerologia), se bucurau de o atenție aparte prima zi, a cincisprezecea și a douăzeci și opta/a douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o cetate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o cetate la alta, pe râuri. f) Rituri pentru eliberarea de păcat Pe lângă „păcatul originar” (cf. subcapitolul 5.3b), mesopotamienii admiteau existența „păcatului actual”, pentru care existau multe denumiri (cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cucuvelele, corbii, porumbeii, rândunelele, puii, calul, măgarul, taurul sălbatic, boul, oaia, capra, porcul, câinele, vulpea, șoarecele, șarpele, maimuța, fluturele, peștele etc. De multe ori se făceau preziceri din nașteri, fetuși și nou-născuți malformați (izbu). b) Profeția Profeția, adică „vorbirea În numele” divinității, este un fenomen bine atestat chiar și În Mesopotamia antică. De la Mari, de pe cursul mijlociu al Eufratului, ne provin 52 de scrisori integrale sau fragmentare aparținând subcategoriei profeției și viselor profetice. Aceste documente, a căror autenticitate nu poate fi pusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antică. De la Mari, de pe cursul mijlociu al Eufratului, ne provin 52 de scrisori integrale sau fragmentare aparținând subcategoriei profeției și viselor profetice. Aceste documente, a căror autenticitate nu poate fi pusă la Îndoială, dau mărturie despre diferite intervenții ale unor divinități (Adadxe "Adad", Daganxe "Dagan" etc.) asupra unor persoane aflate În serviciul templului sau chiar asupra unor oameni obișnuiți, pentru a le Încredința mesaje speciale; acestea trebuiau să ajungă, prin intermediarul respectiv, la ultimul suveran din Mari, Zimri-Limxe "Lim" (1782-1759 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate spune destul de puțin despre mitologia elamită. În schimb, avem câteva informații mai exacte, dar destul de puține, despre panteon. Un document din timpul lui Nar³m-Sinxe "Sin" din Akkad (2254-2218 Î.Hr.), legat de un contract, conține numele a 35 de divinități elamite, invocate pentru a garanta contractul respectiv; se află aici nume precum: Pinikirxe "Pinikir", Huban, Ninșușinakxe "Ninșușinak" etc. Împreună cu acestea sunt invocate și două zeițe babiloniene: Nink și Așhara. Vestita culegere de descântece numită Șurpu conține câteva corespondențe Între divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități elamite, invocate pentru a garanta contractul respectiv; se află aici nume precum: Pinikirxe "Pinikir", Huban, Ninșușinakxe "Ninșușinak" etc. Împreună cu acestea sunt invocate și două zeițe babiloniene: Nink și Așhara. Vestita culegere de descântece numită Șurpu conține câteva corespondențe Între divinități elamite și babiloniene: Iabru este Anuxe "Anu" din Elam; Humaban este Enlilxe "Enlil" etc. 2. Mențiuni despre religia hurrițilortc "2. Mențiuni despre religia hurriților" După informațiile prezentate În subcapitolul 2.1, nu mai este necesar să repetăm, nici măcar În formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sa este puternic legată de legenda mesopotamiană a amoreilor, până În timpul primei dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu al lui Anumxe "Anum" și avea trăsăturile unui zeu al furtunii. În cinstea sa a fost compus mitul sumerian Martu. Divinitatea apare adesea reprezentată pe sigilii. Literatura mesopotamiană mai cunoaște și alte divinități de origine amorită sau cel puțin occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele de la Mari. De asemenea, un mare respect este arătat În textele de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu al lui Anumxe "Anum" și avea trăsăturile unui zeu al furtunii. În cinstea sa a fost compus mitul sumerian Martu. Divinitatea apare adesea reprezentată pe sigilii. Literatura mesopotamiană mai cunoaște și alte divinități de origine amorită sau cel puțin occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele de la Mari. De asemenea, un mare respect este arătat În textele de la Mari și zeului Daganxe "Dagan", care devenise un fel de zeu național
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până la lacul Burdur, provin statuete feminine de lut reprezentând nuduri („zeiță mamă”), uneori cu un copil În pântece, Însoțite de feline. Craniile de bou și frescele cu scene de vânătoare de la Çatal Hüyük atestă și existența unui cult al unei divinități masculine, reprezentată În formă de taur. Mormintele princiare de la sfârșitul mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrisori și contracte, descoperite În zona comercială, aflată la 3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice principale, constituite de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]