8,270 matches
-
firme-mamă din străinătate, care practic constituie factor decizional de ultimă instanță în ceea ce privește activitatea filialelor din România (politica de investiții, de creditare și mai ales, deciziile referitoare la distribuția profitului reinvestit și/sau repatriat, angajări în funcții de răspundere - CEO (Chief Executive Officer); agenții economici cu capital străin urmăresc, în primul rând, maximizarea profitului propriu pe diferite căi (substituția produselor pe piața internă, exporturi pe piața externă etc.), obiectivele generale ale strategiei dezvoltării durabile a României putând fi mai mult, mai puțin
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
milioane de lei (2,11%) și a scăzut cu 473 milioane de euro (1,34%). Un declin economic major, generat de costurile economice și sociale de tranziție, precum și de o serie de neajunsuri ale palierelor decizionale, în special din domeniul executivului. În perioada 1998-2004, numărul anual al investitorilor străini s-a menținut la niveluri cuprinse între 8.801 și 10.167, după care, în continuare, se remarcă creșteri fără precedent ale acestora, culminând cu anul 2007, când România a aderat la
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
materie de reinvestire a profitului, de alocare a resurselor sau de durabilitate a creșterii economice; investițiile străine directe au un impact negativ asupra unor industrii naționale, prin efectul de concurență; intervenția filialelor (multinaționalelor) în problemele de natură politică pe cale de executiv sau pe cale parlamentară pentru avantaje proprii, ceea ce distorsionează mecanismele economice; investițiile străine directe nu rămân pe termen foarte lung în țara noastră, ci atât cât investitorii străini reușesc să-și realizeze avantaje comparative foarte mari; investitorii străini importă piese și
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
T. Maiorescu În Cameră, discurs menit a impune concluzia că o puternică manifestare În sensul ordinii se impunea guvernului și partidului liberal; ce-i drept, din acțiunea factorilor guvernamentali nu au lipsit Înclinații manevriere, menite „a adormi” acuzele față de excesivitatea executivului proferate din chiar „câmpul liberal” de „vernescani” (În paginile „Binelui public”) și de „fracționiști”, sau din tabăra conservatorilor, mai puțin din cea a junimiștilor pe care I. C. Brătianu ar fi intenționat să-i cointereseze la ideea unui guvern național, idee
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
empirice de pe tot globul (Filc, 2010; Jagers, 2006; Mudde, 2007). Mai mult, Kirk Hawkins (2009- 2010), a propus o abordare similară pentru analizarea populismului din America Latină și a oferit o metodologie pentru a măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie destul de mult de acele definiții care privesc populismul ca discurs și ca stil/strategie politică. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate crede că populismul mărește gradul de participare politică a cetățenilor prin includerea grupurilor marginalizate ale societății, însă limitează posibilitățile de contestare centralizând puterea în structuri executive și subminând astfel rolul acelor puteri care au rolul de a se opune executivului pentru a echilibra balanța politică. Privit din această perspectivă, populismul ne reamintește faptul că există mereu o tensiune între voința populară și constituționalism. În timp ce accentuarea primului element ar putea conduce la "tirania a majorității", exacerbarea celui de al doilea poate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că democrațiile consolidate pot avea un grad mare de variație, deoarece conțin diverse aranjamente instituționale (sisteme parlamentare sau prezidențiale) și pot fi mai mult sau mai puțin înclinate să se achite de datorii și angajamente (corupție, abuz de decrete ale executivului, transparență și responsabilitate slabe - accountability), (Mazzuca, 2010: 335-6). Astfel, utilizând noțiunea de democrație (ne)consolidată, ne alăturăm demersului dezvoltat de Schedler, care susține că "termenul consolidare democratică trebuie folosit doar pentru a defini aspirația pentru o continuitate a regimului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
supună legilor (în sensul cel mai larg al acestui cuvânt) și că nu au dreptul să ia vreo decizie care s-ar putea opune constituției și legii. De asemenea, un principu esențial al democrației constituționale este acela al separației legislativului, executivului și a puterii judecătorești (VB, 2003). În programele sale electorale, VB susține că respectă majoritatea drepturilor constituționale, cum ar fi: dreptul la liberă asociere, dreptul la educație, dreptul la liberă exprimare, dreptul la libertatea religioasă, dar și principiile egalității și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
egalitatea așa cum este ea formulată în Carta Canadiană a Drepturilor și Libertăților. Animozitatea afișată de Partidul Conservator față de drepturile minorităților este o moștenire directă a Partidului Reformei. Versiunea canadiană a sistemului de tip Westminster presupune o dominație a legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale acestei dominații pot fi exploatate de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
După 1993, ascensiunea rapidă a acestei formațiuni în rândul partidelor importante de opoziție în Canada anglofonă a reprezentat un factor cheie în fragmentarea sistemului canadian de partide (Carty, Cross & Young, 2000). Având un sistem parlamentar de tip Westminster și un executiv contopit cu legislativul, mecanismul de echilibru și control (checks and balances) este asigurat de instituțiile federale și de cele juridice, mai cu seamă atunci când acestea interpretează sfera de impact normativ a Cartei Drepturilor și Libertăților. Partidul Reformei s-a opus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Asamblea Legislativa del Distrito Federal - Adunarea Legislativă a districtului Federal (ALDF). Un al doilea exemplu, semnalat adesea de criticii lui López Obrador este legat de construcția unui drum de acces către un spital. Exproprierea fusese deja decisă de un alt executiv al municipalității, însă proprietarul terenului a recurs la instanța de judecată, care a decis sistarea lucrărilor. Chiar dacă până la urmă s-a conformat acestei decizii judecătorești, într-o primă fază López Obrador a continuat lucrările, argumentând că acest litigiu juridic reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernul ar putea să depisteze identitatea votanților prin intermediul sistemul de vot electronic 5. Boicotul i-a permis MVR-ului și altor partide care îl susțineau pe Chávez să câștige toate locurile din adunarea națională. Până în 2005 deci, chavismul controla efectiv executivul la nivel național, ramurile legislativă și juridică ale guvernării, precum și alte instituții ale regimului, cum ar fi Consiliul Național Electoral (CNE). Desigur, blocarea spațiului instituțional pentru forțele opoziției nu era străină de propriile lor slăbiciuni și ineficiență. AD și COPEI
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
50% din voturi. Până și districtele electorale PSUV nu au reușit să aducă partidului majoritatea de două treimi din legislativ necesară pentru a trece anumite legi organice sau să-i ofere lui Chávez puterea de a conduce prin decrete ale executivului. De aceea, Chávez, care se pregătește să candideze pentru o nouă realegere în 2012, va fi obligat să o facă într-un climat politic cu instituții serioase de control și echilibru, pentru prima dată de când a ocupat funcția de președinte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu o majoritate pro-guvernamentală; pot controla sistemul judiciar, autoritățile electorale și alte instituții-cheie ale statului prin intermediul susținătorilor acestora; pot să rescrie legile electorale cu scopul de a slăbi partidele de opoziție; pot impune o nouă constituție care să crească puterile executivului și să extindă durata mandatului de președinte. În absența controlului și a echilibrului instituțional sau a unor partide de opoziție puternice, există prea puține elemente care să-i împiedice pe președinți să încalce alte norme și proceduri democratice, între care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
62 de locuri din Senat. Cea mai mare parte a locurilor din legislativ a rămas în mâinile partidelor tradiționale 9. Mai mult, sistemul judiciar, un actor esențial în programul anti-insurecțional al lui Fujimori și în bătăliile constituționale în desfășurare dintre executiv și congres, se afla în mâinile judecătorilor numiți de APRA și de alte partide tradiționale (Conaghan, 2005: 32; Kenney, 2004: 196-7). Totuși, în loc să negocieze cu partidele tradiționale, Fujimori a continuat să le atace, intrând într-un "joc periculos" atât cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
196-7). Totuși, în loc să negocieze cu partidele tradiționale, Fujimori a continuat să le atace, intrând într-un "joc periculos" atât cu congresul, cât și cu sistemul judiciar (Tanaka, 1998: 212-13). În repetate rânduri, Fujimori a eludat congresul prin intermediul decretelor emise de executiv (Kenney, 2004: 172-7). Liderii din congres l-au numit pe Fujimori "Împăratul", ceea ce i-a determinat să-i limiteze puterile prezidențiale și să-l amenințe cu punerea sub acuzare (ibidem, 177-91). Ca să folosim cuvintele unui oficial guvernamental, conflictul a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o conducere autoritară. În absența controlului și echilibrului instituțional, guvernul a emis sute de decrete prin care "să remodeleze insituțiile guvernamentale și procedurile de funcționare ale acestora" în maniere în care "să concentreze mai multă putere și control în mâinile executivului" (ibidem, 41). Decretele făceau legală descotorosirea de sistemul judiciar și de alte agenții publice care au apărut după lovitura de stat, au crescut foarte mult rolul Serviciului Național de Informații (SIN) și au creat un nou "superminister" prezidențial care a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Decretele făceau legală descotorosirea de sistemul judiciar și de alte agenții publice care au apărut după lovitura de stat, au crescut foarte mult rolul Serviciului Național de Informații (SIN) și au creat un nou "superminister" prezidențial care a sporit capacitatea executivului de a extinde clientelismul (ibidem, 41-3). În plus, milioane de dolari din banii publici au fost transformați în bani murdari prin intermediul SIN, spre a fi folosiți pentru campaniile de realegere a lui Fujimori și pentru alte scopuri politice (ibidem, 41
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
succesiv majorități electorale. Coaliția Noua Majoritate/Schimbarea '90 a obținut o majoritate absolută de locuri în noua adunare constituantă, care i-a permis lui Fujimori să domine noul corp politic și să impună unilateral o nouă constituție care creștea autoritatea executivului și realegeri prezidențiale (Conaghan, 2005: 56-9). În 1995, Fujimori a fost reales cu o mare majoritate de voturi, obținând 64% din ele (învingându-l pe fostul secretar general al ONU Javier Pérez de Cuéllar, un membru de frunte al vechii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de stat (autogolpe). În 1992, după dizolvarea Parlamentului, acesta a format o adunare constituantă care a lucrat la proiectul unei noi constituții și care a funcționat ca un congres interimar până la organizarea alegerilor legislative în 1995. Într-un sistem parlamentar, executivul are întotdeauna nevoie de susținerea majorității legislativului. Astfel, de vreme ce Mečiar nu deținea singur puterea executivă, pe care chiar a trebuit să o împartă cu alte partide, el a avut într-adevăr o largă susținere în Parlament și a condus partidul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
History, Organisations, Ideology", în B. Bailer-Galanda și W. Neugebauer (eds.), Incorrigibly Right: Right-Wing Extremists, 'Revisionists' and Anti-Semites in Austrian Politics Today, Vienna & New York: Stiftung Dokumentationsarchiv des österreichischen Widerstandes and Anti-Defamation League, 5-22. Bakvis, H. și S. B. Wolinetz, (2005), "Canada: Executive Dominance and Presidentialization", în T. Pogunte și P. Webb (eds.), The Presidentialization of Politics: A Comparative Study of Modern Democracies, New York: Oxford University Press, 199-220. Bale, T., (2003), "Cinderella and Her Ugly Sisters: The Mainstream and Extreme Right in Europe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de Mudde și Rovira Kaltwasser în această lucrare, principala evoluție "deviantă" pare a fi cea produsă de efectele politice inegale și inedite ale crizei din 2008. Aceasta a lovit îndeosebi țările Europei Centrale și de Est, stimulându-i pe liderii executivelor din regiune să recurgă la metode autoritare în implementarea politicilor de austeritate. Țări precum România, Bulgaria sau Ungaria au operat restructurări sectoriale masive, modificând cadrul de funcționare al finanțelor publice, educației, sănătății, sau asistenței sociale fără consultare publică și adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
regimurile autoritare folosesc ideologia populistă pentru a-și consolida sistemul politic (de exemplu, Mahmoud Ahmadinejad în Iran sau Aleksandr Lukașenko în Belarus. Despre acesta din urmă, a se vedea Matsuzato, 2004). 7 Este important să notăm aici că în ceea ce privește forța executivului, există o diferență semnificativă între președinți - într-un sistem prezidențial și coalițiile de partide, într-un sistem parlamentar. În plus, în opinia noastră, Venezuela reprezintă un prim exemplu de democrație consolidată din America Latină: în timp ce în anii 1960 și 1970, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru luarea unei decizii. La adoptarea acestor decizii pot fi utilizate pe lângă tehnicile tradiționale (judecată, raționamente formale, creativitate, reguli empirice) și tehnicile moderne (tehnici euristice). footnote>). Sistemele de informare a top-managerilor (EIS) s-au dezvoltat la mijlocul anilor ’80 și servesc executivului în adoptarea deciziilor cu caracter nestructurat. Sistemul presupune o mare comunicare cu mediul exterior, fiind orientat mai mult spre fenomenele din exterior, dar face apel și la informațiile furnizate de celelalte sisteme. El oferă informații în momentul în care sunt
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
în care: resursele personale sunt reduse; veniturile nete sunt substanțiale; aplicația este prietenoasă și dispune de posibilități puternice de validare a datelor introduse din activitatea curentă; se furnizează atât informația operativă, cât și informația sintetică de pregătire a deciziei managementului executiv; se garantează protecția și securitatea informației; se garantează calitatea rezultatelor, inclusiv recunoașterea lor de către organele financiare ale statului și există bănci interesate în promovarea e-business; instituțiile de stat, în care: numărul de personal din domeniul TIC este redus, iar
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]